de Răzvan Moceanu

Miercuri, 24 august, Paulo Coelho, unul dintre romancierii contemporani cei mai apreciaţi şi unul dintre vizionarii timpurilor noastre, împlineşte 75 de ani. Cărţile sale au fost traduse în peste 80 de limbi de circulaţie internaţională sau regională şi au fost publicate în peste 200 de ţări din întreaga lume. Vânzările volumelor sale depăşesc 150 de milioane de exemplare în întreaga lume, din care vânzările în ţara noastră sunt estimate la peste un milion de exemplare.

* * * * *

Paulo Coelho s-a născut la 24 august 1947, la Rio de Janeiro, fiind fiul inginerului Pedro Paulo Coelho şi al Ligiei Coelho.

La vârsta de şapte ani a intrat la şcoala iezuită San Ignacio din Rio de Janeiro. A câştigat primul său premiu literar într-un concurs şcolar de poezie, iar sora lui, Sonia, îşi aminteşte cum şi ea a câştigat un premiu pentru eseu prezentând o lucrare pe care Paulo o aruncase în coşul de gunoi…

Tânărul Paulo era, pe vremea aceea, indisciplinat, revoltat, fugar, ca mulţi tineri de vârsta lui, iar tatăl său, un om autoritar, nu l-a putut suporta aşa. Conform obiceiului burghez al epocii, el l-a internat pe fiul său într-o clinică de psihiatrie, în trei rânduri, pe parcursul a doi ani (1965-1967).

În anul 1970, tânărul a renunţat la studii pentru a călători în America de Sud, Africa de Nord, Mexic şi Europa.

După revenirea în Brazilia, nu s-a dedicat de la început, pe de-a întregul, literaturii, fiind, mai întâi, regizor de teatru şi dramaturg, jurnalist şi compozitor. A fost catalogat, pentru această perioadă a vieţii, ca fiind un „un hippie rebel”.

Coelho a compus versuri pentru unele dintre cele mai cunoscute nume ale muzicii braziliene, precum Elis Regina şi Rita Lee şi a lucrat cu cântăreţul şi compozitorul Raul Seixas, unul dintre pionierii rock-ului brazilian. Din colaborarea celor doi au rezultat o serie de hituri, între care ”Eu nasci há dez mil anos atrás”, ”Gita”, ”Al Capone”.

În 1974, a fost închis pentru o scurtă perioadă de timp, Brazilia fiind guvernată de dictatura militară. Paulo a fost arestat pentru răspândirea de manifeste subversive.

În anul 1981, s-a căsătorit cu artista plastică Christina Oiticica.

În 1982 şi-a publicat prima carte, ”Arhivele Infernului”, care nu a avut vreun succes deosebit.

În 1985 a participat la realizarea şi publicarea volumului ”Manual practic de vampirism”, o nou[ lucrare fără vreun ecou considerabil în rândul cititorilor.

Un an mai târziu, Paulo Coelho se va afla în pelerinaj la Santiago de Compostela, în Spania, un eveniment care îi va marca întreaga carieră literară. Experienţele trăite aici vor constitui subiectul volumului ”Jurnalul unui Mag – Pelerinul” publicat în anul 1987.

În 1988, Coelho publică ”Alchimistul”, cea mai cunoscută şi vândută carte a sa. Se estimează că vânzările au depăşit 30.000.000 de exemplare în întreaga lume. „Alchimistul”, apreciat ca o poveste pe cât de simplă pe atât de plină de înţelepciune, vorbeşte despre păstorul andaluz Santiago care îşi părăseşte casa din Spania, plecând într-o aventură nord-africană, în căutarea unei comori îngropate în Piramide. Pe drum el întâlneşte o tânără frumoasă, un bărbat care îşi spune rege şi un alchimist, care îi arată calea. Nimeni nu ştie care este comoara sau dacă Santiago poate depăşi obstacolele întâlnite prin deşert. Aventura se transformă într-o căutare de altfel de comori ce nu pot fi găsite decât în suflet…

„Alchimistul” va fi transpus în spectacole de teatru, în înteaga lume, iar în ţara noastră, premiera piesei, realizată după romanul omonim al lui Paulo Coelho, în regia Ancăi Colţeanu, a avut loc în aprilie 2003, la Teatrul Odeon din Bucureşti. În decembrie 2006, ”Alchimistul” a fost prezentat într-o nouă variantă scenică la Teatrul ”Sică Alexandrescu” din Braşov, în regia tânărului regizor Dan Vasile.

