Context
Pe 6 aprilie 1868, împăratul Meiji a promulgat cinci principii, intitulate „Gokajō No Goseimon” prin care s-a modernizat regimul politic din Japonia, după răsturnarea „shogunatului”.
Un nou început
Shogunatul sau era „Tokugawa”, instaurată de Tokugawa Ieyasu, a reprezentat un regim politic în care samuraii au devenit din războinici – birocrați, în serviciul aparatului central. Shogunul a devenit conducător iar în Japonia a fost instaurată o dictatură militară. Perioada shogunatului a fost caracterizată prin aplicarea dură a legilor, legarea țăranilor de pământurile lor, iar cei care desfășurau activități în domeniul economic, nu putea migra în alt domeniu. Chiar și așa, economia s-a dezvoltat, iar pe lângă agricultură, shogunatul a stimulat și dezvoltarea centrelor urbane, printre care „Edo”, „Osaka” și „Kyoto”. În economie, producția de mătăsuri și confecții a început să se dezvolte, comerțul cu produse de lux, precum porțelan, mătase și bumbac, a început să fie accesibil pentru multe persoane, iar producția de „sake” a început să fie distribuită masiv în centrele urbane. Din centrele economice menționate anterior, Osaka a fost orașul cu cel mai dezvoltat comerț din Japonia acelor vremuri, întrucât comerțul nu era condiționat de strictețea regimului militar, iar negustorii din Osaka erau cunoscuți pentru liberatea de a face afaceri, dincolo de condiționările impuse de administrație. Acest tip de gândire a fost caracterizat de istorici drept „cultura Genroku”.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Japonia era o țară închisă pentru străini și chiar misionari, pe care shogunatul îi considera propagandiști. Statele Unite au deschis relațiile comerciale cu Japonia după un bombardament al Portului Imperial din Tokyo, pe 8 iulie 1853. Pentru a putea face reformele necesare, era nevoie de dispariția regimului militar care opunea rezistență la schimbare. Întrucât a fost nevoie de o adaptare rapidă la noile realități istorice din acele vremuri, regimul shogunatului a fost răsturnat în 1867, iar în 1868 a avut loc restaurația împăratului Meiji, de aici și numele perioadei.
Prin acest act, împăratul permitea guvernului să se împlice în treburile imperiale ale statului japonez. Pentru a putea reglementa dispariția regimului shogunatului, împăratul proclamă „Gokajō No Goseimon”, prin care au fost publicate cinci puncte de urmat:
- Reuniunile deliberative fac obiectul discuțiilor publice. Practic nu mai poate fi vorba despre politică în spatele ușilor închise.
- Clasele sociale trebuie să sprijine administrarea politicilor de stat.
- Oamenii care nu sunt militari și oficiali de rang înalt au dreptul să-și urmeze propria carieră și să decidă singuri ce doresc în viitor pentru ei
- Legile cu impact negativ asupra oamenilor sunt eliminate iar principiului dreptului natural va fi aplicat
- Cunoașterea trebuie răspândită pe toată întinderea Japoniei, pentru a putea întări fundația conducerii imperiale.
La scurtă vreme după pronunțarea acestor puncte, împăratul a mutat rapitala imperială de la Kyoto la Edi, denumit Tokyo ulterior. În urma luptelor civile, calmul a fost instaurat în capitală, iar din 1871 Japonia are și armată națională. Din 1889, Japonia are și o Constituție. În 1973, guvernul a introdus un nou sistem de taxare, după model occidental. În școli a fost instituit un sistem de învățământ universal.
În timpul erei Meiji, regimul a construit aproximativ 2250 de km de cale ferată, iar în 1880 toate orașele importante au fost cuplate la rețeaua de telegraf.
Autor:Alexandru Eduard Balaci
Bibliografie
https://www.britannica.com/event/Meiji-Restoration/Accomplishments-of-the-Meiji-Restoratio
http://afe.easia.columbia.edu/ps/japan/charter_oath_1868.pd
https://www.japanpitt.pitt.edu/timeline/tokugawa-period-1603-1868
