PORTRET: Fratele Roger, Comunitatea din Taizé şi dragostea pentru semeni

de Răzvan Moceanu
de Răzvan Moceanu

Marţi, 12 mai, se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Roger Shutz, devenit ulterior Fratele Roger, fondatorul Comunităţii Taizé, Franţa, unde în fiecare vară, peste 5000 de tineri din peste 75 de ţări, de diferite confesiuni, se întâlnesc, căutând un sens al vieţii bazat pe rugăciune comună, aprofundarea vieţii interioare şi încredere şi dragoste faţă de semeni. Acesta a fost crezul Fratelui Roger, care a militat întreaga viaţă pentru reconcilierea bisericilor creştine. Fratele Roger a rămas în istorie ca principal protagonist al renaşterii religioase în rândul tinerilor din întreaga lume, alături de alte personalităţi, cum ar fi Chiara Lubich, don Giussani sau Maica Tereza de Calcutta, de care era legat printr-o puternică prietenie spirituală.

 

sursa: de.wikipedia.org
sursa: de.wikipedia.org

Roger Louis Schutz-Marsauche s-a născut la 12 mai 1915 la Jura, Provence, în Elveţia, fiind fiul unui pastor Karl Ulrich Schtz şi al Ameliei Marsauche o pasionată solistă de muzică.

Dealtfel muzica a avut o importanţă deosebită în familia lui Roger, sora bunicii sale materne studiind pianul cu Von Bulow (care era profesorul său) și Franz Liszt, iar Genevieve, sora lui Roger, înainte de a merge să trăiască împreună cu fratele său în Taizé, intenţionase să realizeze o carieră muzicală. Această educaţie prin muzică a lui Roger avea să devină mai târziu argumentul suprem pentru care rugăciunea prin muzică a ajuns o caracteristică a întâlnirilor Comunităţii Taizé.

În perioada 1937 – 1940, Roger studiază teologia la Strasbourg şi Lausanne, unde a fost lider al Mişcării Creştine Studenţeşti Elveţiene, parte a Federaţiei Mondiale a Studenţilor Creştini.

Se îmbolnăveşte apoi de tuberculoză, iar pe perioada convalescenţei este convins că că drumul său în viaţă este cel monastic.

Ca urmare, pleacă cu bicicleta de la Geneva şi, după ce parcurge aproape 200 de kilometri, în august 1940, ajunge la Taizé, în Franţa, cu intenţia de a înfiinţa o comunitate monastică.

Cumpără o casă nelocuită, unde timp de doi ani, pe parcursul celui de-al doilea război mondial, Fratele Roger alături de sora sa Genevieve a adăpostit numeroşi evrei dar şi creştini, hăituiţi de nazişti.

Este obligat pentru o scurtă perioadă să părăsească Taizé, unde revine în 1944, şi înfiinţează o comunitate cvasi-monastică de bărbaţi care trăiau în sărăcie şi rugăciune, care primea în rândul ei orice creştin.

De-a lungul timpului, i-a invitat pe tinerii din toată lumea să promoveze pacea în ţările lor şi să vină anual în pelerinaj la Taizé pentru rugăciune comună şi regăsire spirituală.

Din anii ’50, mii de tineri din întreaga lume au început să vină în pelerinaj aici, urmând îndemnul Fratelui Roger de rugăciune, pace şi reflecţie, iar fraţii din Comunitate au început să facă vizite în întreaga lume, în America de Nord sau de Sud, Africa şi Europa, ca parte a „pelerinajului pentru încredere pe pământ”.

În timp, vara a rămas dedicată pelerinajului de la Taizé, iar iarna fiecărui an a prilejuit o nouă întâlnire a tinerilor creştini, într-unul din oraşele Europei.

Dupa căderea comunismului, zeci de mii de români ortodocşi, catolici sau protestanţi au fost în pelerinaje la Taizé ori au participat la întâlnirile ecumenice organizate de Anul Nou în diferite oraşe europene.

