Motto: „Un om reprezentativ, o expresie a nevoilor neamului său, o personalitate binefăcătoare care n-a crezut niciodată că are drepturi şi asupra sa însuşi, acesta a fost Bariţiu. Şi de aceea el e aşa de greu de desluşit pentru cei ce caută în el omul şi atât de lesne de respectat pentru acei cari-i văd munca.” – Nicolae Iorga despre George Bariţiu
Joi, 20 aprilie, se împlinesc 130 de ani de la moartea lui George Bariţiu, publicist, istoric, filosof, îndrumător cultural şi om politic. El a fost întemeietorul presei românești din Transilvania, a fost deputat în Dieta Transilvaniei din anul 1861, a fost membru fondator şi preşedinte al Academiei Române şi, nu în ultimul rând, a fost revoluţionar paşoptist şi un fervent militant pentru emanciparea naţională a românilor.
George Bariţ s-a născut în Jucul de Jos, judeţul Cluj, la 12/24 mai 1812, fiind fiul preotului Ioan Pop Bariţiu.
Numele de Barițiu (Baricz sau Bariț) i s-a atribuit de către profesorii clujeni, maghiarizarea numelor și prenumelor la români fiind o practică curentă în școlile ungurești din acea perioadă.
A parcurs studii gimnaziale la Blaj, iar cele liceale şi universitare le-a realizat la Cluj (filosofia şi dreptul, 1828-1829) şi la Blaj (teologia, 1831-1835).
Deşi studia în perioada unor restricţii, şi-a procurat şi a citit cu mult interes cărţi în limba română.
A fost puternic influenţat de lucrarea lui Petre Maior „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”.
În perioada studiilor teologice, i-a cunoscut pe Simion Bărnuţiu şi pe Timotei Cipariu, cu ocazia unor spectacole de teatru în limba română, organizate la seminar, printre primele de acest fel din Transilvania.
În 1835, devine profesor de fizică la Liceul din Blaj, apoi va pleca într-o călătorie alături de Timotei Cipariu, care le va aduce multe cunoştinţe folositoare celor doi cărturari. Au vizitat mai multe oraşe din sudul Transilvaniei, apoi au ajuns la Bucureşti, unde au stabilit contacte cu personalităţi de seamă ale vieţii politice şi culturale din Ţara Românească, printre care Ion Heliade-Rădulescu, C.A. Rosetti, Ion Câmpineanu, Iancu Văcărescu, Cezar Bolliac, cu profesorii Petrache Poenaru, Florian Aaron, Eftimie Murgu.
Va fi, mai apoi, profesor de gramatică română şi germană, de limbă latină, istorie, geografie, aritmetică şi contabilitate, la Braşov, în perioada 1836-1854.
În acest oraş, important centru economic şi cultural, ce făcea legătura între Transilvania, Ţara Românească şi Moldova, ideile sale referitoare la afirmarea naţională puteau fi auzite de toţi românii prin intermediul şcolii şi culturii.
În anul 1837, cu ajutorul negustorului R. Orghidan, care finanţa şi publicaţia „Foaia duminecii” a lui I. Barac, Bariţiu scoate prima sa gazetă, „Foaie de săptămână”, care a apărut fără autorizaţie, doar în două numere.
La 1 ianuarie 1838, finanţat de J. Gott, proprietar de tipografie, a înlocuit revista lui Barac cu „Foaie literară”, o contribuţie românească „în toate ramurile literaturii”.
După câteva săptămâni, la 12 martie, a apărut „Gazeta de Transilvania”, iar la 2 iulie, „Foaie literară” s-a transformat în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, acestea fiind periodicele pe care George Bariţiu le-a condus cu o remarcabilă energie.
În 1841, s-a căsătorit cu Maria Belisar din Brașov, nași fiind Dr. Pavel Vasici și soția lui, Iuliana. Căsătoria a fost binecuvântată de Dumnezeu cu nouă copii, dintre care patru au murit de mici, iar cinci au rămas în viață: un fiu, Ieronim, și patru fiice: Victoria, Aurelia, Octavia și Maria.
În anul revoluţionar 1848, ziaristul care contribuise intens la pregătirea mişcării, scria febril, comentând semnificaţiile momentului, informându-şi cititorii în legătură cu fiecare nou eveniment. Va fi caracterizat drept relativ prudent politic, mai puţin radical decât alţi revoluţionari.
Va participa la Adunarea de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj (3/15-5/17 mai 1848), ca vicepreşedinte al lucrărilor din prima zi şi, mai târziu, ca membru al delegaţiei care a prezentat Dietei de la Cluj revendicările românilor.
George Bariţiu va fi ales în Comitetul Naţional Român, constituit în cadrul celei de-a treia Adunări de la Blaj (3/15-16/28 septembrie 1848).
