Eremia Grigorescu este legat de expresia istorică „Pe aici nu se trece” simbolică atât în luptele din 1916 de la Oituz, unde încercarea trupelor germano-austro-ungare de a pătrunde s-a sfărâmat în faţa eroismului trupelor române, cât şi în luptele de la Mărăşeşti, unde a condus energic trupele româe spre victorie: „Nu am făcut decât să execut un ordin, pe care l-am simţit că este al ţării întregi. Mi s-a ordonat să nu las inamicul să treacă şi l-am oprit”.
Viața lui Eremia Grigorescu
Într-o zi de 28 noiembrie 1863, se năștea la Târgu Bujor, județul Galați, Eremia Teofil Grigorescu. Era al patrulea copil al familiei. A urmat școala primară și gimnazială la Galați și rămâne din timpul copilăriei fără tată, după decesul acestuia.
Urmează şcoala primară (1870 – 1874) şi gimnaziul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (1874 – 1878).
Absolvă ulterior Liceul Național din Iași, numit la vremea respectivă, „Academia Mihăileană”, una dintre cele mai bune școli din țară. Rezultatele excepționale obținute la învățătură îi permit să se întrețină singur încă din timpul liceului, oferind meditații de geometrie descriptivă. Diploma de Bacalaureat a obținut-o în anul 1881, după examene susținute în fața unor nume cunoscute, precum Petru Poni, A. D. Xenopol, Coco Dumitrescu, Xenofon Gheorghiu.
Interesul, transformat mai târziu în pasiune și carieră pentru domeniul militar, a apărut în casa Lipan din Iași, unde mergea pentru a o medita pe Eleonora Arapu, devenită ulterior soția sa. A ajuns la București unde s-a înscris la școala militară, după ce în prealabil studiase la Facultatea de Medicină și la Facultatea de Științe din Iași. În 1884 a absolvit Școala de ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București și s-a înscris pentru următorii doi ani la Școala de Artilerie și Geniu. Rezultatele sale deosebite l-au determinat să urmeze cursuri de matematică la Sorbona între 1887-1889, urmând ca la întoarcerea în țară să publice lucrarea ,,Calculul probabilităților aplicat la gurile de foc’’ și să predea cursuri de algebră superioară la Școala de Artilerie, Geniu și Marină.
În 1892, e avansat căpitan și în același an se înființează prima unitate de producere a pulberii fără fum pentru care se importa doar materia primă – fulmicotonul. A lucrat intensiv în laboratorul pulberăriei de la Dudești, motiv pentru care a fost decorat cu Ordinul ,,Steaua României’’, fiind avansat în gradul de maior și devenit astfel director al pulberăriei.
Ocupă apoi funcțiile de director al Școlii de Artilerie, Geniu și Marină, director al personalului din Ministerul de Război și comandant al Brigăzii 3 Infanterie. Artilerist și matematician eminent, a făcut parte din diferite comisii însărcinate cu achiziționarea de material și armament necesare Armatei Române (explozibil de la uzinele germane “Troisdorf” și “Durer”, arma de infanterie cu repetiție Manlicher, model 1893, obuzierul și tunul de câmp „Krupp”, model 1904), fiind trimis în Germania, Anglia, Rusia, ca observator la marile manevre sau în vizită la diferite unități militare.
În 1902 publică a doua lucrare, intitulată ,,Studiul balistic al armei Mannlicher model 1893’’. Ca director al Școlii de Artilerie, are merite în pregătirea corpului ofițeresc și dezvoltarea programei către practică.
În noiembrie 1915, Eremia Grigorescu se afla la comanda Diviziei 14, dislocată în regiunea frontieră dinspre Bucovina.
Cu puțin timp înainte de decretarea mobilizării, în 1916, i s-a încredințat comanda Diviziei 15 Infanterie, pe care a condus-o în luptele din sudul Dobrogei. Pentru rezultatele sale din luptele din Dobrogea, Eremia Grigorescu a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a, fiind primul general român care primea această distincție „pentru acte de bravură în fața inamicului”.
După ce trupele inamice intră din Transilvania spre Valea Oituzului, efectivele românești din Oltenia și Muntenia au fost obligate să se retragă în nordul Moldovei. Transferat împreună cu marea unitate pe frontul din Moldova în septembrie 1916, a participat la prima bătălie de la Oituz în octombrie 1916. S-a opus atunci forțelor inamice care declanșaseră ofensiva în trecătoare, prin grupul „Oituz”- constituit din diviziile 15 infanterie și 2 cavalerie . Sub comanda sa, trupele românești au lansat o serie de contraatacuri violente, alungând inamicul peste frontieră.
