Autor: Alexandru Eduard Balaci
Context
Pe 28 octombrie 1914, în statul New York, s-a născut fizicianul și cercetătorul Jonas Salk. A rămas în istorie pentru cercetările în sale din domeniul medical care au adus o contribuție notabilă în vederea combaterii bolilor. A trecut la cele veșnice pe data de 23 iunie 1995, în California, Statele Unite.
Viața dedicată cercetării
În 1939 a primit licența în medicină la Universitatea din New York, unde s-a specializat în imunologie (studiul sistemului imunitar uman). În 1942, Salk a fost angajat la Universitatea din Michigan, Facultatea de Medicină, pe post de cercetător. El a lucrat pentru dezvoltarea unui vaccin împotriva virusului „influenza”, care provoacă gripă, dureri de cap și febră. Chiar dacă gripa era un virus mult mai răspândit decât poliomielita, în acele vremuri, spitalele din Statele Unite au început să se confrunte cu cazuri de poliomielită la copii. În cercetările sale referitoare la gripă, Salk a comparat studiile referitoare la tupinile celor două virusuri și a descoperit similarități. După o muncă de câțiva ani, Salk a finalizat primul prototip în 1950, care conținea o versiune moartă a virusului și era administrat prin injecție.
În 1954 a început administrarea vaccinului la copii, primii vizați de epidemia de poliomielită. Din 1954, cazurile de poliomielită au ajuns la 18 cazuri per 100.000 de copii iar după administrarea vaccinului, cazurile au scăzut la 2 din 100.000 de copii. În 1960, o nouă versiune a vaccinului a fost dezvoltată, care era administrată pe cale orală, denumită „Sabin vaccine”, după cercetătorul american Albert Sabin. Vaccinul oral conținea o variantă slabită a virusului care era administrată pe cale orală.
O altă variantă de vaccin a fost dezvoltată de Hilary Koprowski, care se administra tot pe cale orală, dar această variantă a fost dezvoltată în 1950 și nu a fost testată suficient. Varianta lui Koprowski a provocat efecte secundare, precum: paralizie și demență, dar a deschis calea pentru dezvoltarea altor vaccinuri.
Jonas Salk a trecut la cele veșnice pe 23 iunie 1995 iar în prezent există un institut care îi poartă numele.
Conținutul vaccinului
Cele trei variante de vaccinuri au fost dezvoltate pe baza unor tulpini ale virusului polio. Față de varianta administrată prin intermediul injecției, tratamentul pe cale orală a fost dezvoltat pe baza unei tulpini modificate genetic care avea efect împotriva unei singure variante de poliomielită și nu era eficient împotriva altor variante. Într-un final, epidemia polio a fost stopată cu trei variante de vaccin injectabil și trei variante de vaccin oral, care erau administrate în câte trei doze la adulți și patru doze la copii. Cea de a patra doză era denumită „Booster” și era administrată copiilor care intrau în liceu. În 1990, cea de-a doua tulpină de poliomielită a dispărut iar vaccinurile au fost utilizate pentru tulpinile 1 și 3.
Bibliografie
https://www.britannica.com/science/ polio-vaccine
https://www.salk.edu/about/history-of-salk/ jonas-salk/
https://www.sciencehistory.org/education/scientific-biographies/jonas-salk- and-albert-bruce-sabin/
