Peste câteva zile începe şcoala. Despre ce îi aşteaptă pe copii şi pe părinţi, despre problemele sistemului de învăţământ, am discutat cu psihologul şi jurnalistul Emma Toader.
Reporter: Recent am citit cartea Villa Margareta, de Doina Jela, în care la un moment dat un personaj al romanului spune: „Şi pe vremea noastră, şi pe vremea lui (a lui Ion Creangă n. r.), asta face şcoala: asigură societatea că la înmânarea diplomei niciun absolvent nu va mai gândi cu propriu-i cap”. Sunteţi de acord cu această afirmaţie?
Emma Toader: Sunt de acord cu această afirmaţie. Şcoala românească de azi seamănă cu acel sabot de lemn pe care îl purtau chinezoaicele ca să nu le crească talpa piciorului. Învăţământul actual promovează dresajul şi nu creativitatea, promovează uniformitatea şi nu abilităţile interioare ale copilului. Din sistemul românesc de învăţământ lipsesc două componente esenţiale: pasiunea şi bucuria. Copiii nu merg cu bucurie la şcoală şi acesta este lucrul cel mai grav, iar profesorii – mulţi dintre ei – predau fără pasiune. Din nefericire şcoala românească este ca o fată bătrână, frustrată care se refulează pe copii. Copiii sunt siliţi să uite exact ce ştiu ei mai bine, şi anume bucuria de viaţă – ceea ce şi adulţii ar trebui să înveţe de la copii. În schimb copiii sunt învăţaţi să facă anumite lucruri pentru că „aşa trebuie”, nu din pasiune. Un elev este împovărat la propriu şi la figurat la şcoală, de la ghiozdanul care îi cocoşează şi pe adulţi, pe care îl cară, până la materiile foarte stufoase. Copiii trebuie să înveţe noţiuni după noţiuni predate într-un ritm alert, ei se simt ca la un maraton, dar un maraton fără sfârşit. Astfel încât, dacă pierd o zi, ei nu mai au timp să recupereze. Nu ştiu unde se grăbesc. Un studiu al unor psihologi, specializaţi pe psihologia şcolară arată că elevii români sunt printre cei mai nefericiţi elevi din lume din cauza volumului de muncă şi a meditaţiilor, pe care fac în timpul lor liber. Care timp liber? – aş întreba eu, pentru că după orele de la şcoală, urmează alte ore cu pregătirea lecţiilor pentru a doua zi de şcoală. Am impresia că şcoala noastră vrea să scoată numai matematicieni şi profesori de limba română. Această şcoală stimulează anxietatea, competiţia şi vânarea de greşeli. Lucrările de control sunt încercuite cu roşu, ceea ce înseamnă că nu contează cât ai făcut bine, contează câte greşeli ai comis. Copiii noştri dau teste peste teste, ca şi cum ar fi la NASA şi nu într-un proces de învăţământ. Aceste teste duc spre uniformizarea gândirii – aşa cum se spune în cartea doamnei Jela – şi nu spre creativitate, spre provocarea minţii. În aceste condiţii nu mai rămâne timp pentru ca copiii să înveţe despre trăsăturile generale ale oamenilor: despre iubire, despre compasiune sau despre gestionarea emoţiilor. Dacă ai o stimă de sine, şcoala va avea grijă că aceasta să se scadă până când te simţi că eşti cel mai mic de pe glob. Cei care contribuie la acest sistem cred că stimulează abilităţile copiilor, când defapt le frânează. Elevilor li se comunică de multe ori prin intermediul unor profesori, că nu ştiu, că nu sunt suficient de buni şi astfel zi de zi li se inoculează că ceva nu e în regulă cu ei, nu sunt competitivi, şi acest lucru îi marchează. În ritmul acesta, există neșansa ca în câţiva ani cabinetele psihologilor să fie pline de copii şi părinţi.
Reporter: Care credeţi că este cauza acestui fenomen. Programa şcolară sau nepriceperea profesorilor?
Emma Toader: Şi una şi alta. Este adevărat că în şcoală trebuie însuşite o serie de cunoştinţe, dar programa este prea stufoasă. În ceea ce îi priveşte pe profesori, nu putem generaliza. Există profesori datorită cărora ne îndrăgosteam de o materie. Aceasta se întâmpla pentru că şi profesorul era pasionat de aceea materie şi astfel trezea în noi prima dată curiozitatea, după aceea pasiunea. Dar când venea un profesor anost, frustrat, care el însuşi nu era pasionat de ceea ce făcea, desigur că nu reuşea să trezească interesul elevilor, învăţatul era o povară şi pentru profesor, şi pentru elev.
Reporter: Care ar fi soluţia?
Emma Toader: Cred că programul şcolar ar trebui regândit, resetat. Este un program depăşit, care nu are în prim plan fericirea şi dezvoltarea armonioasă a copiilor. Nu e posibil ca rezultatele şcolii să fie rezultatele meditaţiilor. Nu este posibil ca de exemplu engleza să fie predată două ore pe săptămână, iar profesoara să aibă pretenţia de la copii, ca şi cum ar fi predat cinci ore. Ştiu copii sclipitori, foarte creativi, care au note jalnice la şcoală. Ştiu copii din clasa pregătitoare care somatizau, aveau dureri de burtă, de gât pentru că nu se simţeau bine la şcoală.
Reporter: Totuşi şcoala românească are rezultate merituoase pe plan internaţional. Elevii români câştigă olimpiade internaţionale la diferite materii…
Emma Toader: Da. În ceea ce priveşte cunoştinţele lor, categoric stau bine. Aici se însuşeşte o cantitate mult mai mare de cunoştinţe, decât în altă parte. Dar tot aceşti copii, atunci când scapă din sistemul de învăţământ românesc, de obicei nu se mai întorc. Rămân acolo unde primesc nu numai cunoştinţe, dar îşi pot dezvolta și personalitatea.
RADOR – 8 septembrie
