RADOR (5 mai) – Tatăl său Carmelo i-a dat numele Al Bano (care în realitate era legat): „Era pe frontul albanez. O grenadă a lovit în plin doi dintre camarazii săi și i-a ucis. El s-a prefăcut bolnav. Albanezii i-au deschis ușile caselor, l-au pus să doarmă în paie, l-au hrănit cu porumb. Apoi, s-a întors la Cellino în permisie și am fost conceput eu”. Când s-a născut Al Bano, tatăl său a spus: „Albanezii m-au salvat și dacă vom avea un băiat va fi numit Albano. Vei vedea că va fi norocul nostru”, povestește artistul într-un interviu acordat cotidianului „Corriere della Sera”. „Numele a fost separat ulterior, când m-am alăturat clanului Celentano. În stil american. Și așa a rămas”.
Începuturile în Clan – „Am răspuns la un anunț, am trecut de audiție. Norocul a fost că în 1965, odată ce boom-ul s-a terminat, ne-au pus pe lista de concedieri cei de la Innocenti: dimineața la serviciu, după-amiaza liberă. Așa că, în fiecare zi, puteam merge la Clan. Am debutat în selecțiile pentru Sanremo. În fața Teatrului Ariston era un domn mic, păros, în mână o pălărie mare, cu care cerea de pomană. L-am regăsit în competiție. A câștigat răsunător. Era Lucio Dalla. Celentano? Nu îndrăzneam să-l privesc în față, când venea, mă ascundeam. Știam că este originar din Puglia, dar eram prea timid. Când am avut succes, mi-au oferit copertele revistelor, doar să îl atac pe Adriano. Am refuzat. Îi voi fi recunoscător pentru totdeauna”, afirmă Al Bano.
Succesul – Succesul a venit cu melodia „Nel sole”. „Fetele au început să mă urmărească, la Rimini am găsit una în cameră, ascunsă sub pat. Cu primii bani mi-am chemat părinții la Milano. Tata era împotrivă. La Milano, lui Don Carmelo Carrisi nu îi plăcea. Se purta ca la sat. Pe stradă le spunea „bună dimineața” tuturor și nimeni nu îi răspundea. La „Rinascente” negocia prețul, ca la piața din Cellino, și îl invitau afară. După două săptămâni s-a întors în Puglia”, mai povestește cântărețul italian.
Al Bano și Romina Power – „Nel sole” a devenit, apoi, un film, iar Romina Power era pe platourile de filmare. „Era fiica a două vedete de la Hollywood, dar în pauzele de filmare tricota. În ultimele trei zile de muncă ne-am iubit. Simțeam că ating cerul. Apoi, m-a respins. Așa că am lăsat-o în pace. Până când, într-o zi, într-un hotel din Roma portarul mi-a spus: „Al Bano, te-a sunat Romina Power”.
„Ne invidiau. Odată am încercat să-l bat pe D’Agostino, l-am atacat în fața celor de la Ricchi e Poveri, șocați… Într-o carte, „Il peggio di Novella 2000″, a scris că am închis-o pe Romina într-o fermă. Era adevărat contrariul. Eu nu voiam să mă întorc la Cellino. Ea a fost cea care m-a făcut să redescopăr marea, pământul”.
Ylenia – Ylenia Carrisi a fost văzută pentru ultima dată într-un hotel pe 6 ianuarie 1994, în New Orleans: proprietarul hotelului a declarat că fata a plecat în jurul prânzului și nu s-a mai întors. «Era o fată extraordinară. Studia la King’s College din Londra. Vorbea engleza, spaniola, franceza, portugheza. Ne-a însoțit în SUA, pentru a filma un documentar, „America pierdută”. Am plecat din Los Angeles la New Orleans. Și acolo a avut întâlnirea fatală. Homeless. Artiștii stradali. Îmi amintesc de un bărbat de culoare, numele lui era Masakela. Într-o seară compania a mers la cinema, dar eu am rămas cu Ylenia pentru că observasem ceva ciudat. Deodată a început să alerge, eu eram în spatele ei, iar ea striga „opriți acel bărbatul, vrea să-mi facă rău”, iar bărbatul acela eram eu, strigam „lăsați-mă, e o problemă cu drogurile”. M-a pierdut, am regăsit-o dimineața la 8:00. I-a spus mamei ei că și-a riscat viața în apele din Mississippi».
Apoi, Ylenia a spus că s-a hotărât să scrie o carte și, pentru a face acest lucru, trebuia să meargă în Belize, patria celor fără adăpost, homeless. „Am spus: bine, dar mai întâi trebuie să absolvi facultatea, mai este puțin… În schimb, s-a dus în Belize, locuia într-o colibă, un bărbat a amenințat-o, s-a salvat ținând un copil în brațe. Așa că s-a întors la New Orleans. Spunea că nu vrea să frecventeze oameni din plastic”.
Dispariția – „Am reconstituit acea noapte oră de oră. Am vorbit cu martorii. L-am cunoscut pe Masakela, care fusese și în închisoare, dar nega orice vinovăție. Am interogat ultima persoană care a văzut-o, paznicul portului. Ea stătea pe malul râului, el a avertizat-o că nu poate sta acolo. Dar Ylenia nu pleca. Gardianul a insistat, așa că ea i-a spus „Eu aparțin apelor” și s-a scufundat în râu, înotând în pas de fluture. Dar Mississippi nu iartă. Romina nu a vrut niciodată să accepte. Dar așa a fost”.
Sinuciderea – „După dispariția Yleniei și despărțirea de Romina, am stat singur nouă ani. Durerea era groaznică. Am crezut că Dumnezeu m-a părăsit. Și odată cu durerea, o voce spunea: „Al Bano, elimină-te. Al Bano, termină cu viața”. M-am gândit la sinucidere. Dar, apoi, am înțeles că era vocea diavolului. Și am simțit și prezența lui Dumnezeu. Am simțit o pace profundă”.
Procesul împotriva lui Michael Jackson – „Mi-a copiat un cântec. Fiul meu Yari m-a avertizat: tată, „Will you be there” este identic cu piesa ta, „Cigni di Balaka!”. Am ajuns în instanță. Am stabilit un mare concert benefic la Arena. El plătise deja cheltuielile, când a murit. Al Bano & Michael Jackson: marele meu regret”, a concluzionat Al Bano.
(www.ilmessaggero.it – 4 mai)/oavram/ddaniela
