Un procuror anticorupţie agresiv îşi anunţă cea mai mare ţintă de până acum: primul ministru Victor Ponta.
De când a preluat, în 2013, funcţia de director al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) a României, Laura Codruţa Kovesi a pus sub acuzare oficiali de la niveluri din ce în ce mai înalte, trimiţând în spatele gratiilor într-un flux constant foşti miniştri şi chiar şi un fost premier. DNA a devenit copilul model al campaniei UE de domolire a corupţiei în noii săi membri estici, şi mai ales în România şi Bulgaria. Însă nu poţi greşi dacă afirmi că ţinta cea mai nouă a lui Kovesi este şi cea mai mare de până acum. Pe 5 iunie DNA a anunţat că îl anchetează pe actualul prim ministru al României, Victor Ponta, pentru fals, spălare de bani, evaziune fiscală şi conflict de interese.
Preşedintele României, Klaus Iohannis, ales în decembrie pe baza unui program anticorupţie, i-a cerut cu promptitudine lui Ponta să îşi dea demisia. Premierul a refuzat. Acuzaţiile formulate de DNA vor declanşa probabil o luptă pentru adoptarea de noi prevederi legislative care să-l protejeze pe influentul Ponta, al cărui Partid Social Democrat (PSD) este cel mai mare din parlament. În ultimii câţiva ani România a realizat progrese în lupta ei cu corupţia, însă această ultimă bătălie va pune probabil la încercare acel efort.
Ponta, în vârstă de 42 de ani, este un fost procuror şi un politician talentat care a reuşit să se prezinte pe sine însuşi drept întruparea unei tinere generaţii europene, protejându-i însă în acelaşi timp pe vechii baroni ai partidului. Primul set de acuzaţii împotriva lui are legătură cu perioada 2007-2008, când activa ca avocat într-o firmă privată. DNA acuză că Ponta era plătit cu până la 3.000 de dolari pe lună pentru servicii de consultanţă (fără a depune de fapt vreo muncă reală în acest sens) de către un alt avocat, Dan Şova. În 2011, când Ponta a ajuns ministru şi se afla deci mai mult în atenţia publicului, el şi cu Şova ar fi falsificat o serie de documente pentru a dovedi că Ponta ar fi muncit întrucâtva pentru acei bani, pe care îi primise de la Şova. Ultima acuzaţie pe care i-a adus-o DNA, aceea de conflict de interes, îşi are originea în evenimente mai recente: în 2012 Ponta l-a numit pe Şova ministru în guvern. În prezent Şova deţine funcţia de ministru al transporturilor şi face şi el obiectul unei anchete de corupţie legată de plăţi primite de la o companie energetică de stat.
Printr-un comunicat, biroul primului ministru a negat toate acuzaţiile aduse de DNA. Textul acestuia lasă de asemenea să se înţeleagă că respectivele acuzaţii ar fi fost lansate în complicitate cu opoziţia. Are loc „o enormă campanie de manipulare în presa românească pentru a zugrăvi aceasta ca pe o persecuţie politică”, a declarat Cristina Ghinea de la grupul de reflecţie Centrul Român pentru Politici Europene. Situaţia aduce un pic aminte de primele zile ale carierei politice a lui Ponta, când el ţinea discursuri de campanie în care ataca DNA, care investiga şi băga la închisoare politicieni din PSD (şi din toate celelalte partide mari) şi le tăia sursele de bani obţinuţi prin corupţie. El compara cândva tacticile DNA cu cele ale Securităţii, brutala poliţie secretă a fostului dictator comunist Nicolae Ceauşescu.
În ultimii ani, Ponta a sprijinit la nivel retoric DNA-ul, în parte şi din cauza presiunilor UE şi SUA de a se lupta împotriva corupţiei. DNA şi Kovesi însăşi au fost demonizaţi de afaceriştii şi magnaţii televiziunilor pe care direcţia îi anchetează, însă Ponta nu s-a alăturat acestor atacuri. Situaţia s-ar putea schimba acum.
Ameninţarea cea mai gravă este aceea că, prin încercările lui Ponta de a se salva pe sine, s-ar putea ajunge să fie schilodită întreaga campanie anticorupţie. Parlamentarii dezbat acum legi „care urmăresc, în esenţă, să distrugă codul de procedură penală, făcând imposibile acţiunile DNA”, afirmă Laura Ştefan, cercetătoare a politicilor anticorupţie la grupul de reflecţie bucureştean Expert Forum. Senatul a adoptat o lege care ar împiedica arestarea preventivă a suspecţilor, o procedură frecvent utilizată în cazurile de corupţie. Parlamentul s-a tot sucit înainte şi înapoi în privinţa ridicării imunităţii miniştrilor şi parlamentarilor pentru a putea fi anchetaţi. (Săptămâna trecută Senatul a votat menţinerea imunităţii lui Şova, determinându-l pe Iohannis să declare că el nu mai poate lucra împreună cu guvernul.)
Lupta politică pe tema viitorului lui Ponta va fi una înverşunată. Partidele din opoziţie introduseseră vineri dimineaţă o moţiune de cenzură împotriva guvernului. Moţiunea va fi probabil supusă la vot săptămâna următoare, chiar în momentul în care parlamentul începe să se întrebe dacă este cazul să-i ridice imunitatea lui Ponta. Alina Mungiu-Pippidi, expertă în ştiinţe politice şi cercetând problema corupţiei pentru un studiu UE, consideră că Ponta va încerca să-şi transforme cazul într-o criză constituţională, trimiţându-şi aliaţii din parlament la luptă împotriva puterii judecătoreşti şi a lui Iohannis.
Comisia Europeană rămâne oficial neutră în ceea ce priveşte cazurile judiciare şi chestiunile de politică internă ale statelor membre. Dar Comisia monitorizează totuşi progresul României în lupta anticorupţie prin al ei „mecanism de conformare şi verificare” – MCV. Cel mai recent raport întocmit în baza acestuia, din ianuarie, afirma că este vital ca ţara să înceapă să-i trateze pe politicieni ca pe orice cetăţean obişnuit supus legii. UE ar putea exercita o presiune subtilă în favoarea demisiei lui Ponta. Dacă aşa ceva ar avea efect sau nu, rămâne deocamdată o întrebare fără răspuns. Într-un interviu din februarie, premierul, scoţându-şi în evidenţă propriul angajament în lupta contra corupţiei, declara acestui ziar că sfârşitul imunităţii pentru parlamentari este practic un fait accompli. În schimb, patru luni mai târziu, el însuşi se bazează pe aceeaşi imunitate.
THE ECONOMIST (Marea Britanie), 5 iunie 2015
Traducere: Andrei Suba