(Photo by HAKOB BERBERYAN / ARMINFO / AFP)

În 1990, Coelho publică romanul ”Brida”, acesta fiind urmat de volumele ”Walkiriile” (1992), ”La râul Piedra am şezut şi-am plâns” (1994), ”Al cincilea munte” (1996), ”Manualul războinicului luminii” (1997), ”Veronika se hotărăşte să moară” (1998), ”Diavolul şi domnişoara Prym” (2000), ”Unsprezece minute” (2003), ”Zahir” (2005), ”Like the Flowing River” (2006), ”Vrăjitoarea din Portobello” (2006), ”Învingătorul este întotdeauna singur” (2008), ”Aleph” (2010), ”Manuscrisul găsit la Accra” (2012), ”Adulter” (2014), ”Spioana” (2016), „Hippie” (2018), „Calea arcașului” (2020).

În perioada 7-8 octombrie 2005, scriitorul brazilian s-a aflat la Bucureşti, unde s-a întâlnit cu cititorii săi la Librăria Humanitas Kretzulescu, acordând şi autografe, apoi şi-a continuat vizita în Transilvania, timp de mai multe zile.

Coelho a reuşit să aibă trei titluri în acelaşi timp, pe listele de bestseller-uri din Franţa, Brazilia, Polonia, Elveţia, Austria, Argentina, Grecia, Croaţia.

În 1998 a devenit al doilea cel mai bine vândut scriitor din lume.

La 10 octombrie 2003, el a stabilit şi un record mondial ”The Guiness World Records”, la Târgul de Carte de la Frankfurt, unde, între orele 18.30 şi 20.00, a semnat cele 53 de ediţii diferite ale ”Alchimistului” în numai 45 de minute, apoi a continuat să dea autografe pe alte titluri.

Este fondatorul Institutului ”Paulo Coleho”, prin care îi ajută pe copiii şi bătrânii din păturile defavorizate ale societăţii braziliene, o parte dintre drepturile de autor ce i se cuvin mergând la acest institut.

Coelho este consilier special UNESCO în cadrul Programului ”Convergenţe spirituale şi dialoguri inter-culturale” şi este membru al Academiei Braziliene de Litere din 2002, dar şi al altor instituţii culturale internaţionale şi academii.

A fost director al companiei discografice CBS şi al publicaţiei ”Expresso Underground”, profesor de teatru şi secretar de redacţie al revistei ”O Globo”, înfiinţată în 2001.

Din anul 2010, Paulo Coelho şi soţia sa, pictoriţa Christina Oiticica, locuiesc la Geneva, în Elveţia.

În iulie 2019, o editură din Turcia a anunţat că va retrage de pe piaţă ediţia în limba turcă a romanului „Unsprezece minute”, de Paulo Coelho, după ce s-a descoperit că în aceasta a fost modificată o referire la Kurdistan, numele regiunii fiind înlocuit cu „Orientul Mijlociu”.

În august 2019, scriitorul brazilian a prezentat scuze publice Franţei – „Iertaţi-ne, iertaţi-ne de o mie de ori!” – după insultele şi cuvintele deloc diplomatice rostite la adresa acestei ţări de preşedintele Braziliei, Jair Bolsonaro, în timpul crizei declanşate de incendiile din Amazonia: „Aceasta este o înregistrare video puţin cam tristă, pe care o fac pentru a cere iertare prietenilor mei francezi pentru această criză, aş zice pentru isteria lui Bolsonaro faţă de Franţa, faţă de preşedintele Franţei, faţă de soţia preşedintelui Franţei”, a declarat în limba franceză scriitorul Paulo Coelho, într-un mesaj video publicat pe contul său de Twitter.

Paulo Coelho a primit, pentru excepţionala sa carieră literară, o serie de premii şi distincţii: Cavaler al Artelor şi Literelor (Franţa, 1996), Cavaler al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare (Franţa, 1999), Premiul ”Fregene” pentru Literatură (Italia, 2001), Premiul ”Bambi” – Personalitatea Culturală a Anului (Germania, 2001), Premiul ”Corine International” pentru cea mai bună carte de ficţiune – ”Alchimistul” (Germania, 2002), Premiul ”Ex Libris” pentru ”Unsprezece Minute” (Serbia, 2004), Premiul ”Nielsen Gold Book” pentru ”Alchimistul” (Marea Britanie, 2004), Ordinul Sf. Sofia pentru contribuţia la revigorarea ştiinţei şi culturii (Ucraina, 2004), Ordinul de Onoare al Ucrainei (2004), Premiul Budapestei (Ungaria, 2005), Premiul ”Pana de Aur” (Germania, 2005), Premiul ”Las Pergolas” decernat de către Asociaţia Editorilor din Mexic (2006), Premiul ”Cartea de Platină” pentru volumul ”Zahir” acordat de către Asociaţia Editorilor din Austria (2006), Distincţia de Onoare din partea oraşului Odense (Premiul Hans Christian Andersen) (Danemarca, 2007), Premiul ”EMPiK’s Ace” pentru cea mai bine vândută carte de literatură străină în 2007 pentru ”Vrăjitoarea din Portobello” (Polonia), Cel mai bun scriitor internaţional – Elle (Spania, 2008).