Cu ceva timp în urmă, am fost invitat la Riedel, specialiştii în paharele pentru degustarea vinurilor, pentru a participa la… o degustare de pahar! Experienţa a fost una destul de deconcertantă: ni se propunea să degustăm acelaşi vin în diferite tipuri de pahare pentru a înţelege importanţa recipientului – a paharului – în experienţa degustării. La început, eram destul de neîncrezător, dar – odată trăită experienţa – am fost obligat să constat că acelaşi vin poate realmente părea de două ori mai agreabil pentru miros şi papile gustative dacă el este degustat într-un pahar adecvat. Foarte surprins de această experienţă, am încercat să înţeleg de ce aşa stau lucrurile.
1. Înălţimea paharului de vin joacă un rol considerabil pentru natura aromelor pe care le veţi percepe.
Categoriile de arome (primare/ secundare/ terţe) şi familiile de arome (florală, fructată, minerală, picantă, etc) se organizează în straturi succesive în paharul d-voastră. Altfel spus, veţi avea mai întâi la fundul paharului un strat de arome „grele” (lemn, condimente), apoi un strat de arome intermediare (spre exemplu, arome de fructe confiate, de vegetale), apoi un strat de arome uşoare (fructe proaspete, flori). Aşadar, dacă paharul d-voastră nu este înalt, veţi simţi aromele grele şi, dacă este înalt, le veţi simţi pe cele uşoare.
2. Curbura paharului va influenţa puternic intensitatea aromatică a vinului.
Dacă gura paharului este prea largă, atunci toate aromele se vor elibera şi se vor împrăştia în toate direcţiile, în timp ce, dacă paharul se îngustează către partea superioară, atunci veţi „canaliza” aromele vinului astfel încât le veţi putea simţi în nări în timpul degustării. Dacă vinul
d-voastră este unul „exploziv”, un pahar cu o gură destul de largă va fi deci potrivit, dar, dacă el este semi-deschis, atunci ar fi recomandată o deschidere care se îngustează pentru a profita de complexitatea aromatică a vinului. În tot cazul, acesta este motivul pentru care a bea şampanie într-o cupă este o erezie (toate aromele se împrăştie la întâmplare şi nu veţi putea profita absolut deloc de buchetul şampaniei în acest caz).
3. Forma părţii inferioare a paharului va încetini sau accelera oxidarea vinului.
Forma părţii inferioare a paharului – care poate fi rotundă, curbată sau dreaptă – este partea paharului care primeşte vinul. Cu cât ea este mai largă, cu atât mai mult suprafaţa de contact între vin şi aer este mai mare şi, în consecinţă, cu atât mai repede va oxida vinul. Astfel, un vin galben căruia veţi vrea să-i simţiţi taninul, veţi avea tot interesul să-l serviţi într-un pahar care are partea inferioară mai largă. Situaţia este diferită dacă este foarte fragil vinul şi doriţi să-l protejaţi de un contact foarte mare cu aerul.
4. Forma gurii paharului (partea superioară care vine în contact cu buzele d-voastră) va condiţiona prima impresie pe care o veţi avea în timpul înghiţirii primei picături de vin care vă va atinge palatul bucal.
Este destul de incredibil, dar este adevărat: urmând forma gurii paharului, prima picătură de vin nu va atinge aceleaşi zone ale limbii d-avostră şi deci nu va produce acelaşi efect. Vârful limbii este sensibil la gustul dulce, lateralele la aciditate şi partea din spate a limbii este sensibilă la gustul amar. În cazul unui vin acid, este mai bine să duci vinul către vârful limbii decât spre părţile laterale ale acesteia pentru a nu accentua aciditatea. În cazul unui vin-licoare este de preferat să procedezi invers pentru că astfel vei încerca să-i echilibrezi gustul.
