Context

Pe data de 22 decembrie 1989, Poarta Brandenburg a fost redeschisă ca un simbol al discuțiilor dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. Poarta este considerată și în zilele noastre ca un simbol al reunificării celor două părți ale Germaniei, spart între Aliați și Uniunea Sovietică după cel De-al Doilea Război Mondial. Reunificarea totală a Germaniei a avut loc pe 3 octombrie 1990, iar Berlin a fost declarată capitala statului german.

 

Lungul drum către reunificare

La finalul celei de-a doua conflagrații mondiale, Germania a fost prinsă pe multiple fronturi, fiind ocupată din Vest și din Est simultan de Marea Britanie, Franța, Statele Unite și Uniunea Sovietică. După sinuciderea lui Adolf Hitler pe 30 aprilie 1945, regimul nazist s-a prăbușit, iar capitala Berlin a fost ocupată și divizată în patru sectoare teritoriale. Ocuparea Germaniei a fost un element stabilit de “Cei trei Mari” , Franklin D. Roosevelt, Clement Attlee și Stalin la Potsdam. În documentul conferinței, a fost stabilit ca Germania să fie sub un regim de control temporar, până când societatea își va renunța la tendințele extremiste, întrucât acestea reprezentau o problemă pentru securitatea Europei.

Chiar dacă ocupația a fost stabilită temporar, Stalin a considerat că nu trebuie să plece din Germania, întrucât această oportunitate i-a permis să fie aproape de Vestul Europei și să asigure o linie care ar apăra interesele și teritoriul Uniunii Sovietice. În cartea lui Feliks Ciuev, Conversații cu Molotov, fostul Ministru de Externe al Uniunii Sovietice, Viaceslav Mihailovici Molotov, a povestit că obiectivul pe care Lenin și, ulterior Stalin l-a avut a fost să extindă cât mai mult comunismul și teritoriul Uniunii Sovietice, pentru a putea să asigure un sistem de securitate cât mai viabil asupra lor. Sovieticii au știut încă din 1939 că Germania o să întoarcă armele împotriva lor. Prin urmare, ocuparea Germaniei a reprezentat un plan gândit de Stalin.

La scurtă vreme după ocuparea Berlinului, armata de ocupație sovietică a început să cauzeze diverse probleme pentru a îngreuna traficul între cele două părți. Pentru a trece dintr-o parte a Berlinului, în cealaltă, trebuia să treci de un control vamal. Între 24 iunie 1948 și 12 mai 1949, sovieticii au blocat căile de acces și comunicare dinspre Berlinul Vest, izolând practic populația care începuse să fugă din partea sovietică.

Planul gândit de Stalin a fost să construiască un stat german, cu regim comunist, dar pentru asta a avut nevoie să blocheze oamenii să fugă spre partea aliată. Blocada a reprezentat un moment tensionat întrucât a existat pericolul să fie declanșat un conflict armat între cele două părți. Sovieticii au fost înfrânți de un pod de avioane care a aruncat provizii de mancare și îmbrăcăminte în partea ocupată de sovietici. În urma acestei acțiuni, sovieticii s-au declarat înfrânți de aliați și au recurs la metode mult mai drastice.

 

Un joc periculos

Anii 50 au transformat Berlinul într-un teren periculos, unde s-au trasat liniile de demarcație pentru limitele de influență în Europa. Din 1946, peste Europa de Est a fost trasată o Cortină de Fier și în 1950, a fost creată Republică Democratică Germania, cu capitala în Berlinul de Est. În partea de Vest, a fost creată Republica Federală Germania, pe data de 23 mai 1949, cu capitala în Berlinul de Vest. Din 1950, populația din Est a început să părăsească masiv Berlinul de Est, motiv pentru care sovieticii au blocat vama de ieșire spre Berlinul de Vest. Pentru a demarca complet linia dintre cele două țări, sovieticii au venit în anii 50 cu ideea de a construi un zid, care să nu mai permită oamenilor din Est să fugă în Vest. Hrusciov a fost retincent să intervină în Berlin, însă a intervenit în Ungaria, în 1956, și a transmis un mesaj clar îndreptat către oricine încearcă să pătrundă pe teritoriul ocupat de sovietici. Din 1960, jocul internațional a devenit mult mai periculos. Zidul a fost terminat în 1961 și împărțirea a fost finalizată, însă din partea Vestică, Cancelarul Konrad Adenauer ( în funcție 1949-1963) a fost cel care intensificat acțiunile de lucru cu Statele Unite, Marea Britanie și Franța în vederea unificării. În 1961, John F. Kennedy a purtat convorbiri cu Nikita Hrusciov, la Viena, în cadrul unui summit. Discuțiile s-au rezumat la limita de acțiuni a celor două țări, inclusiv în Berlin.

Hrusciov i-a cerut lui Kennedy ca americanii să plece din Berlin, întrucât incită la război. Ulterior, Kennedy a recunoscut câtorva persoane că liderul sovietic a fost mai bine pregătit. În 1963, Kennedy a rămas in istorie după ce a susținut un discurs în care a caracterizat Berlinul ca fiind capitala lumii, pe 26 iunie 1963. În cadrul acestui discurs, Kennedy a cerut sovieticilor să plece din Berlin. Anul 1963 a fost fierbinte pentru americani și sovietici, întrucât între 6–29 octombrie 1962 a avut loc criza rachetelor din Cuba și, concomitant, avea loc războiul din Vietnam. Când Kennedy a ajuns la Berlin în vara anului 1963, relațiile dintre cele două superputeri s-au aflat într-un moment critic, în care s-a crezut că va începe al Treilea Război Mondial. Sub tirul acestor discursuri, confruntarea dintre cele două superputeri a angajat inclusiv o luptă pentru supremație în Africa.

Succesorii lui Adenauer – Ludwig Erhard (1963–66), Kurt Georg Kiesinger (1966–69), Willy Brandt (1969–74), Helmut Schmidt (1974–82) și Helmut Kohl (1982-1998) – au continuat politica privind reunificarea celor două Germanii, care a început să prindă contur la sfârșitul anilor 70, începutul anilor 80. Sub președinția lui Ronald Reagan, Statele Unite au intensificat negocierile direct cu sovieticii pentru retragerea ambelor puteri din Berlin. Ulterior, sub președinția lui Bush Senior, Statele Unite și Uniunea sovietică au stabilit noile sfere de influență. Reagan a ținut un discurs pe 12 iunie 1987, în fața Porții Brandenburg, prin care i-a cerut liderului sovietic Mikhail Sergheevici Gorbaciov să demoleze zidul. În sfârșit, acest obiectiv s-a concretizat anterior, întrucât, 22 decembrie 1989, Gorbaciov a dat dispoziție ca Poarta Brandenburg să fie deschisă, ca element simbolic, pentru a demonstra că sovieticii sunt deschiși către dialog. Circulația persoanelor însă a fost restricționată până după reunificarea Berlinului.

(Autor: Alexandru Balaci)

 

Bibliografie

Articole

https://www.history.com/this-day-in-history/east-and-west-germany-reunite-after-45-years

https://www.britannica.com/topic/Brandenburg-Gate

https://www.dw.com/en/how-konrad-adenauers-cold-war-strategy-aimed-at-reunification/g-38460202

Documente

https://www.nato.int/ebookshop/video/declassified/doc_files/Potsdam%20Agreement.pdf