Hillary Clinton nu a folosit niciodată adresa oficială de mail a Departamentului de Stat

Hillary Clinton a folosit doar un cont personal de email pentru a coresponda cu partenerii diplomatici în perioada celor patru ani cât a fost secretar de stat american, după cum au declarat oficiali ai Departamentului de Stat. Astfel ar fi fost încălcate mai multe regulamente federale care cer păstrarea corespondenţei demnitarilor pe serverele guvernamentale, dar ridică şi semne de întrebare privind securitatea.
The New York Times a relatează că Hillary Clinton nu a folosit niciodată adresa oficială a Departamentului de Stat pentru a comunica, ceea ce înseamnă că nimic din corespondenţa fostului secretar de stat nu a putut fi păstrat.
În martie 2013, contul de mail al unui consilier al lui Clinton, Sidney Blumenthal, a fost spart de hackerul Guccifer, acelaşi român care fusese implicat în scandalul tablourilor lui George W.Bush. Blumenthal a folosit de fapt un cont care părea că-i aparţine lui Clinton, înregistrat pe domeniul „clintonemail.com”. O parte dintre acele mailuri au fost publicate de Russia Today RT.com. După ce au fost studiaţi regiştrii asociaţi „clintonemail.com” s-a aflat că acesta a fost creat pe 13 ianuarie 2009, cu o săptămână înainte de învestirea în funcţie a preşedintelui Obama şi în ziua în care a început audierea lui Clinton în Senat.
Înainte ca aceste regulamente să intre în vigoare, secretarul de stat Colin Powell folosise şi el un email privat pentru a comunica cu partenerii politici şi diplomatici. În luna octombrie a anului trecut, li s-a cerut tuturor foştilor demnitari până la Madeleine Albright să furnizeze orice fel de documente, mailuri pe care le au din perioada mandatului pentru a fi stocate în evidenţele guvernamentale. Mailul privat al lui Hillary Clinton a fost descoperit de o comisie a Camerei Reprezentanţilor, care investiga atacurile asupra amabasadei americane din Benghazi şi care ceruse Departamentului de Stat corespondenţa acesteia din acea perioadă. Clinton a furnizat totuşi prompt comisiei peste 40,000 de pagini de documente şi transcrieri ale unor interviuri relevante pentru investigaţie.

www.nytimes.com, www.washingtonpost.com
Traducerea şi adaptarea: Bianca Ioniţă