Administrația română în Transilvania – Jandarmeria ( 3 septembrie – sfârșit noiembrie 1944)

de Octavian Silivestru

Imediat după 23 August 1944, trupele maghiare au început pregătirile pentru declanșarea unei ofensive militare care avea ca obiectiv ocuparea Transilvaniei de Sud.  Începută pe 5 septembrie 1944, cu sprijinul blindatelor germane, ofensiva  maghiara a fost repede oprită și pe 25 octombrie 1944 înteraga Transilvanie a fost eliberată de sub ocupație maghiară. Cu toate ca imediat după  eliberarea Transilvaniei de Nord autoritățile române au instalat propria administrație, sovieticii nu au fost de accord și au impus retragerea funcționarilor și a jandarmilor români în Moldova. Abia în aprilie 1945 sovieticii și-au retras administrația și au recunoscut că  Transilvania de Nord  redevine teritoriu românesc. Printre sutele de jandarmi care iniţial au fost repartizați în Transilvania de Nord și apoi evacuați în Moldova a fost și Ion Suciu.

Fototeca online a comunismului românesc, 66/1944

            “Pe 31 august 1944, când au intrat ruşii în Bucureşti, i-am primit cu flori. I-am primit ca urale, nu ştiam  ce se va întâmpla pe parcurs. Pe 31 august acţiunea noastră în Bucureşti s-a terminat şi am fost trimiși pe Frontul de Vest. Vreau să fac o precizare: elevii Școlii de Subofițeri de Jandarmi  nu am mai dat examen de terminare. Examenul a fost considerat jertfele pe care le-am dat.. Nu ne-am mai prezentat în faţa unei comisii să dăm examen de absolvire.  Şi pe 2 – 3 septembrie 1944, elevii au fost repartizaţi la unităţile militare, în companii de poliţie şi foarte mulţi dintre elevi au format legiunile de jandarmi care au intrat imediat în Ardealul de Nord eliberat pentru organizarea şi menţinerea ordinei în spatele frontului.  Eu am fot repartizat în Legiunea Jandarmi Mureş. Pe data de 29 septembrie, Legiunea Jandarmi Mureş a intrat în teritoriu. Luptele încă se duceau în oraşul Târgu Mureş şi la Reghin. Noi mergeam în spatele frontului și înființam posturi de jandarmi.  Eu am fost repartizat la postul de jandarmi Gălăuţaşi, Secţia de jandarmi Topliţa, deci în marginea de NE a judeţului Târgu Mureş.

            Din 29 septembrie şi până pe 18 octombrie – când s-a realizat întreaga administraţie românească în Ardeal – noi am reuşit şi am capturat 530 de prizonieri – vreo 300 şi ceva erau nemţi şi peste 180 erau unguri – care au rămas în spatele frontului. Pe prizonieri îi predam ruşilor, fiindcă ei erau în zona în care noi acţionam. Erau coloanele de ruşi care veneau şi luau prizonierii şi îi duceau cu ei. Eu aproape o lună de zile am stat la Topliţa, după care am fost mutat la postul de jandarmi Găleşti, Secţia de jandarmi Miercurea Mirajului, deoarece un coleg de-al meu, mergând în patrulare a călcat pe o mină şi a fost rănit. Cum am fost primiți de populaţia maghiară? La început a fost rezervată, timorată. Nu ştia cum vom acţiona noi. Să ştiţi că jandarmeria ungurească… erau aceia cu penele de cocoş, se purtau foarte urât, chiar cu populaţia maghiară, nu mai vorbesc cu populaţia română. Noi,  fiind tineri şi fiind educaţi, veniţi de pe băncile şcolii, ne-am purtat foarte omenos cu ei… Şi ei şi-au dat seama. Şi au început la un moment dat să ne sprijine. Să ne spună: vedeţi că în cutare loc există armament, în cutare loc există trotil… Au venit cu noi şi ne-au sprijinit. Surpriza mare însă a fost către sfârşitul lunii noiembrie, când am primim ordin să încărcăm în căruţe toată arhiva postului şi căruţele să plece către Sighişoara, iar noi s-o luăm pe creste, pe drumuri numai de noi ştiute şi să trecem în Moldova. A fost eliminată din Ardealul eliberat toată administraţia românească. Şi-a intrat administraţia ungurească – făcută de către ruşi. Ardealul să rămână la unguri. Am trecut Carpaţii în zona Ghimeş-Palanca şi am fost cazaţi într-o cazarmă militară la marginea oraşului Târgu Ocna. Am stat acolo aproape șase luni de zile în condiţii de detenție: nu aveam voie să ieşim, nu aveam voie să luăm contact cu nimeni. Ne făceam singuri aprovizionarea,  singuri ne făceam mâncarea. Am stat șase luni de zile în aceste condiții… Şi ne întrebam: “Dom’le, ce se face cu noi?” Nu ştiam… După aceea am aflat: fie că am fost protejaţi, ca să nu fim luaţi prizonieri şi duşi în Rusia, cum s-a întâmplat cu multe unități române…. ruşii au luat în câteva zile 150 de mii de prizonieri, cât n-au luat în 3 ani de război dus împotriva lor! Au dezarmat  unităţi militare. (….) La Târgu Ocna, în cazarmă, am stat acolo până în începutul lunii mai,  când am fost repartizaţi în alte unităţi de jandarmi. Eu am fost repartizat în postul de jandarmi Desna – Arad. Şi cu aceasta, acţiunea mea în cel de-Al Doilea Război se termină.  Am luptat puţin, dar am avut pierderi enorm de mari. Sacrificii enorm de mari”.

[Interviu realizat de Silvia Iliescu, 1995]