Problemele asociate războiului din Ucraina și jocurile geopolitice ale Chinei au suscitat în cea mai mare măsură atenția presei internaționale în acest weekend.
Ministrul britanic al apărării, Ben Wallace, a declarat la televiziunea Sky News că Rusia eșuează în „multe domenii” în războiul ei din Ucraina și că Vladimir Putin ar putea încerca acum să schimbe din nou strategia: „planurile A, B și C ale lui Putin au eșuat și ar putea căuta un plan D”. Unde n-a eșuat totuși ne spune agenția ucraineană Ukrinform: „de la începutul invaziei 2.199 de instituții de învățământ au fost bombardate de trupele invadatoare”, din care „225 au fost complet distruse”. Numărul copiilor morți și răniți a ajuns la 358, respectiv, 693, conform Kievului. O altă atrocitate a avut loc vineri, când 53 de prizonieri de război ucraineni au fost uciși în urma bombardării unei închisori de lângă Mariupol; Kievul și Moscova se acuză reciproc. Guvernul rus, citat de agenția Tass, denunță o „crimă de război” ucraineană comisă cu „un dispozitiv HIMARS american”. Agenția ucraineană RBC, în schimb, observă că „nu întâmplător” prizonierii ucraineni fuseseră transferați cu numai o zi înainte în clădirea lovită de rachete. În plus, informează tot RBC, ambasada Rusiei din Londra a scris pe Twitter că luptătorii ucraineni din Regimentul Azov capturați „merită moartea, dar nu prin împuşcare, ci prin spânzurare. Nu sunt soldați adevărați. Merită o moarte umilitoare”. Editorialul cotidianului american The Washington Post se ocupă însă de represiunea internă din Rusia. Tactica unui „carusel nesfârșit de inculpări arbitrare” le e aplicată opozanților precum Aleksei Navalnîi, editorialistul Vladimir Kara-Murza și politicienii Ilia Iașin și Aleksei Gorinov. Iar serviciul secret FSB „prin implicarea lui amplă în societatea internă, afacerile externe și armată, a început să nu mai semene cu ultimul său predecesor sovietic, KGB. Acum aduce cu ceva mult mai înspăimântător: NKVD, celebra poliție secretă a lui Stalin, care a operat marile epurării din anii ’30”.
În ce-o privește, Ucraina e „în pragul incapacităţii de plată”, atenționează săptămânalul francez La Tribune. Agenţia S&P a degradat vineri semnificativ rating-ul Ucrainei cu trei puncte, de la CCC+ la CC), și se aşteaptă de acum la o incapacitate de plată „aproape sigură”. Concomitent, Banca Mondială prevede o cădere a PIB-ului ucrainean cu 45% în 2022. Ziarul francez Liberation titrează: „Cerealele încă așteaptă în porturile ucrainene”. „La o săptămână după semnarea acordului cu Rusia, despre care unii experți se îndoiesc deja că va dura mult, el nu a intrat încă în vigoare din cauza problemelor cu securitatea și garanțiile. Zilele trec și navele rămân la chei.”
Influența rusă din interiorul UE este un alt mare motiv de îngrijorare. Agenția ungară MTI asigură că „toate familiile din Ungaria vor beneficia în continuare de gaze şi electricitate la preţuri reduse”, deși „numai în limita consumului mediu”. Iar asta pentru că premierul Viktor Orbán a asigurat necesarul de gaze, în principal prin importuri din Rusia. El a susținut din nou că sancțiunile și ajutorul militar „nu dau rezultate” și a cerut Vestului să adopte o „nouă strategie concentrată pe instaurarea păcii”. Un alt amic european al lui Putin, Silvio Berlusconi, justifică invadarea Ucrainei, semnalează Euronews. „Ucraina a provocat 20.000 de victime. Și invazia era necesară pentru că exista riscul ca Ucraina să atace Rusia.” La Libre Belgique scrie că și „Matteo Salvini, liderul partidului italian de extrema dreaptă Liga, a fost somat să dea explicaţii despre contacte între ambasada rusă şi anturajul său înaintea crizei care a dus la căderea guvernului Mario Draghi. Fervent admirator al lui Putin, Salvini a purtat în public tricouri cu efigia acestuia şi a mers la Moscova în 2014 pentru a denunţa sancţiunile pentru anexarea Crimeii”. De altfel sintagma „umbra Rusiei” (sau a Moscovei ori a lui Putin) asupra politicii italiene, lansată joi de italianul La Stampa, a fost preluată de multe alte ziare europene, printre care francezul Le Parisien și spaniolul La Razon. Într-un interviu pentru cotidianul britanic The Times, premierul bulgar Kiril Petkov explică faptul că „principalul instrument de politică externă folosit de Moscova în Balcani este corupția generalizată”. El însuși a fost victima unei campanii intense a Rusiei, pornite în aprilie, după ce Bulgaria refuzase să plătească gazul rusesc cu ruble. Petkov a precizat că în garajul unui responsabil al guvernului bulgar a fost găsit un SUV nou, cumpărat de o firmă de construcții din Rusia.
