Vineri, 7 aprilie, Mircea Daneliuc, unul dintre cei mai cunoscuţi regizori din ţara noastră, actor, scriitor şi scenarist, împlineşte 80 de ani.
Realizările lui cuprind lungmetraje, romane şi volume de proză scurtă, remarcându-se îndeosebi prin umorul negru din filmele subversive pe care le-a realizat în vremea comunismului.
* * * * *
Mircea Daneliuc s-a născut la 7 aprilie 1943, la Hotin (azi în Ucraina).
A avut parte de o copilărie grea, deoarece rușii au încercat să elimine toate persoanele care aveau și cetățenie română. Familia sa s-a refugiat în România, în 1944, însă celelalte rude ale sale au fost trimise într-un lagăr de exterminare din Serbia.
În copilărie va lua lecţii de vioară, însă acesta va deveni un instrument pe care îl va urî toată viaţa, după cum va mărturisi peste ani.
Va frecventa Liceul Național din Iași, de unde a fost mai apoi exmatriculat deoarece a sărit la bătaie la unul dintre colegii săi, apoi a absolvit Liceul „Costache Negruzzi”.
În 1966, a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi, secţia Franceză, iar în 1972 a încheiat cu brio studiile la Facultatea de Regie-Film a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti.
În perioada facultății oferă meditații și scrie articole pentru diferite ziare, în încercarea de a se întreține singur.
În anul 1975 a debutat ca regizor de film cu lungmetrajul „Cursa”, care a câştigat Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România (în acelaşi an) şi a participat la o serie de festivaluri în străinătate, cum sunt cele de la Belgrad, Cairo, New Delhi, Moscova sau Barcelona.
Va urma o carieră strălucitoare în film, în care va aborda mereu subiectele de actualitate, trecut prin filtrul incisivităţii şi, deseori, al sarcasmului, a fost un rebel al generației anilor ’70, fiind îndrăzneț de-a dreptul, înfruntând autoritățile comuniste cu prețul unor lungi perioade de inactivitate.
A regizat filme precum „Ediţie specială” (1977), „Proba de microfon” (1980), „Vânătoarea de vulpi” (1980), „Croaziera”(1981), „Glissando” (1984), „Iacob” (1988), „A 11-a poruncă” (1991), „Tusea şi junghiul” (1992), „Patul conjugal” (1993), „Această lehamite” (1994), „Senatorul melcilor” (1995), „Ambasadori, căutăm patrie” (2003), „Sistemul nervos” (2005), „Legiunea străină” (2008), „Marilene” (2009), „Cele ce plutesc” (2009).
Daneliuc a apărut în ipostaza actorului în pelicule cum sunt „Râul care urcă muntele” (regia Cristiana Nicolae), „Al patrulea stol” (regia Timotei Ursu), „Casa dintre câmpuri” (regia Alexandru Tatos) sau „Galax, omul păpuşă” (regia Ion Popescu-Gopo).
Mircea Daneliuc a regizat şi câteva piese de teatru, precum „Emigranţii” de Mrozeck (1977), „Regele desculţ” de Paul Anghel, „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, „Doi pinguri” (2007, la Teatrul Naţional Craiova).
Printre actorii săi preferaţi, cu care a colaborat îndeaproape, îi enumerăm pe Mircea Albulescu, Tora Vasilescu, Mircea Diaconu, Ştefan Iordache, Cecilia Bârbora, Valeria Seciu, Gina Patrichi, Gheorghe Dinică, Coca Bloos, Olga Tudorache, Clara Vodă.
