Duminică, 3 martie, se împlinesc 85 de ani de la moartea lui Dimitrie Gerota, anatomist, chirurg, dascăl, pionier al radiologiei, membru corespondent al Academiei Române şi fondator al unei instituţii medicale ce-i poartă numele.
Dimitrie Gerota s-a născut la 17 iulie 1867, la Craiova, într-o familie numeroasă, cu alţi şapte copii, iar capul familiei era preot la Biserica Sfântul Ilie.
A studiat, din anul 1886, la Facultatea de Medicină din Bucureşti, obţinând, în 1892, doctoratul în medicină.
Între anii 1893-1897, şi-a continuat pregătirea ca bursier la Berlin şi Paris. Acolo, tânărul bursier Gerota studiază “boalele căilor urinare”, anatomia, fiziologia şi chirurgia.
În 1897 se întoarce în ţară, a lucrat în câteva spitale din Bucureşti, a fost asistent la Institutul de Ginecologie din Capitală, profesor de Anatomie artistică la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, profesor de anatomie topografică şi chirurgicală în cadrul Institutului Medico-Militar, şef al consultaţiilor chirurgicale de la Spitalul „Brâncovenesc”.
Dimitrie Gerota a preconizat o tehnică de injectare a vaselor limfatice, cunoscută în literatura de specialitate drept „metoda Gerota” (1896), de numele său se leagă aplicarea primelor radiografii din ţara noastră, fiind considerat cel dintâi radiolog român (1898) – an în care e numit şef al laboratorului de radiologie al spitalului Colţea, care de abia ce fusese înfiinţat şi publică lucrarea „Razele lui Roentgen sau razele X” – şi a efectuat cercetări privitoare la anatomia şi fiziologia vezicii urinare şi a apendicului (1929).
Între anii 1900-1902, Constantin Brâncuși realiza un ecorșeu din gips, o figură sculptată care arată muşchii corpului fără piele, o figură de studiu pentru anatomişti, fiind îndrumat pas cu pas de doctorul Gerota care i-a arătat cum să construiască fiecare muşchi.
În anul 1913, Gerota este mobilizat şi însoţeşte trupele române pe frontul din Bulgaria în cel de al doilea război balcanic, fapt care i-a îmbogăţit şi mai mult experienţa profesională, ţinând cont inclusiv de cazurile de holeră consemnate.
Din nefericire, a fost și primul medic român sever afectat de raze X, ca urmare a expunerii profesionale, suferind o radiodermită a mâinilor, ulterior fiind diagnosticat cu un epiteliom – o formă de cancer – care a necesitat o amputație a mâinii.
A lăsat numeroase studii referitoare la: „Raporturile rinichiului cu privire la ectopia congenitală şi căpătată” (1899), „Oclusie intestinală cronică consecutivă unei structuri tuberculoase a colonului ascendent” (1902), „Contribuţiuni la studiul tratamentului plăgilor abdominale” (1903) ş.a.
În anul 1907, a pus piatra de temelie a unui sanatoriu ce-i purta numele. Pe locul acestuia şi-a dezvoltat în timp activitatea Spitalul de Urgenţă „Prof. Dr. Dimitrie Gerota” de astăzi, spitalul din subordinea Ministerului Afacerilor Interne de lângă Foişorul de Foc din Bucureşti.
Dimitrie Gerota a fost membru al Academiei de Medicină din Bucureşti şi al Asociaţiei Anatomiştilor Germani; membru corespondent al Academiei Române (din 21 mai 1916).
Era o personalitate militantă în multiple domenii, fiind inclusiv un critic fervent al regelui Carol al II-lea. Criticile aduse monarhului în diverse publicaţii vor atrage mânia acestuia, iar pentru ofensă adusă regelui este închis, în anul 1935, la Malmaison, de unde este eliberat în scurt timp ca urmare a unor manifestaţii studenţeşti de protest.
În 1936, este arestat din nou, este întemnițat la Jilava și trimis în judecată, însă procesul nu va avea loc, fiind pus în libertate.
A fost ales parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Ţară în decembrie 1937.
A murit la 3 martie 1939, la Bucureşti, găsindu-și odihna de veci la Cimitirul Bellu.
În perioada comunistă, pentru aproape jumătate de secol, numele ilustrului chirurg Dimitrie Gerota a fost șters din memoria poporului român, Dimitrie Gerota fiind membru al Mișcării Legionare, chiar membru în senatul legiunii.
