Evoluția pandemiei de coronavirus și situația statului de drept în Europa, campania electorală din SUA și acțiunile îngrijorătoare ale Chinei se situează în centrul atenției presei internaționale. Șapte țări UE (Spania, România, Bulgaria, Croația, Ungaria, Cehia și Malta) prezintă o evoluţie a epidemiei de COVID-19 care provoacă „o mare îngrijorare” – a declarat astăzi Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC), citat de publicația elenă „To Vima”. Potrivit unui nou raport publicat de ECDC, acest grup de țări prezintă „o proporție crescută de cazuri grave sau spitalizări”, împreună cu o creștere a mortalității.
Din Germania, „Frankfurter Allgemeine Zeitung” preia un semnal de alarmă tras de comisarul european al sănătății, Stella Kyriakides, privind creșterea accentuată a infectărilor: „În unele state situația este chiar mai gravă acum decât era în martie, în plină pandemie” și ne-am putea confrunta cu o „dublă pandemie mortală” din cauza sezonului gripal, care începe acum și care ar putea suprasolicita sistemele de sănătate. Vorbind despre un „moment crucial”, Stella Kyriakides adaugă: „Ar putea fi ultima noastră șansă de a preveni repetarea situației din primăvară”.
Ziarul italian „La Repubblica” detaliază „lista foarte lungă de măsuri recomandate încă din iulie de Comisia Europeană, inclusiv intensificarea testărilor, depistarea rapidă a infecțiilor, consolidarea sistemului public sanitar și un mai bun acces la echipamente de protecție și la medicamente”, care ar trebui aplicate măcar acum, conform avertismentului executivului UE. „Trebuie să prevenim o situație în care guvernele nu au de ales decât carantina, situaţie care ar dăuna sănătății mintale a cetățenilor, economiei și educației copiilor”, a conchis comisarul Kyriakides.
Efecte colaterale grave ale pandemiei au fost constatate și retroactiv, arată portalul european Euractiv, citând un nou raport întocmit de „Civil Liberties Union for Europe și Greenpeace Europe” referitor la restricționarea drepturilor și libertăților. „Peste jumătate din statele UE nu au protejat dreptul populației la întruniri pașnice, protestele pașnice au fost perturbate de poliție prin violență, iar restricționarea considerabilă a drepturilor fundamentale a rămas în vigoare și după ridicarea unor restricții pentru companii.” Guvernele au restrâns și dreptul de acces la informațiile publice, și s-au folosit de „necesitatea prevenirii diseminării dezinformării drept pretext pentru a cenzura libera exprimare, cu Ungaria și România fiind cele mai frapante exemple”. Totodată, guvernele și-au „retractat angajamentele referitoare la transparență” prelungind termenul-limită pentru eliberarea informațiilor de interes public, în România vorbindu-se chiar despre o „blocadă informațională fără precedent”, arată raportul citat de Euractiv.
O altă publicație europeană, „Politico”, analizează problema statului de drept în UE, pornind de la exemplul Ungariei. Dacă Uniunea le cere noilor membri să respecte „criterii elementare” precum sisteme democratice robuste, independența justiției, respectarea statului de drept și a drepturilor minorităților, ea nu se așteptă ca un stat deja acceptat să anuleze aceste realizări, „lăsând blocul cu membri teoretic democratici cu un guvern care utilizează tactici autoritare pentru a-și cimenta puterea”. Noua Ungarie reprezintă o dilemă pentru UE, care pe 30 septembrie își va prezenta primul raport privind starea statului de drept la nivelul tuturor celor 27 de membri. „Eșecul UE de a combate un grav derapaj democratic al unui membru are implicații dincolo de relația cu Ungaria. Cum și alte țări, precum Polonia, se confruntă cu acuzații similare, se pune întrebarea dacă blocul își poate menține integritatea în calitate de comunitate a valorilor”, avertizează „Politico”. Pe o poziție asemănătoare se situează și site-ul EUobserver, care critică „tăcerea asurzitoare” a UE în privința protestelor anticorupție din Bulgaria, în contextul în care, „după ani de competiție cu România, Bulgaria a devenit oficial campionul necontestat al corupției în Europa”. „Atunci când protecțiile naționale ale statului de drept nu mai funcționează, instituțiilor UE le revine responsabilitatea de a acționa, lucru confirmat recent de o decizie a Curții Europene de Justiție.” Această tăcere a UE „transmite implicit că lupta anticorupție nu mai e acum o luptă pentru valorile occidentale și europene, ci doar un pretext util pentru a ataca guverne incomode”, iar blocul riscă să fie „perceput doar ca o uniune a ipocriziei”, avertizează EUobserver. Poziția contradictorie a UE e cu atât mai evidentă cu cât refuză să-l recunoască pe noul (și totodată vechiul) preşedinte al Belarusului: „noul mandat pe care şi-l arogă Aleksandr Lukaşenko nu are nicio legitimitate democratică”, a declarat joi şeful diplomaţiei europene Josep Borrell, citat de „Le Monde”. În aceeași ordine de idei, agenția sârbă de știri Beta relatează că ambasadorul Germaniei la Belgrad a declarat că cinci noi capitole de negociere pentru aderare pregătite de Serbia vor putea fi deschise doar dacă vor progresa negocierile la capitolele deja deschise: „reforma sistemului de justiție, implementarea strategiei media și lupta împotriva corupției”.
