Luni, 6 martie, se împlinesc 90 de ani de la naşterea actriţei de teatru şi film Margareta Pogonat.
Margareta Caliopi-Pogonat s-a născut la 6 martie 1933, la Iaşi, părinţii săi fiind Alexandru Pogonat, jurist și ofițer, mort în război în prima linie atunci când Armata română a trecut Prutul, iar mama sa, Anastasia Ferichidis, a fost actriță.
În copilărie visa să devină medic chirurg, însă datorită mamei sale, a îndrăgit scena.
Între 16 şi 22 de ani, îşi câştigă existenţa singură, trecând prin tot felul de meserii: secretară de liceu, mânuitoare de păpuşi, contabilă, casieră, desenatoare tehnică.
În anul 1959, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa maestrului Al. Finţi.
În acelaşi an debuta pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu” din Botoşani, în piesa ”Două lozuri”, în care a jucat alături de marele actor Grigore Vasiliu Birlic, apoi, tot pe această scenă va juca rolurile Catharina din „Femeia îndărătnică”, Alexandra Ivanovna în „O chestiune personală” (un rol de compoziţie dificilă, avea 26 de ani iar personajul avea 50), sau Ileana în „Ediţie specială”, rol pentru care obţine premiul de interpretare la concursul tinerilor actori.
Între anii 1961-1963, a jucat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, roluri precum Cleopatra în „Cezar şi Cleopatra”, Inken în „În amurg”, Ada în „Passacaglia”, Neli în „Febre”, Lena în „Patru sub un acoperiş” – piesă în care, jucând alături de Ştefan Dăncinescu şi Margareta Baciu află, după spusele proprii, ce e comedia…
Din 1963, s-a aflat pe scena Teatrului ”Toma Caragiu” din Ploieşti, unde a interpretat roluri remarcabile, Elena în „Reţeta Makropoulos”, Veta în „O noapte furtunoasă”, Henriette în „Se caută un vinovat”, Ileana în „Grădina cu trandafiri”, Doamna în „Cameristele”, Elena Cuza în „Cuza-Vodă”, Ada şi Ema în „Fii cuminte, Cristofor”, Coralie în comedia muzicală „Careul de valeţi”, Patroana în „Mitică Popescu”, Wanda în „Gaiţele”, Nina în „Albert şi ceilalţi” şi, ultimul rol, Zâna în „Cealaltă Cenuşăreasă”.
Pe scena Teatrului Giuleşti a jucat tot în „Gaiţele”, însă în rolul Margareta.
Din anul 1974 până în 1998 a jucat pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti, până la pensionare. Aici a fost distribuită în piese precum „Patru lacrimi” (de Viktor Rozov), „Oameni feluriți” (de Anton Holban), „Sentimente și naftalină” (de Sidonia Drăgușanu), „Omul care face minuni” (de Radu F. Alexandru), ”O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, ”Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca, ”Pensiunea Doamnei Olimpia” de I.D. Şerban, ”Copiii soarelui” de Maxim Gorki, ”Jocul” de Ion Băieşu, ”Clipa” de Dinu Săraru, ”Dansul morţii” de August Strindberg.
În 1957 a debutat în cinematografie, în filmul „Pasărea Furtunii”, regizat de Dinu Negreanu, ”Două lozuri” (regia Gheorghe Naghi, Aurel Miheleş, 1957), „Lumină de iulie” (regia Gheorghe Naghi, 1963), „Meandre” (1966), „Tinereţe fără bătrâneţe” (1968), „Drum în penumbră” (1972), „Dragostea începe vineri” (regia Virgil Calotescu, 1972), „Zestrea” (1972), ”Trei scrisori secrete” (regia Virgil Calotescu, 1974), „Actorul şi sălbaticii” (1974), ”Oraşul văzut de sus” (regia Lucian Bratu, 1975), „Gloria nu cântă” (regia Alexandru Bocăneţ, 1976), „E atât de aproape fericirea” (regia Andrei Cătălin Băleanu, 1977), „Clipa” (regia Gheorghe Vitanidis, 1979), ”Convoiul” (regia Mircea Moldovan, 1981), ”Sper să ne mai vedem…” (regia Dumitru Dinulescu, 1985), ”Păstrează-mă doar pentru tine” (regia Virgil Calotescu, 1987), „Crucea de piatră” (1993), „Binecuvântată fii, închisoare” (regia Nicolae Mărgineanu, 2002), „Margo” (2006).
