Context
Pe data de 4 aprilie 1959 Republica Franceză Sudan (astăzi Mali) și Senegal au format o uniune politică denumită „Federația Mali”, care a rezistat până la 19 august 1960. S-a destrămat atunci din pricina neînțelegerilor provocate de diferența viziunilor politice. După despărțirea celor două state, acestea au urmat căi politice distincte.
Colonizarea
Colonizarea Africii a reprezentat un episod disputat în istoria relațiilor internaționale, datorită sau din cauza unghiurilor diferite din care istoricii și experții în relații internaționale au analizat fenomenul. Istoria colonizării Africii a fost strâns legată de marile descoperiri geografice, care au „deschis” calea de acces a țărilor din vestul Europei către resurse și piețe de desfacere pentru comerțul cu bunuri. Apariția oamenilor de culoare în mitologia europeană a fost de neconceput pentru religie, care nu îi considera ființe umane. În secolul al XIX-lea, colonizarea s-a transformat în conflicte regionale între țările din vest, pentru deținerea influenței în Africa. Marile bătălii au fost purtate între Franța și Anglia, care și-au împărțit teritoriul. Contribuția coloniilor la conflictele din Primul Război Mondial a determinat europenii să se gândească la problema decolonizării, însă acest lucru s-a concretizat abia la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial. Gestionarea unui imperiu colonial necesita resurse materiale și umane incredibile. Franța, aflată în mijlocul unor problemele cu Algeria, care purta un război de independent, a decretat o lege în 1956, prin care coloniilor franceze li s-a oferit dreptul parțial de a se auto-guverna. Această lege a fost cunoscută sub numele de „Loi Cadre”.
La doi ani diferență, președintele De Gaulle a utilizat principiul auto-determinării și a oferit perspectiva unei federații coloniale sau a unui viitor separat de cel al Franței, prin intermediul unui referendum, unde să fie votată continuarea colaborării cu Franța. Prin votul afirmativ, coloniile optau să intre în federația de state africane propusă de De Gaulle, din care urmau sa facă parte toate statele care au fost sub stăpânirea Franței. Referendumul din 1958 le-a oferit Sudanului francez (astăzi Mali) și Senegalului ideea de a se alătură în cadrul unei federații politice, pentru a întări legăturile dintre ele. Pe de altă parte, celelalte state nu au dorit să adere la această uniune.
Acest demers de independență nu a fost sprijinit de Franța și Coasta de Fildeș, care au reacționat împotrivă, cu teama că această perspectivă politică va exercita presiune asupra teritoriului. De numele acestei construcții politice s-a legat și Modibo Keïta, președintele partidului US-RDA, principalul partid de guvernământ din Sudanul francez. În 1957, partidul lui Keïta a câștigat alegerile din Sudanul francez, iar în timpul referendumului din Franța, din 1958, Keïta a susținut ideea integrării Sudanului francez în federația Mali. În decembrie 1958, discuțiile referitoare la uniune s-au definitivat la Dakar, după 3 zile. Pe 4 aprilie 1959, Uniunea dintre Senegal și Sudanul francez s-a definitivat și Modibo Keïta a devenit primul președinte, în timp ce Mamadou Dia, din Senegal, a devenit vicepreședinte. Sudanul francez și Senegal și-au votat Constituțiile, fără a trece această referință.
Disoluția Federației
Cooperarea dintre Senegal și Sudanul francez nu a rezistat decât câteva luni, întrucât problema musulmanilor senegalezi și neînțelegerile pe linie politică au conturat diviziunea între cele două țări. Liderii Sudanului francez au încercat să-i întoarcă pe liderii musulmani împotriva politicienilor senegalezi. Distribuția puterii, alături de reprezentativitate au reprezentat o altă problemă, întrucât reprezentanții Sudanul doreau mai multe fotolii considerate cheie pentru ei, în timp ce politicienii din Senegal reclamau că au prea puține fotolii. Pe data de 20 ianuarie 1960, la doar două luni după ce Franța a acordat independența federației, Senegalul s-a retras din federație, Modibo Keïta a fost pus sub arest, iar Léopold Sédar Senghor a trimis toți liderii Sudanului francez, într-un tren sigilat, din Dakar la Bamako. Senegalul și Sudanul francez și-au declarat independența, iar Franța a recunoscut-o separat pe fiecare dintre ele. Sudanul francez și-a modificat numele în Mali, pe care îl păstrează și în zilele noastre. Într-un final, formula de incluziune politică încercată de francezi și dezvoltarea pe baza cooperării nu au reușit .
Ulterior, Modibo Keïta a devenit primul președinte al Mali, până în anul 1968, când a avut loc o lovitură de stat în Mali, iar acesta a fost arestat pentru conducere dictatorială. În Senegal, Mamadou Dia a devenit premierul Senegalului, iar Léopold Sédar Senghor a devenit primul președinte al Republicii. (Autor : Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://fresques.ina.fr/independances/fiche-media/Indepe00120/la-loi-cadre-defferre-de-1956.html
https://www.britannica.com/topic/loi-cadre
https://www.theguardian.com/world/2009/feb/03/mamadou-dia-obituary-senegal
Articole
https://www.jstor.org/stable/45310230?read-now=1&seq=2#page_scan_tab_contents
https://www.jstor.org/stable/158851?read-now=1&seq=2#page_scan_tab_contents