Însă, după intrarea trupelor generalului Bem în Sibiu, a fost nevoit să ia calea refugiului peste munţi, iar în iunie 1949 este arestat la Câmpina, şi este încarcerat la închisoarea din Ploieşti.
Bariţiu var remaraca: „Adio anului 1848, care a schimbat faţa Europei. Adio anului de fericire, în care Dumnezeu a deschis popoarelor cartea cea mare ca să-şi cunoască dreptul şi puterea lor”.
Va fi trimis, apoi în Bucovina, sub escortă, fiind eliberat în urma intervenţiei familiei Hurmuzachi.
A revenit la Braşov în octombrie 1849, iar acolo va deveni secretar al Societăţii Negustorilor Români din Braşov (1850-1857) şi va contribui la înfiinţarea unei tipografii româneşti şi a unei fabrici de hârtie la Zărneşti.
Va scoate, apoi, o altă publicaţie, „Călindariu pentru poporul românesc” (1852-1865), mai modestă, dar animată de aceeaşi încredere în puterea cunoaşterii.
În anul 1851, s-a numărat printre fondatorii şi secretarii Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA), calitate în care a desfăşurat o vastă activitate, lui datorându-i-se: înfiinţarea primului gimnaziu de fete la Sibiu, editarea colecţiei de cărţi în zece volume „Enciclopedia României”, organizarea de expoziţii de industrie casnică şi meşteşuguri la Sibiu şi Braşov, a Muzeului de Istorie şi Etnografie la Sibiu, începerea editării colecţiei „Biblioteca populară”.
Va reveni în viaţa politică, sprijinind mişcarea naţională ca membru în Dieta de la Sibiu (1863-1865), care a votat recunoaşterea naţiunii şi a limbii române în Transilvania.
A fost ales deputat în Parlamentul de la Viena şi a redactat „Pronunciamentul de la Blaj” (1868), care critica anexarea Transilvaniei la Ungaria pronunţată de Dieta de la Cluj.
A urmat mutarea sa la Sibiu, unde a editat ziarul „Observatoriul” (1878-1885), în paginile căruia a publicat mai ales studii istorice şi sociologice.
Bariţiu a participat, de asemenea, la înfiinţarea Partidului Naţional Român din Transilvania (1881), fiind preşedinte al acestuia între anii 1884-1888.
În privinţa activităţii sale literare, el a scris povestiri originale („Un rămas bun în câmpul bătăliei”, „Barbara”, „O privire preste ţinutul Haţegului în Transilvania”), piese de teatru (a tradus fragmente din „Iulius Cezar” de Shakespeare şi din „Don Carlos şi Maria Stuart” de Schiller).
Ca filolog şi-a exprimat opiniile în problema dezvoltării şi cultivării limbii, strâns legată de problema ortografiei („Despre limbă”; ”Despre slavonismuri”; „Puţine aieptări pentru latinitatea limbii noastre”).
De asemenea, s-a numărat printre colaboratorii Dicţionarului Academiei Române şi, împreună cu Gavriil Munteanu, a realizat un Dicţionar german-român.
Ca istoric a lansat monografia bogat documentată „Părţi alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă” (3 volume, 1889-1891), dar şi studii de mai mică întindere: „Despre istoria mai nouă şi mai ales despre istoria anilor 1848-1849” (1870); „Numele proprii gentilice geografice, topografice” (1871); „Despre resbelul civil transilvan din anii 1437-1438” (1873); „Bătălia de la Varna 1444” (1873); „Istoria Regimentului II românescu graniţaru transilvanu” (1874); „Noţiuni relative la economia socială şi la istoria civilizaţiei în Transilvania” (1877).
A fost membru fondator (22 aprilie 1866) şi vicepreşedinte al Societăţii Academice Române (18 septembrie 1876 -2 iulie 1879), vicepreşedinte (28 martie 1887-16 aprilie 1888) şi preşedinte (24 martie-20 aprilie 1893) al Academiei Române.
El a fost, de asemenea, preşedinte al Secţiunii Istorice a Societăţii Academice Române (1867-1879) şi a Academiei Române (1879-1885).
George Bariţiu a murit la 20 aprilie/2 mai 1893 la Sibiu. Este înmormântat în curtea Bisericii dintre Brazi din Sibiu.
O statuie a lui George Bariț, operă a sculptorului Oscar Späthe, a fost ridicată, la 13 octombrie 1912, în Parcul ASTRA, din fața palatului ASTRA în Sibiu.
Pentru cinstirea memoriei lui George Bariț(iu), Banca Națională a României a pus în circulație, în atenția numismaților, la 10 septembrie 2012, o monedă de aur, cu valoarea nominală de 100 de lei, într-un tiraj de 250 de exemplare, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naștere.
Biblioteca Județeană din Brașov îi poartă numele: Biblioteca Județeană „George Barițiu”, de asemenea, numele marii personalităţi a fost acordat unor străzi şi instituţii de învăţământ din mai multe oraşe ale ţării.