Și dincolo de Atlantic persistă îngrijorări în privința statului de drept, având în vedere că „preşedintele american a refuzat să-şi ia angajamentul pentru un transfer paşnic al puterii în caz de înfrângere la alegerile din 3 noiembrie, atrăgând reacţii de indignare din partea adversarului său şi până şi din propria tabără”, transmite cotidianul francez „Le Figaro”. „Ultimele declarații survin după ce luni întregi președintele Trump a făcut tot felul de declarații nefondate cum că votul prin poștă este corupt și va duce la alegeri «trucate». În realitate, statele care au adoptat votul universal prin poștă au înregistrat rate mici de posibile fraude”, comentează „The Washington Post”.
Din Marea Britanie, „The Financial Times” atrage atenția asupra dezbaterii prezidențiale de săptămâna viitoare, care ar putea fi „cea mai importantă după cea Bush-Gore din 2000”. Astfel de dezbateri schimbă numai rareori rezultatul scrutinului, dar cea dintre Biden și Trump s-ar putea dovedi excepția: „dacă domnul Biden va comite vreo eroare, alegerile ar putea deveni despre el, iar nu un referendum cu privire la domnul Trump, așa cum vor democrații să le mențină”. Un aspect mai puțin discutat abordează publicația israeliană „The Jerusalem Post”: o înfrângere a lui Trump l-ar putea ajuta pe liderul majorității republicane din Senat, Mitch McConnell. Cu Trump plecat, el ar deveni „cel mai puternic republican din Washington”, fie și în calitate de lider al unei minorități. El se mândrește că este „Moartea cu Coasa” în Senat, omorând practic orice propunere venită de la Camera controlată de democrați. Cu un președinte Biden, el ar putea face din Senat un organ „disfuncțional”, motiv din care „înfrângerea lui McConnell este a doua cea mai mare prioritate a democraților”.
Un alt motiv de îngrijorare evidențiat în paginile presei internaționale îl constituie comportamentul Chinei. Săptămânalul britanic The Economist arată că într-un raport recent Pentagonul admite un reper sumbru: „după ce a scos pe bandă rulantă navele de război ca pe cârnați”, marina militară a Chinei a devenit cea mai mare din lume. În 2015-2019 tonajul total al navelor construite de Beijing l-a depășit cu aproape 50% pe cel al SUA, iar acum flota chineză este mai mare decât flota americană din Pacific plus flotele tuturor aliaților lor regionali luate la un loc. Iar pe plan intern continuă violările drepturilor omului. BBC informează că „activistul pro-democraţie din Hong Kong Joshua Wong a fost arestat pentru participarea sa la un protest neautorizat în octombrie 2019”. Cotidianul britanic The Guardian anunță noi dovezi privind „campania de substituire etnică” a uigurilor din provincia Xinjiang. Australian Strategic Policy Institute a identificat cu ajutorul sateliților 380 de lagăre de detenție în care estimează că e internată 10% din populația musulmană a provinciei. Cel mai mare lagăr are o suprafață de 3,5 ori mai mare decât Disneyland și de nouă ori mai mare decât Pentagonul. Aceste lagăre „contaminează cu muncă silnică lanțul de aprovizionare a sute de companii multinaționale, implicând nu numai Beijingul, ci și o mare parte a restului lumii într-o campanie concertată de substituire etnică despre care rapoarte credibile afirmă că ar putea echivala foarte bine cu un genocid”. Și nu numai în Xinjiang sunt probleme, completează „The New York Times”, care titrează: „China are un nou plan pentru a domestici Tibetul”. Beijingul „a eșuat să impună asimilarea culturală prin stimulente economice și acum apelează la muncă coercitivă și controlul la nivel de individ al însuși modului de viață al populației”. „Înainte de Xinjiang a fost Tibet. Politicile represive testate acolo în 2012-2016 le-au fost aplicate ulterior uigurilor.” Acum „documente oficiale arată că Beijingul implementează un program militarizat de muncă” în cadrul căruia tibetanii învață disciplina, „gratitudinea” față de partidul comunist și limba chineză. Peste jumătate de milion au fost instruiți prin acest program în primele șapte luni ale anului./asuba/cvanatoru
(Andrei Suba, RADOR)