Ziarul portughez Diario De Noticias consemnează că Ursula von der Leyen a anunțat că Rusia a redus parțial sau a oprit complet livrările de gaze către 12 state UE. Pe de altă parte, UE primește volume record de livrări din SUA, Norvegia, Golful Persic, Algeria și regiunea Mării Caspice. Săptămânalul german Der Spiegel relatează că Berlinul se pregătește pentru un „șoc energetic” și o „iarnă fără gaze”. Dacă fluxul de gaze rusești ar fi fost redus la 40%, Germania ar fi putut evita la limită – și doar economisind – o penurie de gaze. Însă țara nu primește acum decât jumătate din acea cantitate. Tot pe frontul energetic, „Emmanuel Macron nu a reuşit să obţină o promisiune de majorare a producţiei de petrol din partea Arabiei Saudite”, titrează BBC. Obiectivul era subminarea veniturilor Rusiei prin reducerea preţurilor carburanţilor, același cu care a mers și Joe Biden în Arabia Saudită la începutul lunii, tot fără succes.
Editorialul cotidianului britanic The Guardian abordează riscul de război nuclear apreciind că alegerea este între „dialog sau distrugere”. Analiza pleacă de la avertismentul consilierului britanic de securitate națională, conform căruia „întreruperea dialogului cu Rusia și China antrenează un risc sporit de «escaladare rapidă în direcția unui conflict strategic»”. Iar acum, spre deosebire de perioada războiului rece, „doctrina nucleară e opacă, și posibil diferită, la Moscova și Beijing. Condițiile de instabilitate sunt deci mai accentuate, fie prin acte deliberate, fie prin greșeli de calcul”. Cotidianul american The Wall Street Journal consideră că „Occidentul își restaurează viziunea strategică globală care i-a adus victoria în războaiele mondiale și cel rece”. „Un arc de cooperare strategică susținut de SUA se întinde acum din vestul până în estul Eurasiei, ca un «Rimland» oceanic defensiv împotriva puterilor continentale ostile ale Eurasiei – China și Rusia.” Dar și China și-a formulat în aprilie o „Inițiativă de Securitate Globală”, al cărei înțeles ni-l explică portalul european EUobserver. „Securitatea, în accepțiunea Partidului Comunist Chinez, înseamnă în primul și în primul rând supraviețuirea monopolului său leninist-maoist asupra puterii și a socialismului cu caracteristici chinezești. Celelalte dimensiuni ale securității sunt construite în jurul acestui nucleu, ca foile unei cepe.” Ca și în cazul Inițiativei Centură și Drum, „obiectivul strategic clar formulat al Chinei e de a lăsa fără legitimitate și în cele din urmă a substitui ordinea mondială dominată de Occident”. Publicația paneuropeană Politico avertizează Europa că nu mai poate continua ca până acum în fața provocărilor Chinei și că trebuie să ia o serie de măsuri concrete pe termen lung pentru „a face mai sigură interdependența economică cu China”. Săptămânalul britanic The Economist arată că SUA adoptă deja un răspuns la „agresivitatea statului chinez hotărât să domine industriile viitorului”. Nucleul unei noi legi îl reprezintă un fond de 52 de miliarde de dolari pentru subvenționarea și încurajarea producției de semiconductori pe teritoriul național. Alte 200 de miliarde vor merge la cercetare, în special tehnologii de ultimă oră precum inteligența artificială și energia nucleară. La rândul său, The Telegraph pledează și el pentru un „reset” al relațiilor dintre Londra și Beijing. „Fără îndoială, influența economică și morală a Chinei asupra Regatului a atins un nivel critic. Din motive strategice, companiile britanice trebuie încurajate să găsească alți furnizori de bunuri și servicii. Trebuie să existe o gândire strategică legat de a le permite chinezilor să cumpere infrastructură și servicii esențiale. Numai un reset al relațiilor ne poate salva.” Publicația israeliană Jerusalem Post apreciază totuși că, măcar în Orientul Mijlociu, „Chinei îi va fi tot mai dificil să opereze”. Dacă SUA intenționau să se retragă din Orientul Mijlociu pentru a se concentra pe Pacific, acum „au realizat că trebuie să-și consolideze prezența în regiune, [tocmai] pentru a contracara impactul global al Chinei”. La fel de optimistă se arată și revista americană Foreign Policy, care consideră că declinul demografic va împiedica China să depășească SUA. În perioada de maximă ascensiune, China a profitat imens de pe urma unei populații tinere, apte de muncă. Acum însă „balanța demografică se înclină, cu o viteză uluitoare, în direcția opusă”. Și cum declinul demografic se va accentua în toată emisfera nordică, în următorul deceniu „multe țări vor concura pentru imigranți. Succesul în economia globală va depinde prin urmare de abilitatea clasei politice de a rezista tentației demagogice a xenofobiei și rasismului, dar și de a concepe politici care pot susține un flux pozitiv și controlat de imigranți, precum și integrarea lor în societate”.
(Andrei Suba, RADOR)
