În perioada 3-5 aprilie, a avut loc la Bucureşti Congresul diasporei unioniste. Este primul eveniment de acest fel, organizat de Platforma unionistă „Acţiunea 2012”, împreună cu Fundaţia românilor de pretutindeni.
Trebuie precizat că, prin „diaspora românilor” se înţelege mai corect emigraţia românească. Diaspora nu îneasmnă românii autohtoni, care au rămas în regiunile lor de etnogeneză: Republica Moldova, nordul Bucovinei, nordul Maramureşului şi al Basarabiei, Herţa şi sudul Basarabiei, românii din Bulgaria, Grecia, Macedonia, Albania, Serbia şi Ungaria. Au fost prezenţi români din SUA, din Canada, Germania, Austria, Marea Britanie, Elveţia, Italia, Spania, Australia etc. Ei au venit pe banii lor, au stat pe banii lor aici. Statul român nu a făcut nimic pentru organizarea acestui eveniment. Cu mare greutate, Camera Deputaţilor a oferit pentru o zi Sala „Ovidiu Şincai”. Angel Tâlvăr, ministrul delegat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni, nu a catadicsit să dea pe-acolo. Au onorat cu prezenţa lor acest eveniment următorii parlamentari din România: Petru Movilă, Liliana Mincă, Ovidiu Alexandru Raeţchi, Ninel Peia, co-preşedinţi ai Grupului Prietenii Unirii, grup în care se regăsesc vreo 50 de parlamentari, Mihai Deaconu, membru în acest grup.
Cei peste o sută de reprezentanţi ai românilor de pe ambele maluri ale Prutului, care se află acum în toată lumea, au cerut Guvernului României să constituie un minister al românilor de pretutindeni. „Avem nevoie de un sprijin punctual, de o strategie şi de un buget pentru eficientizarea raportului dintre statul român şi românii din străinătate, avem nevoie de coordonarea politicilor pentru Republica Moldova”, a precizat George Simion, preşedintele Platformei Unioniste Acţiunea 2012, organizatoarea evenimentului.
Prin rezoluţia Congresului, delegaţii au precizat că exită o singură diasporă a românilor emigraţi din România şi din Republica Moldova. Ei au solicitat clasei politice de la Bucureşti şi de la Chişinău să-şi asume unirea ca obiectiv naţional şi să depună toate eforturile pentru ca acest obiectiv naţional să se realizeze până în anul 2018, când se împlineşte un secol de la Marea Unire.
Toţi vorbitorii au sprijinit ideea reunificării şi au adus argumente concrete în favoarea acestui obiectiv de importanţă naţională. Eugen Popescu (Romanian Global News) a subliniat că acest ideal se poate realiza până în anul 2018. El avertizează că aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi la NATO este un obiectiv irealizabil din cauza persistenţei trupelor de ocupaţie pe teritoriul Republicii Moldova şi atunci numai unirea ar putea rezolva problema. Generalul Ion Costaş crede că nicio ţară puternică nu va fi de acord cu reunificarea românilor şi, în consecinţă, românii trebuie să elaboreze o strategie care să contracareze inclusiv unele posibile pretenţii ale Ungariei pentru desprinderea Transilvaniei de România. Sigur, este o teză bolşevică, prezentă în toată presa din Rusia, dar asta nu înseamnă că nu trebuie avută în vedere. George Simion, preşedintele Platformei Unioniste Acţiunea 2012, a precizat că politicienii de la Chişinău rămân refractari la ideea unirii fiindcă se tem să nu-şi piardă meschinele lor funcţii. Mircea Druc, primul şef de guvern anti-comunist de la Chişinău, a subliniat că există două tipuri de pericole care ar putea grăbi unirea acum: ameninţări externe dinspre Rusia tot mai agresivă şi dinspre Ucraina turbulentă, un pericol intern, generat de clasa politică tot mai coruptă. Aceste primejdii reale ar putea determina revolta populaţiei contra clasei politice de la Chişinău şi forţarea unirii de jos în sus. Vorbitorii i-au criticat pe politicienii de la Chişinău, care au convingerea că, după unire, Departamentul Naţional Anticorupţie i-ar lega pe toţi, spre satisfacţie multor români din Basarabia. Nu au scăpat de critici apăsate din cauza lipsei lor de orizont nici guvernanţii României.
În ziua de Florii, membrii Congresului au întins o Horă a Unirii în Piaţa Universităţii din Bucureşti.
Viorel Patrichi
RADOR – (5 aprilie 2015)