La începutul anilor ’90, Fratele Roger a vizitat România, ocazie cu care l-a cunoscut pe părintele Galeriu, iar de atunci Biserica Sfântul Silvestru din Bucureşti a devenit centru Taizé, de plecarea pelerinilor români ocupându-se multă vreme părintele Galeriu, care spunea că „Taizé pune în lumină o stare de spirit proprie, a comuniunii. Nu se încearcă nicio formă de prozelitism. Identitatea fiecăruia este păstrată şi nu se cere nimănui să renunţe la apartenenţa lui naţională sau confesională. Fiecare confesiune – ortodoxă, catolică, protestantă – are la Taizé altarul său unde poate săvârşi Sfânta Liturghie, în propria tradiţie şi limbă”.

În cadrul unei astfel de întâlniri, în iarna anului 1995, la Paris, Fratele Roger s-a rugat şi a cântat alături de peste 100.000 de tineri din întreaga lume aflaţi la Centrul de Expoziţii.

sursa: www.periodistadigital.com
sursa: www.periodistadigital.com

A fost autorul a numeroase cărţi şi articole de rugăciune şi reflecţie, adresate mai ales tinerilor pe care îi îndemna să trăiască în credinţă şi împăcare cu semenii.

În anul 1974 a primit Premiul Templeton şi Premiul pentru Pace al Deutschen Buchhandels.

În anul 1986 a devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii din Varşovia, iar în anul 1988 UNESCO i-a acordat Premiul pentru educaţie şi pace.

În anul 1989 a primit Premiul Karlspreis al oraşului Aachen, iar un an mai târziu a devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii Catolice din Leuven.

În 1992 a primit Premiul Robert Schuman, în 1996 a fost distins cu Premiul Notre Dame de către Universitatea Notre Dame din Indiana, SUA, în anul 2003 a primit Premiul Dignitas Humana din partea Universităţii Saint John, Collegeville, Minnesota, SUA iar în 2004 a primit Crucea Lambeth – din partea Bisericii Anglicane, conferită liderilor religioşi care au adus servicii excepţionale cauzei Unităţii Creştine.

De-a lungul timpului printre cei care au vizitat Comunitatea s-au aflat Vaclav Havel, Nelson Mandela, Maica Tereza şi Papa Ioan Paul al II-lea, care spunea că „la Taizé vii ca la un izvor unde îţi reîmprospătezi forţele”.

În anul 1998, din cauza vârstei înaintate, Fratele Roger l-a desemnat ca succesor pe Fratele Alois, un german care iniţial a venit aici pentru rugăciune, dar a devenit unul dintre cei mai importanţi membri permanenţi ai comunităţii.

La 16 august 2005, întraga lume avea să fie cutremurată de vestea că o tânără româncă cu probleme psihice, Luminița Solcan l-a ucis pe Fratele Roger cu mai multe lovituri de cuţit, în cadrul rugăciunii de seară a Comunităţii Taizé, la care erau prezenţi peste 2500 de tineri din întreaga lume, printre care şi câteva zeci de credincioşi din România, de diferite confesiuni.

Vestea uciderii fratelui Roger, o figură emblematică pentru creştinii din întreaga lume, a făcut imediat înconjurul lumii. Papa Benedict al XVI-lea s-a declarat foarte întristat, la fel ca şi cardinalul primat al Belgiei, Godfried Danneels, iar cancelarul german Gerhard Schroder l-a omagiat pe fratele Roger ca pe „una dintre marile personalităţi religioase ale epocii actuale … care a asigurat protecţie refugiaţilor evrei în perioada nazismului, s-a ocupat de imigranţi şi de oamenii din ţările în curs de dezvoltare”. De asemenea, Patriarhul Teoctist şi-a exprimat „profundul regret” pentru dispariţia Fratelui Roger, pe care l-a caracterizat drept „un prieten al Bisericii Ortodoxe Române”.

În acest an, Comunitatea Taizé marchează cea de-a 75-a aniversare a sa şi 100 de ani de la naşterea fondatorului acesteia, Fratele Roger.

Ca urmare sunt programate mai multe activităţi cum sunt „Săptămâna de reflecție asupra relevanței unei vocații religioase” – o întâlnire înternațională pentru tineri sub 40 de ani care trăiesc o viață monahală sau religioasă (5 – 12 iulie), Adunarea tinerilor pentru o nouă solidaritate (9 – 16 august) şi un Colocviu pe tema contribuţiei Fratelui Roger la gândirea teologică (30 august – 6 septembrie).


Video: youtube

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=kQAVrrNgt1w[/youtube]
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=x9r7yoeFeUY[/youtube]