Bogdan Hrib s-a născut la 14 decembrie 1966 București. A absolvit Facultatea de Construcții Civile, fără să lucreze în domeniu. Spirit intrepid, cu vocație pentru jurnalism, la începutul anilor ’90 a publicat o serie de fotoreportaje și anchete în diferite ziare și reviste, iar în 1992 și-a deschis o agenție de publicitate. Doctor în media și cinema, a publicat articole și studii despre piața de carte și jurnalism; este lector universitar la Facultatea de Management a SNSPA.
În 1993 fondează editura Tritonic și de atunci, fără întrerupere, este editor de carte.
În anul 2007 i-a apărut primul roman polițist Filiera grecească, avându-l ca personaj principal pe Stelian Munteanu, după care, alte cinci volume din aceeași serie: Blestemul manuscrisului (co-autor Răzvan Dolea), Somalia, Mon Amour (co-autor Sofia Matei), Ucideți generalul, Patimile doamnei ministru,Reziliență, consacrându-l ca autor de literatură polițistă. A urmat romanul Ultima fotografie, un roman social și de ce nu, de dragoste.
A mai publicat două volume de povestiri și a editat două volume colective: Noir de București și Gastro Noir. Volumele Editor de unul singur. Management în industria cărții și Economie si cultura. Studii interdisciplinare (împreună cu Alexandra Zbuchea și Florina Pînzaru) valorifică experiența din domeniul editorial.
Editura Tritonic a fost înființată în mai-iunie 1993 sub denumirea Tritonic Media. În anul 2011 Tritonic Books a preluat brandul și a dezvoltat colecțiile academice și de ficțiune. În prezent editura este structurată în două mari arii tematice:
Carte academică (aproximativ 100 de titluri noi pe an) – având câteva colecții importante: Comunicare Media (din 1999), Sociologie, Asistență socială, Antropologie, Istorie, Smart Books (colecția de management și marketing), Istorie, Uniunea Europeană, Instituții și politici publice, Studii de securitate, Științe politice, Administrație publică, Psihologie, Sens (colecția de eseuri).Autorii colecțiilor academice sunt profesori sau cercetători din importante centre universitare ale țării: București, Timișoara, Cluj, Oradea, Iași, Sibiu, Craiova etc. Tritonic publică preponderent autori români, dar și traduceri.
Carte de ficțiune (aproximativ 30 de titluri noi pe an) – structurată în patru mari colecții: Mystery & thriller, SF & Fantasy, Cașmir (romane de dragoste) și LIT (colecția de literatură).
Distribuția cărților se realizează prin propria librărie virtuală, prin librăria fizică din Str. Schitu Măgureanu nr. 9, parter, Facultatea de sociologie și asistență socială, precum și prin contracte de difuzare cu cei mai importanți actori de pe piață.
– Bogdan, cum se apucă un fotoreporter de succes să-și întemeieze o editură?
– Dacă e pasionat de citit de prin adolescență și se satură să umble cu aparatul de gât (pe vremea aia erau grele – metal și sticlă) printre războaie, greve, mitinguri, privatizări… Erau anii ’90, credeam în împlinirea tuturor viselor, iar ideea de a avea o editură mă bântuia din liceu… e drept, atunci mi se părea ceva fascinant, mitic, mirific… adevărul a fost mai prozaic. Și totuși am perseverat.
– Cum arata peisajul editorial acum 30 de ani?
– Era destul de rarefiat; așa îmi amintesc… Un pic de Humanitas, parcă Nemira și Rao, poate și alții, dar nu mai țin minte exact, fostele edituri de stat în moarte clinică… Părea un moment bun, era loc pentru toată lumea. Încă aveam multe librării… Și, deși apăruseră mulți jucători mici, unii dintre ei meteorici, părea că e atât de mult de recuperat, de tradus… Iar tirajele erau de vis. A fost o perioadă de entuziasm, de frenezie, nimeni nu-ți punea problema să nu citească. Nu erau televiziuni private, nu internet și telefoane deștepte, nu canale de streaming… parcă e atât de demult.
– Tritonic a crescut mult în acești ani. Cum și-a diversificat oferta?
