Luni, 9 ianuarie, se împlinesc 25 de ani de la moartea Liei Manoliu, campioană olimpică la aruncarea discului şi fost preşedinte al Comitetului Olimpic Român, prima sportivă din lume care a participat la şase ediţii succesive ale Jocurilor Olimpice, între anii 1952-1972.
Lia Manoliu s-a născut la 25 aprilie 1932, la Chişinău, fiind fiica profesorilor de filosofie Alexandrina şi Ion Manoliu, ambii având catedră într-o mică localitate din nordul Basarabiei, în Edineţ.
În scurt timp, soţii Manoliu au primit posturi la Botoşani, astfel încât fraţii Liei Manoliu, gemenii Iacint şi Arina se nasc pe teritoriul României, la Botoşani.
În anul 1945, Lia a început practicarea tenisului, a continuat cu voleiul, cu baschetul (la „Start Club”), cu tenisul de masă şi de câmp. La toate aceste sporturi a depăşit stadiul de „amatoare”, atingând nivelul de performeră. Astfel, cu echipele de volei şi de baschet devine campioană naţională, la tenis de masă ajunge a treia jucătoare pe ţară, iar la tenis de câmp ajunge finalistă la campionatul naţional de junioare.
În anul 1947, sub îndrumarea profesoarei de educaţie fizică Angela Filip, de la Liceul „Gheorghe Lazăr”, începe să practice atletismul. Calităţile fizice au determinat-o să abordeze, după săritura în lungime, proba „aruncărilor”: mai întâi aruncarea greutăţii, apoi, a discului, probă care a consacrat-o în lumea sportului, timp de 25 de ani. În anul 1949, stabileşte primele recorduri naţionale de junioare.
Concomitent cu activitatea sportivă, Lia Manoliu a frecventat şi absolvit Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de energetică, secţia electro-energetică, promoţia 1956.
A lucrat o bună perioadă ca inginer electroenergetician la IPROMET Bucureşti şi a absolvit o şcoală de ziarişti sportivi organizată de ziarul „Sportul Popular”.
Până la retragerea sa din activitatea competiţională, în 1972, a corectat de zeci de ori recordul naţional, „urcându-l” de la 41,44 m (1950) până la performanţa de 62,06 m, la 13 mai 1972. A fost campioană naţională de 12 ori şi campioană balcanică de şapte ori.
Suprema consacrare i-au adus-o Jocurile Olimpice (JO), participând la şase ediţii consecutive (între anii 1952 şi 1972). La JO de la Helsinki 1952, ocupă locul 6, devenind prima atletă româncă finalistă la o olimpiadă. De la o ediţie la alta, performanţele sale la Olimpiadă îi consolidează statutul de aruncătoare de disc de talie mondială. În această postură a cucerit: la JO de la Melbourne, în 1956 – locul 9; la JO de la Roma, în 1960 – medalia de bronz; la JO de la Tokyo, în 1964 – medalia de bronz; la JO de la Mexico-City, în 1968 – medalia de aur, stabilind un nou record olimpic din prima aruncare – 58,32 m; la JO de la München, în 1972 – locul 9. Cele şase participări consecutive la JO au constituit un nou record în lumea atletelor, fapt menţionat şi în Guiness Book of Records.
Alte competiţii internaţionale la care a participat: 1954 – Campionatul European de la Berna, Elveția, locul 7 cu o aruncare de 43,86 m, 1961 – Universiada de la Sofia, Bulgaria, locul 4 – 51,51 m, 1962 – Campionatul European de la Belgrad, Iugoslavia, locul 14, 1966 – Campionatul European de la Budapesta, Ungaria, locul 13, 1969 – Campionatul European de la Atena, Grecia – locul 4 cu o aruncare de 57,38 m şi 1971 – Campionatul European de la Helsinki, Finlanda – locul 13.
S-a retras din activitatea competițională în 1972, la vârsta de 40 de ani.
Gratie experienței dobândite pe terenul de sport, culturii sale, dar și faptului ca vorbea bine cinci limbi străine (franceză, engleză, germană, rusă, italiană), s-a putut afirma și prin activitatea desfășurată în diverse organisme sportive naţionale şi internaționale.
Pe plan intern, în 1973 a devenit vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român, iar în 1990 a fost aleasă în funcția de președinte al COR pe care a ocupat-o până la moartea sa. În legislatura 1990-1992, a fost aleasă senator pentru municipiul București pe listele FSN.
Pe plan internațional, a ocupat funcțiile de membru al Comisiei pentru Academia Olimpică din cadrul CIO, președintele Grupei de lucru pentru problemele sportivilor de performantă din cadrul Asociației Comitetelor Olimpice Naționale, membru al Comitetului Executiv al Asociației Comitetelor Naționale Olimpice Europene, membru individual de onoare al ACNOE (din 1993), membru al Comitetului Feminin din forul internațional de atletism și membru al Comisiei de Competiții din cadrul Asociației Europene de Atletism.
Comitetul Internațional Olimpic i-a decernat Ordinul Olimpic Colanul de bronz – 1975, a obţinut Trofeul Femeia în sport – 1990, Trofeul Centenarului – 1994.
De asemenea, în anul 1975, directorul general UNESCO i-a înmânat Premiul Internațional Fair Play pentru anul 1974.
Lia Manoliu a murit în urma unui infarct, la 9 ianuarie 1998, la Bucureşti, la vârsta de 65 de ani. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
În onoarea sportivei, vechiul Stadion Național din București a fost denumit și „Lia Manoliu”, până în anul 2012, când arena a fost demolată, lăsând locul actualei Arene Naționale.