Cu acest prilej, generalul Eremia Grigorescu a lansat lozinca “Pe aici nu se trece”, iar marea unitate și-a câștigat denumirea de „Divizia de fier”. Până în vara anului 1917, se impusese deja ca “o figură militară glorioasă și interesantă. Era întruchiparea tipului clasic al soldatului de rasă – așa cum arăta Constantin Kirițescu – mândru ca un muschetar, viteaz ca un cavaler medieval. Pe lângă acestea, o solidă educație militară și tehnică, un ochi sigur și o energie de fier. Optimismul său robust își găsea expresiunea în formele romantice, ce deveneau populare, impresionau corpul ofițeresc și masele soldățimei și le ridica moralul. Deviza lui <<Pe aici nu se trece>> devenise celebră. Cu faima ei trecuse generalul de pe frontul Oituzului pe acela al Mărășeștilor. Domina cele mai grele situații printr-o neturburată încredere în sine”.
În timpul bătăliei de la Mărășești din iulie – august 1917, generalul Eremia Grigorescu a fost numit comandant al Armatei 1, pe care a condus-o la victoria ce avea să-l consacre definitiv în galeria marilor conducători militari din istorie. Marile unități din subordinea sa – constituite în dispozitivul defensiv din poarta Focșanilor, au oprit ofensiva Grupului de armate al feldmareșalului August von Mackensen, silindu-l prin acesta să se retragă.
După bătălia de la Mărășești a ținut un discurs memorabil pentru armată:
„Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită ce ați opus cu piepturile voastre la Mărășești și Muncelu năvălirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de cucerire ușoară a părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară. La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, ați smuls biruința cea mare, ați făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a străbunilor noștri, ați atras admirația lumii întregi. Din sângele vostru se va ridica, curat și măreț, o țară românească a tuturor românilor.”
Calitățile lui Eremia Grigorescu
Referindu-se la calitățile de comandant ale generalului Eremia Grigorescu, mareșalul Alexandru Averescu îl considera un adevărat “general de câmp”, iar mareșalul Constantin Prezan aprecia că acesta “a infiltrat ofițerilor și trupei […] o desăvârșită încredere în victorie, punându-i astfel în măsură de a susține dese și impetuoase atacuri și contraatacuri cu rezultate strălucite, contra unui inamic mult superior ca număr”.
Între 24 octombrie și 29 noiembrie 1918 a fost ministru de Război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă. În scurta perioadă cât a fost ministru, s-a concentrat pe planurile de mobilizare a întregii armate române.
În 1918 a primit o sabie de onoare oferită de împăratul Japoniei, având inscripția „Voi sunteți aceia care scrieți istoria Țării”. O altă sabie de onoare i-a fost oferită, în noiembrie 1918, de corpul profesoral din Universitatea din Iași, având inscripția: „Generalului Eremia Grigorescu, care a făcut scut de apărare Țării, pecetluind vechea faimă a Neamului Românesc cu sângele bravilor ostași pe care i-a condus în luptele de la Oituz și Mărășești”.
Generalul Eremia Grigorescu a primit în carierea sa următoarele distincții: „Coroana României”, în grad de cavaler, „Steaua României” în gradele de cavaler și ofițer, „Semnul onorific pentru 25 de ani de serviciu militar”, medalia „Meritul Industrial”, Crucea „Trecerea Dunării”, medalia „Bărbăție și Credință”, clasa a I-a, ordinul „Sfânta Ana”, în grad de comandor, ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a II-a și clasa a III-a, ordinul „Vulturul Negru” (german), „Crucea de război” (franceză), „Legiunea de onoare”, în grad de comandor, „Ordinul băii” (Anglia), Crucea „Sfântul Gheorghe” (rusă), ordinul „Sfânta Ana” în grad de mare cruce, de comandor și de mare ofițer, ordinul „Coroana României” cu spade, în grad de comandor și de mare ofițer, ordinul „Steaua României” cu spade, în grad de comandor și mare ofițer.
La 21 iulie 1919, generalul Eremia Grigorescu a încetat din viață, în urma unei scurte suferințe. A doua zi, Nicolae Iorga scria: “Generalul care coboară în mormânt după ce așa frumos l-a luminat o așa de curată glorie, a însemnat pentru poporul nostru mult încercat, reazămul pe care nimic nu l-a putut zdrobi. Generalul Eremia Grigorescu a contribuit esențial la izbânda de la Mărășești prin acea însușire fericită între cele fericite, care siguranța de sine, încrederea absolută în succes, farmecul acestei calități de voință ce îl exercită asupra tuturor celor care stau sub ordinele unui asemenea om, sugestionați de cuvântul, de gestul, dar mai ales de neclintita lui hotărâre”. (Autor : Alexandru Balaci)
Bibliografie
Ionescu, Nicolae (1967) – Generalul Eremia Grigorescu, Editura Militară, București
https://dgmru.mapn.ro/pages/eremia-grigorescu
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Eremia_Grigorescu