– Tritonic a crescut natural și… haotic, ca o expresie a vremurilor pe care le parcurgeam. Primele două volume au fost: o carte practică despre publicitate (atunci era momentul, acum pare naivă!) și un volum de poezie. Inițial n-am avut imaginea clară a colecțiilor, a imprinturilor. Din 1999 a apărut colecția Comunicare Media și imediat au urmat și cele de literatură (LIT), mystery & thriller și SF & fantasy… Apoi direcția academică a tot crescut. Dar întotdeauna am publicat autori români alături de traducerile celor străini. Ba chiar, aș zice că în zona academică românii domină copios… Acum, azi, autorii români acoperă 90% din tot ce publicăm.
– E ușor să devii autor după ce ani de zile ai fost un editor de succes?
– Nu, e greu. Dar e vorba tot de pasiune. Prin 2005-2006 am vrut să dezvolt colecția de romane polițiste și nu prea aveam români. Iar George Arion publica la propria editură. Și atunci editorul Hrib i-a cerut pasionatului de mystery & thriller Bogdan Hrib să scrie un Crime fiction. Cu greu (în două concedii de vară) s-a născut „Filiera grească” și personajul care a dat numele seriei – Stelian Munteanu. Apoi am recidivat…
– Una dintre cele mai prestigioase colecții este Comunicare media. Câte lucrări au apărut și ce autori cunoscuți ați publicat?
– Da, Comunicare media e nava amiral la Tritonic Academic. S-a născut în 1999, în bucătăria unui profesor și prieten… Iar primii autori publicați au fost Carmen Ionescu (de la Rador) și Alexandra Bardan (lector la FJSC și graficiana noastră de atunci încoace). Câte lucrări? Nu prea le-am numărat, dar cred că sunt aproape de 300 de titluri. Autori cunoscuți: Dumitru Borțun, Adela Rogojinaru, Remus Pricopie, Alina Bârgaoanu, Bogdan Teodorescu, Diana-Maria Cismaru, Delia Balaban, Marian Petcu, Valeriu Frunzaru, Ilie Rad, Lucian-Vasile Szabo, Răduț Bîlbîie, Ioan Laza și Cătălin Negoiță, apoi mai tinerii Romina Surugiu, Dan Podaru, Antonio Momoc… Sigur se va supăra cineva pe mine pentru că nu l-am pomenit. Îmi cer scuze, dar lista e foarte lungă… Sunt peste 150 de nume.
– Cum arată piața editorială acum raportat la schimbările din societate?
– Aș vrea să pot să ofer o radiografie, sau un verdict. Nu pot. Schimbările sunt rapide, de la crizele succesice – pandemia, războiul, prețurile la energie, până la influența IA (sau AI, dacă preferați). Cartea va supraviețui, sunt sigur. Și cartea pe hârtie, mai ales. Dar cum se vor descurca autorii? Nu știu. Probabil va fi greu pentru cei mici și confortabil pentru cei mari. Dar oare nu e așa de când lumea? Mi-ar plăcea și pot călători în timp, doar 10 ani în viitor… Dar ce se să risc să am surprize neplăcute. În România pare clar că jucătorii mari, importanți au acoperit o mare parte din piață; e la fel peste tot în lume. Iar cei mici se chinuie din greu. Mi-aș dori să reziste, sarea și piperul într-o piață de carte normală și solidă ar trebui să vină de la cei mai mici. Vom vedea cum va fi la Gaudeamus în noiembrie…
– Ce planuri de viitor are editorul, dar scriitorul Bogdan Hrib?
– Editorul? Planuri mari. Am lansat o nouă colecție academică – Tritonic Filosofie chiar acum câteva zile. Vom avea câteva traduceri (la toamnă, la Gaudeamus) care sper că vor face valuri, un autor pakistanez – Awais Khan cu romanul „DezOnoare” și cel mai bine vândut autor francez de polar, Franck Thilliez cu „1991”. Avem și câteva volume colective (noir și romance). Iar vara vom fi în Caravana Gaudeamus și la LibFest. Și ar mai fi proiecte, dar păstrez un pic de mister… mistere… Dacă mă înțelegeți.
Autorul? Nu prea reușește să termine ce are în lucru. Abia se chinuie cu două povestiri polițiste și un doctorat pe final. Există două romane care ar putea să fie gata… dar în primăvara lui 2024. Până atunci cred că voi aduna într-un volum toate povestirile cu Stelian Munteanu și Tony Demetriade; se va numi… „Foc cu foc”. Asta-i.
A consemnat Mihaela Bîlbîie, RADOR
RADOR – 11 iunie
