Legiunea de Onoare, distincția lui Napoleon Bonaparte

Context

Când un francez are o cocardă roșie sau o panglică roșie subțire la rever, înseamnă că guvernul său i-a recunoscut o faptă remarcabilă. A fost recompensat cu Légion d’Honneur sau Legiunea de Onoare.”

La 19 mai 1802 împăratul Napoleon Bonaparte a instituit Legiunea de Onoare, decoraţie primită de-a lungul timpului de numeroase personalităţii ale lumii. Este cea mai înaltă distincţie a Franţei. În timpul Revoluției Franceze au fost abolite toate ordinele și decorațiile regimului monarhic, astfel încât, la 19 mai 1802 (28 floreal, anul X, potrivit calendarului revoluționar), Primul Consul Napoleon Bonaparte a propus instituirea Legiunii de Onoare, argumentând că, spre deosebire de majoritatea medaliilor, aceasta trebuie să fie accesibilă oricui, soldați și civili deopotrivă, fără deosebire de origine sau de religie.Era un pas al lui Napoleon de a-și construi imaginea.
A doua zi a fost votată legea în acest sens. În perioada napoleoniană, aproximativ 48.000 de bărbați au fost decorați, dintre care 1.200 erau civili. Femeile nu au avut o imagine bună și nici recunoaștere în perioada sa. Chiar și după căderea lui Napoleon, Legiunea de Onoare a fost păstrată de formele de guvernământ care au urmat. Însă, au rămas comentarii asupra meritelor celor mai recente medalii acordate.

În 1962, guvernul francez a stabilit limita decorațiilor la 125.000.

Reprezentând o mărturie a considerației de care se bucură această recompensă, membrul cu rangul cel mai înalt al Legiunii este președintele Franței. Aproximativ două treimi dintre cei care au fost recompensați cu Legiunea de Onoare provin din armată, restul fiind civili.
Pentru obținerea acestei distincții, civilii trebuie să aibă timp de cel puțin 20 de ani realizări deosebite, în vreme ce militarii trebuie să fi făcut dovada unor fapte de vitejie ieșite din comun.
Cum spuneam înainte despre poziția femeilor în perioada napoleoniană, pe parcursul primei sute de ani de existență a ordinului, nici o femeie nu a primit Legiunea de Onoare (mai puțin de 1%, în 1912), însă acum femeile reprezintă aproximativ o cincime dintre persoanele decorate.

Legiunea de Onoare rămâne cel mai înalt ordin al Franței, atât militar, cât și civil

Medalia este o stea cu 15 raze duble smălțuite cu alb și cu cele zece puncte butonate. Steaua și nasturii sunt din argint pentru Cavaleri și din argint suflat cu aur pentru Ofițeri. Razele sunt unite printr-o coroană, din argint sau din argint suflat cu aur în funcție de grad, smălțuită cu verde și compusă din foi de stejar și din lauri și ale cărei extremități inferioare, încrucișate sunt unite printr-un nod. Centrul stelei prezintă un medalion din aur cu imaginea Republicii, înconjurată de un cerc albastru, pe care scrie: REPUBLICA FRANCEZĂ . Pe revers, medalionul din aur are două drapele tricolore cu inscripția Onoare și Patrie, punând în evidență astfel data fondării Ordinului: 19 Florar (a opta lună din Revoluția franceză), an X. Insigna este agățată de o panglică roșie, poate moștenire a Ordinului Militar din Saint-Louis. Aceasta are o rozetă pentru Ofițeri. Dimensiunea insignei din argint suflat cu aur a Comandanților, pusă la cravată, este mai mare cu jumătate decât aceea din primele două grade.
Marii Ofițeri poartă crucea de Ofițer, dar și o placă pe partea dreaptă a pieptului. Crucile lor din argint suflat cu aur au aceeași placă pe partea stângă a pieptului. Crucile lor din argint suflat cu aur, aproape de mărime dublă față de primele 12 grade, se poartă în bandulieră, agățate de o panglică roșie care se află sub umărul drept. În ținută civilă, Cavalerii poartă la butonieră o panglică roșie, Ofițerii o rozetă roșie, Comandanții o rozetă roșie pe jumătate de nod din argint, Marii Ofițeri o rozetă roșie jumătate argint, jumătate aur, și Marile Cruci o rozetă roșie pe jumătate de nod din aur. (Autor : Alexandru Balaci)

Bibliografie

Calendar Rador

https://www.britannica.com/topic/French-Foreign-Legion