Context
Pe 10 ianuarie 1776, Thomas Paine publica lucrarea Common Sense (Simțul Comun), un manifest prin care autorul își îndemna conaționalii să accepte desprinderea de Anglia pentru a-și putea decide singuri destinul. Principiile invocate de Paine aveau să fie preluate 13 ani mai târziu de francezi, care s-au revoltat împotriva monarhiei și au construit revoluția franceză. La câteva luni diferență, pe 4 iulie 1776, în Congresul American a fost citită Declarația de Independență a coloniilor americane față de metropola engleză, invocând principiile dreptului natural al indivizilor de a se administra singuri și de a decide singuri care este drumul pe care să-l urmeze. Tot în secolul al XVIII-lea, Emmanuel Kant a susținut că dreptul natural provine din rațiunea individului de a putea distinge ce este bun sau nu pentru el. Aceste idei au ajuns inclusiv la Edward Burke, care în 1790 a elaborat lucrarea Reflecții asupra Revoluției Franceze, prin care a analizat și evocat principiile transmise de Paine, Kant și dar și de filosofii antici.
Pamfletul ”Simțul comun” (1776) a fost un veritabil best-seller în epocă.
Thomas Paine
Thomas Paine s-a născut în Anglia, într-o familie formată dintr-un tată Quaker și o mamă anglicană. Educația sa a fost sumară, învățând inițial doar cum să citească și cum să calculeze. În aria profesională, primul său loc de muncă a fost în industria textilelor, într-un atelier de corsete, alături de tatăl lui. El a încercat mai multe locuri de muncă, însă nu l-a pasionat nimic din multiplele locuri de muncă în care a încercat. Se angajează ca ofițer în cadrul departamentului de colectare a taxelor. Salariul nu era suficient pentru a acoperi costurile de trai dar, cu banii câștigați, și-a putut cumpăra cărți pe care să le studieze. Viața lui Pain a fost marcată în Anglia de nenumărate eșecuri. În 1772, Paine demisionează din funcția de ofițer, întrucât ceruse o mărire salariu care nu a fost aprobată. Anterior îl cunoscuse pe Benjamin Franklin în Londra, care l-a sfătuit să-și încerce destinul în America și i-a oferit și scrisori de recomandare. Pain a ajuns în Philadelphia pe 30 noiembrie 1774.
Este prezentat și introdus de Richard Bache, fiul vitreg al lui Benjamin Franklin, la revista Pennsylvania Magazine. Paine a petrecut 18 luni la această publicație, unde a lansat articole și câteva poezii sub anonimat. Tematica abordată de Paine a fost sclavia africană în America, subiect care a fost abordat din perspectiva victimelor. Pentru a nu-și face dușmani, Paine a publicat sub pseudonimul ”Justiție și Umanitate”. La acel moment, în America se desfășura un conflict între coloniști și Anglia, care escaladase necontrolat. După bătăliile de la Lexington și Concord, pe 19 aprilie 1775, Paine a argumentat că o cauză americană reală nu ar trebui să se limiteze doar la suprataxare, ci și pe obținerea independenței. El a elaborat argumentul privind independența în volumul denumit ”Simțul Comun”, care a pregătit terenul pentru declarația de independență din 4 iulie 1776. Pe durata războiului, Paine a fost voluntar sub Generalul Nathanael Greene. Cea mai mare contribuție a sa pentru patrioți a fost elaborarea a 16 scrieri intitulate Crisis, care au fost distribuite între 1776 și 1783. În 1777, Congresul l-a numit pe Paine Secretar al Comitetului pentru Relații Externe, post pe care l-a ocupat până în 1779, când a fost implicat într-o controversă, alături de Silas Deane. Paine a fost acuzat că a încercat să sustragă sume importante din ajutorul trimis de francezi pentru americani și că a folosit un document secret pe care l-a avut la dispoziție în calitate de secretar al Comitetului pentru relații externe. Ca urmare, Paine a fost nevoit să demisioneze din funcție.
Nevoia de bani l-a determinat să accepte un post de funcționar public al Adunării Generale din Pennsylvania, pe 2 noiembrie 1779. El a folosit 500 de dolari din salariul său, pentru a achiziționa din Franța, alături de John Laurens, haine și muniție pentru armată, într-un efort colectiv de sprijini armata americană. În decembrie 1789 a publicat, sub anonimat, o avertizare privind intenția primului-ministru William Pitt, de a începe un război cu Franța, sub deviza războiul duce la creșterea taxelor!. Tot în 1789, Edward Burke, unul dintre adversarii lui Paine a publicat o lucrare prin care a atacat esența culturală din Revoluția franceză. Acest lucru l-a enervat pe Paine, care a scos în 1791, Rights of Man I, care i-a fost comentată pentru caracterul prea admirativ față de Revoluția franceză. În 1792, Paine a mai publicat o carte, Rights of Man II, pe 17 februarie, ca un răspuns la comentarile formulate de Burke. Comentariile lui Pain din Rights of Man I au dus la formularea unui proces public împotriva scriitorului. După revoluția franceză, Paine a negat existența unei divinități, remarcându-se negativ pentru caracterul său ateu. În 1802 a părăsit America și s-a stabilit în Anglia, unde a trăit fără o bază materială solidă, consumând în exces alcool. În 1809 el a murit la New York, în ferma pe care Statele Unite au oferit-o pentru serviciile aduse pe frontul Războiului de Independență. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Thomas-Paine/Legacy
https://www.libris.ro/simtul-comun-thomas-paine-all978-606-587-223-3.html
https://www.britannica.com/place/United-States/Constitutional-differences-with-Britain#ref612445
https://www.libertarianism.org/columns/immanuel-kant-natural-law-tradition