Mircea Daneliuc este şi un prozator remarcabil, printre romanele publicate aflându-se „Pisica ruptă” (1997) – cu care a obţinut Premiul Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România – , „Marilena şi câteva voluptăţi” (1999), „Apa din cizme” (2000), „Strigoi fără ţară” (2001), „Petru şi Pavel” (2003), „Ora lanti” (2007) – Premiul de presă al revistei Ateneu – , „Cele ce plutesc” (2009), „Ca un grătar de mici. Un picior de plai, cu şpiţul” (2013), „Pisica ruptă” (2013, ediţia a doua, revizuită şi întregită), „Andreas, Andrada” (2016), în 2019 – „Sfumato” şi în 2021 – „Coma hindusă”. Toate aceste scrieri apar ca surprinzătoare, fiind originale, puternice, fiind calificate de critica de specialitate drept îndrăzneţe stilistic şi extrem de atent construite.
El este şi autor de proză scurtă, printre scrierile de acest tip fiind „Două spălări pe cap”, 2010, „Dulci meleaguri”, 2016 sau în 2018 – „Cele mai tâmpite momente”, este nuvelist – „Băiatul fără sprâncene”, 2012 – , şi autor de piese de teatru, precum „Şchiopul binemirositor” (1999), „Doi pinguri” (2000), „Carlo Carlini – iluzionism” (2003) – care a obţinut Premiul Naţional pentru Dramaturgie – , „Femei în Ghips” (2005), „Teatru” (2017) – lansat în cadrul celei de a XXVII-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru.
În 2018 a publicat volumul de monologuri „Spărgătorul de greață”.
De asemenea, volumul „Marilene”, lansat în 2005, cuprinde şapte povestiri cu şi despre femei, considerat un preludiu la lansarea filmului „Sistemul nervos”.
Daneliuc a colaborat, de asemenea, la numeroase reviste de cultură, între care „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Viaţa Românească”.
A deţinut funcţii de conducere în cadrul cinematografiei, fiind membru al Consiliului Naţional al Cinematografiei (1991-1995) şi membru al Oficiului Naţional Cinematografic (1998-1999), a fost director al „Alpha Films International” (1990-1995), apoi director al „ROFILM” S.A.
Este, de asemenea, membru în Uniunea Cineaştilor din România şi Uniunea Scriitorilor din România şi a fost preşedinte al Societăţii Creatorilor de Film (1997-1998).
Pentru realizările sale remarcabile în multiple domenii ale artelor, i-au fost decernate Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România (ACIN) pentru Regie („Ediţie specială”, 1977), Marele Premiu ACIN („Proba de microfon”, 1980 şi „Croaziera”, 1981; „Glissando”, 1984 – retras de cenzură în 1985; „Iacob”, 1988), Premiul UCIN („A 11-a poruncă”, 1991), Marele Premiu UCIN („Patul conjugal”, 1993), Premiul special UCIN („Această lehamite”, 1994), Marele Premiu UCIN („Senatorul melcilor”, 1995). La 21 martie 2003, cineastul a fost distins cu Premiul „ALIA”, ediţia a VI-a, acordat de revista „Adevărul literar şi artistic”.
De asemenea, Daneliuc a fost nominalizat pentru „Cel mai bun film” şi „Cel mai bun actor” cu filmul „Iacob” la Premiul European „Felix” (1988), cu „Glissando” la Festivalul de la Veneţia (1984), iar cu „Senatorul melcilor” a intrat în selecţia oficială a Festivalului de la Cannes din 1995.
A fost decorat cu Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”.
În anul 2015, la împlinirea a 40 de ani de la debutul în cinematografie, cineastului Mircea Daneliuc i-a fost dedicată o amplă restrospectivă de 12 filme în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, desfăşurat la Târgu Mureş, în perioada 9-11 octombrie.
Mircea Daneliuc este singurul regizor cu două filme – Probă de microfon şi Croaziera – situate pe locurile 9 şi respectiv 10, în clasamentul alcătuit de 40 de critici de film ”Cele mai bune 10 filme românești din toate timpurile”, publicat în 2008.
A fost căsătorit cu actrița Tora Vasilescu şi în prezent este căsătorit cu actriţa Cecilia Bârbora.
