Context
Într-un final de septembrie, în anul 1520, urca pe tron în fruntea Imperiului Otoman, Suleyman I. La momentul de apogeu al acestuia, Suleyman avea 26 de ani și urcarea sa pe tron a fost una paşnică, lipsită de obişnuitele evenimente sângeroase, când noul sultan îşi ucidea toţi fraţii. A intrat cu fast în Constantinopole pentru a deveni al zecelea sultan otoman şi, fără îndoială, cel mai grandios din istoria acestui imperiu.
A domnit 46 de ani și a fost considerat pentru acea perioadă cel mai mare lider al lumii, atât de către musulmani, cât şi de creştini. A fost, de asemenea, un strateg militar genial, un politician abil, precum şi un mare patron şi ocrotitor al artelor. El este sultanul care a condus Imperiul Otoman la apogeul său, lăsând o uriaşă şi complexă moştenire cultural-istorică nu doar civilizaţiei musulmane, ci întregii omeniri. Este una dintre explicațiile faptului că a fost supranumit – Suleyman Magnificul.
Înflorire culturală
Se presupune (cei mai mulți istorici indică această dată exactă) că s-a născut la 6 noiembrie 1494. Tatăl său a fost sultanul Selim I, iar mama sa a fost Valide Sultan Aişe Hafsa Sultan.
Beneficiază încă de mic de o educație excepțională. Imediat după împlinirea vârstei de şapte ani, Suleyman a fost trimis să studieze istoria, ştiinţele, literatura, teologia şi tacticile militare la renumitele şcoli din Palatul Topkapi din Constantinopol. În anii adolescenţei, viitorul conducător s-a împrietenit cu Ibrahim Pargali, un sclav grec trecut la Islam, care avea să-i devină mai apoi unul dintre cei mai apreciaţi şi de încredere consilieri.
Inteligența și alte calităţi sale native, la care s-a adăugat educaţia de excepţie au făcut ca tânărul Suleyman să fie numit guvernator al provinciilor Kaffa şi Sarukhan, la vârsta de doar şaptesprezece ani. Unii istorici spun că Suleyman a fost fascinat și influențat de viaţa şi personalitatea lui Alexandru Macedon, dorind, ca și acesta, să creeze un imperiu mondial, care să reunească sub aceleaşi graniţe atât Orientul cât şi Occidentul. Pentru împlinirea acestui vis, Suleyman nu s-a dat în lături de la campanii militare concomitente pe trei continente, în Europa, Asia şi Africa.
A fost un adevărat Mecena. Poeziile scrise de el sunt considerate capodopere ale genului în poezia islamică. Cele mai cunoscute poezii, scrise sub pseudonimul Muhhibî, sunt cele de dragoste, majoritatea dedicate Roxelanei (soția sa), dar și cele filosofice, transmise generațiilor viitoare ca proverbe: „Ceva mai de preț ca împărăția (puterea), lumea nu are, / Dar ca o clipă de sănătate, / Nu există împărăție (putere) mai mare.” La curtea sa puteau fi găsiți artişti, filozofi şi lideri religioşi. Sute de societăți imperiale artistice, numite „Comunitatea de Talente” au fost administrate la sediul Imperial, Palatul Topkapî. Acest războinic intelectual vorbea fluent cinci limbi: turca, araba, ceagatai (un dialect turcic din Asia Centrală înrudit cu limba uigură), persana şi limba sârbă.
Și științele capătă în vremea lui Suleyman un avânt nemaivăzut. Rolul principal în acest proces l-au jucat medresele, institutele superioare de educație organizate de obicei în jurul moscheilor. Cele mai căutate domenii erau astronomia, matematica, medicina și teologia. Acestora li se adaugau geografia și cartografia, domenii care au beneficiat de pe urma ambițiilor teritoriale ale sultanului. Învățământul a fost un alt domeniu important pentru Sultan.
În capitala lui, Suleyman a crescut numărul de școli primare. La paisprezece ani, copiii învățau să citească și să scrie, precum și principiile Islamului. Copiii care doreau continuarea educației, puteau accede la unul dintre cele opt colegii, ale căror studii au inclus gramatica, metafizica, filosofia, astronomia și astrologia. Arta otomană capătă în timpul lui Suleyman o identitate proprie. Dacă până atunci, arta fusese influențată cu precădere de cultura persană, începând cu secolul al XVI-lea, ea va prelua influențe din toate provinciile imperiului și va dobândi o identitate otomană. Progrese fantastice sunt făcute în arhitectură, caligrafie, pictură (în special pictura de manuscrise), arta textilelor și a ceramicii.
Cea mai importantă moștenire culturală a epocii lui Suleyman este, cu siguranță, arhitectura. Marele arhitect Sinan (1529-1588), va schimba, prin construcțiile sale, fața orașelor otomane și va lăsa posterității mai multe moschei și complexe religioase impresionante. Datorită operelor sale, Sinan a fost adesea comparat cu Michelangelo, contemporanul cu el. Sinan a fost arhitectul însărcinat de sultan cu transformarea Constantinopolului (Istanbulul de azi) în centrul civilizației islamice. Au fost construite poduri, moschei, palate, clădiri publice și așezăminte sociale. Cea mai cunoscută operă a lui Sinan este cea mai mare moschee din Istanbul, Süleymaniye Camii, în traducere Moscheea lui Suleyman. Arta ceramicii cunoaște și ea o dezvoltare impresionantă. Orașul Iznik devine principalul centru artistic, producător al unei ceramici care va ajunge să fie cunoscută drept ceramică de Iznik.
Ceramica de Iznik a fost pusă în valoare prin construcțiile sponsorizate de Sultanul Suleyman, ea fiind folosită pentru decorarea mai multor clădiri, dintre care cea mai cunoscută este Moscheea Albastră din Istanbul, care-și datorează numele culorii dominante de pe plăcile ceramice. În timpul lui Suleyman cererea pentu ceramica de Iznik a crescut foarte mult, fiind produse atunci numeroase vase, farfurii, ulcioare, cupe etc. Multe dintre acestea au supraviețuit timpului și pot fi astăzi admirate în muzeele turcești.
La conducerea unui imperiu în expansiune, Suleiman a instituit personal schimbări judiciare majore legate de societate, educație, impozitare și drept penal. Reformele sale au armonizat relația dintre cele două forme ale dreptului otoman: sultanic (Kanun ) și religioase (Sharia).
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
http://www.theottomans.org/english/art_culture/index.asp
https://ro.wikipedia.org/wiki/Suleyman _I
www.descopera.ro/cultura/10542347-suleiman-magnificul-adevarata-poveste-a-celui-mai-ilustru-sultan
https://historia.ro/sectiune/general/suleyman-magnificul-si-epoca-de-aur-a-culturii-581553.htm
Lucrări Științifice
Șahin, Kaya (2013). Imperiul și puterea în domnia lui Süleyman: povestirea lumii otomane din secolul al XVI-lea. Cambridge: Cambridge University Press.
