Priveam doar un sătuc învelit în liniște

În care se mai auzea rar

Zgomotul mut al motorului mașinii

Plin de suflete pictate pe față,

Prinse în trecutul faptelor.

Și cum stăteam pe banca

înghițită de petalele colorate ale naturii timpurii,

Îmi priveam trecutul evaporându-se într-o spirală infinită de sentimente

Și viitorul proiectându-se în înaltul cerului senin

Pe un nor umflat de gânduri

Și de întrebarea apăsătoare…

 

Ce urmează?

 

 

Keul Alexia

Clasa a XI-a F

Prof. Liana Hera