S-a remarcat şi în serialele de televiziune „Pistruiatul” (regia Francisc Munteanu, 1973), „Lumini şi umbre” (regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu, Mircea Mureşan, Partea I, 1981 şi Partea a II-a, 1982), „Amantul marii doamne Dracula” (regia Constantin Dicu, 2005) şi „Cuscrele” (regia Nae Cosmescu, 2005), precum şi în spectacolul de teatru de televiziune „Visul unei nopţi de iarnă” (1980).
De asemenea, Margareta Pogonat a fost şi regizor, în spectacole precum: „Cineva are să vină” (de Jon Fosse), „Caii la fereastră” (de Matei Vişniec), la Teatrul Nottara, sau „Gustul mierii” (de Shelagh Delaney) şi „Doi pe un balansoar” (de William Gibson), la Universitatea Spiru Haret.
Actriţa a avut o colaborare remarcabilă şi cu Teatrul Naţional Radiofonic, rodul acestei apropieri fiind spectacole precum „Maitreyi” de Mircea Eliade, dramatizarea radiofonică de Rodica Suciu-Stroescu, regia artistică: Leonard Popovici, regia de studio: Mihai Barta, regia muzicală: George Marcu, regia tehnică: Manuela Popescu, înregistrare din anul 1991, „Hora sărutului” de Arnold Wesker, traducerea de Antoaneta Ralian, adaptarea radiofonică de Olimpia Arghir, regia artistică: Olimpia Arghir, regia de studio: Ion Prodan, regia muzicală: Timuş Alexandrescu, regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic, înregistrare din anul 1983 sau „Troienii la Cartagina” de Publius Vergilius Maro, dramatizare radiofonică de Ioan Micu după un fragment din „Eneida”, regia artistică: Titel Constantinescu, regia de studio: Crânguţa Manea, regia muzicală: Nicolae Neagoe, regia tehnică: ing. Andrei Sireteanu, înregistrare din anul 1981.
Şi-a început cariera didactică în 1992, la Universitatea Spiru Haret şi la Universitatea Ecologică, unde a predat actoria, ajungând până la gradul de conferenţiar universitar. S-a pensionat de la Teatrul Nottara în anul 1998, iar de la Universitate – la începutul anului 2012.
Despre cariera universitară, Margareta Pogonat spunea: ”Pe studenţii mei îi învăţ ceea ce am învăţat şi eu… teatru”. Pentru că teatrul este ”o ştiinţă exactă, care observă, investighează şi conclude. Apoi se face pasul de la ştiinţă la artă. Pas care nu se poate defini în cuvinte…”.
Actriţei Margareta Pogonat i-au fost decernate, de-a lungul timpului, mai multe premii şi distincţii: medalia ”Meritul Cultural” clasa I ”pentru merite în domeniul artei dramatice” (1967), Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România – ACIN 1972 (pentru rolul din filmul ”Drum în penumbră”, regia Lucian Bratu), Premiul ACIN 1973 (pentru rolurile din filmele ”Zestrea” şi ”Dragostea începe vineri”), precum şi premiul UNITER pentru întreaga activitate (2009).
Tot în semn de preţuire, artista are o stea în faţa cinematografului din Ploieşti – în 2011 au fost dezvelite trei stele, realizate după modelul Walk of Fame, dedicate actorilor Margareta Pogonat, Toma Caragiu şi Ştefan Bănică Senior.
Margareta Pogonat a murit la 11 mai 2014, la Bucureşti. Îşi găseşte odihna de veci la Cimitirul Iancu Nou – Bălăneanu.
