Din amintirile unor diplomați (XX)

“MANDATUL VIZUAL”

 

de Octavian Silivestru

Imediat după ocuparea României de către Armata Sovietică, a început comunizarea țării. Specialiștii din ministere, vechii funcționari au fost concediați și în locul lor au fost aduși muncitori trimiși de Partidul Comunist.   În toate instituțiile au fost puși consilieri sovietici, care controlau toată activitatea.  În 1947, în fruntea Ministerului de Externe  a fost numită Ana Pauker, o stalinistă venită în țară odată cu Armata Roșie. Politica externă a României  era controlată de sovietici. La întâlnirile internaționale, România a trebuit să adopte poziția pe care o avea URSS. Delegațiilor române care plecau la reuniuni internaționale și întrebau ce mandat au, Ana Pauker le cerea  să voteze la fel ca delegația sovietică: “Aveți mandat vizual! Vă uitaţi şi voi cum votează sovieticii” –  își aminesc, doi diplomați români, pe atunci aflaţi la vârsta tinereţii.


Ion Datcu: Prin 1963 şi 1964, principalele direcţii din MAE erau conduse de oameni tineri. Garda veche din anii ‘50 nu a fost înlocuită dintr-o dată.  Ei aveau rădăcini foarte puternice în acest minister. Să ştiţi că unii dintre ei chiar se considerau absolut de neînlocuit! Eu cunosc un asemenea caz… era director general  și a ameninţat că se adresează Comitetului Central al Partidului Comunist Român, că reclamă la toate instanţele posibile, pentru că fără el nu merge ministerul. Direcţia de cadre a fost mult timp monopolizată de funcționari care au rămas de pe vremea Anei Pauker… Erau  femei care au fost aduse de Ana Pauker. Toate  aveau aceeaşi orientare dur  comunistă … pro-sovietică… O întâmplare care mi-a fost povestită: în relațiile internaționale orice delegaţie merge cu un mandat :  şi la sesiunea ONU, și la o întrunire internaţională. Toate ţările lumii procedează așa: şi  SUA, şi Franţa, şi Nicaragua. Deci guvernul dă mandat şi delegaţia trebuie să urmeze acest mandat. Şi când s-au dus la  Ana Pauker, care era ministrul de externe, să ceară mandat, aceasta ar fi spus următoarele: ‘Care mandat, măi? Ce-aveţi voi nevoie de mandat?! Ce mandat? Vă uitaţi şi voi cum votează sovieticii şi ăsta e cel mai bun mandat. Mandat vizual!’”

[Interviu realizat de Emilian Blânda, 1994]

Valentin Lipatti:  Eu mi-amintesc, când mi-am început cariera diplomatică, în Ministerul de Externe – eram încă în perioada stalinistă, nu murise Stalin – mandatele noastre, care se făceau la reuniuni internaţionale, erau foarte simple: se reduceau la câteva obiective generale, care erau obiectivele comunităţii frăţeşti, ale ţărilor frăţeşti şi ni se spunea pe gură: ”Sigur, vedeţi şi voi acolo ce faceţi, dar consultaţi-vă cu tovarăşii sovietici şi cum votează ei, votaţi şi voi!” Şi, într-adevăr, te uitai în spate şi cum votau sovieticii la reuniunea respectivă, votai şi tu ! Mă rog, te mai puteai abţine câteodată, ca să fie aşa, mai diferenţiat ! Deci, era foarte simplu !

[Interviu realizat de Mariana Conovici, 1995]