Criza refugiaţilor se menţine în topul subiectelor care interesează politicienii şi presa din Europa, situaţia fiind complicată de avertismentele Ankarei că ia în calcul ruperea acordului cu UE dacă nu este ridicat regimul vizelor pentru cetăţenii turci. Publicaţia grecească Proto Thema titrează că „Turcia ne face un plan B în problema refugiaţilor” şi arată că în cazul prăbuşirii acordului cu Erdoğan, Europa ar avea un plan de rezervă ce prevede – cităm – transformarea Greciei în Turcia, adică într-o zonă în care vor fi create structuri permanente pentru refugiaţi similare celor de la graniţele Turciei cu Siria, inclusiv cu transferarea unor sume mai mari de bani către Atena pentru ca celelalte ţări europene să fie scutite de „stresul” Erdoğan”.
În estul Europei, presa atrage atenţia asupra a două focare de tensiune, unul în regiunea separatistă transnistreană iar altul în răsăritul Ucrainei. Sub titlul
„Separatiştii şi ruşii organizează noi exerciţii în Moldova”, The New York Times arată că unităţi speciale mixte ruso-transnistrene au luat parte la exerciţii anti-teroriste la sud de capitala separatistă Tiraspol. Localnicii au fost avertizaţi despre simularea unor incidente din viaţa reală. Iar portalul Infotag din Republica Moldova aminteşte că este a doua oară în această lună când au loc aplicaţii militare comune.
Şi în estul Ucrainei, situaţia rămâne tensionată după ce Rusia a acuzat recent Kievul de acţiuni teroriste în Crimeea. Gazeta Wyborcza comentează, sub titlul „Rușii reaprind Donbasul” că Moscova ştie că versiunea ei asupra incidentului nu este acceptată de comunitatea internaţională şi acum „se gândeşte cum să pedepsească Ucraina pentru presupusul atac diversionist recent din Crimeea”. Ziarul Korrespondent scrie că OSCE nu va trimite observatori în Crimeea pentru a monitoriza alegerile parlamentare ruse din 18 septembrie 2016. Şi mai menţionează sursa citată că preşedintele Kazahstanului i-a spus omologului rus că a avut o discuţie cu preşedintele Ucrainei şi că acesta s-a declarat pregătit să adopte o lege cu privire la un statut special pentru regiunea Donbas. Între timp, Ucraina se pregăteşte să marcheze peste o săptămână 25 de ani de la proclamarea ca stat independent. „Ucrainenii ştiu bine cât de scump poate să coste independenţa unui stat”, scrie Diario de Noticias, şi comentează – cităm – că „În 1991, independenţa a fost dobândită aproape paşnic. Factura a venit cu o întârziere de un sfert de secol, prin ocuparea perfidă de către Rusia lui Putin a Republicii Autonome Crimeea, care face parte din teritoriul suveran al Ucrainei şi prin capturarea de către grupări separatiste finanţate de Kremlin a unei părţi a teritoriului din districtele Lugansk şi Doneţk din Ucraina”.
Şi tot privind înapoi în istorie, presa internaţională aminteşte că după mai bine de 70 de ani, forţele ruseşti se întorc în Iran. The Telegraph scrie că „În toiul celui de al Doilea Război Mondial, Rusia s-a aliat cu Marea Britanie şi au invadat Iranul pentru a răsturna de la putere un şah germanofil. Pentru prima oară după acea operaţiune din 1941, forţele ruseşti s-au întors în Iran, de data aceasta sub forma avioanelor de luptă care lovesc ţinte din Siria”. Şi comentează publicaţia citată că „Nicicând de la revoluţia din 1979 nu a mai permis Iranul unei puteri străine să desfăşoare operaţiuni militare de pe teritoriul său. Prezenţa bombardierelor constituie o demonstraţie clară a alianţei dintre Rusia şi Iran, în contextul luptei lor pentru menţinerea regimului Bashar al-Assad în Siria”. El Pais reia subiectul, arătând că „avioanele ruseşti şi-au concentrat atacurile asupra provinciilor Alep, Deir Ez-Zor şi Idlib, unde au distrus cinci mari depozite de armament, o tabără de antrenament, trei posturi de comandă” şi au anihilat numeroşi luptători.
Privim în imediata vecinătate a Siriei şi aflăm noi date în legătură cu ancheta din Turcia privind tentativa eşuată de lovitură de stat din iulie. Potrivit Hürriyet, procurorii au cerut arestarea fostei legende a echipei de fotbal Galatasaray, Hakan Şükür, pe motiv că ar fi susţinut gruparea care s-a aflat în spatele tentativei de lovitură. Iar pentru liderul acestei mişcări, fostul imam Fethullah Gülen, care trăieşte în exil în Statele Unite, procurorii au solicitat nu mai puţin de două pedepse pe viaţă şi încă 1900 de ani de închisoare.
Florin Matei, Agenţia de presă RADOR
