Cu 109 ani în urmă, la 28 iunie 1914, la Sarajevo (Bosnia), erau asasinați arhiducele Franz-Ferdinand (1863-1914), moştenitorul tronului Austro-Ungariei, şi soția sa, de către un naţionalist sârb, Gavrilo Princip. „Atentatul de la Sarajevo” (cum a rămas în istorie) a servit Austro-Ungariei şi Germaniei ca pretext pentru declanşarea Primului Război Mondial (1914-1918) .
Context
În 1908, monarhia duală austro-ungară a anexat Bosnia și Herțegovina, aflate anterior sub controlul Imperiului Otoman. Regiunea era ocupată de o mare parte de populație slavă și avea propriile ambiții naționaliste, dar Serbia, aflată în apropiere, dorea să le includă într-un imperiu panslav. În acest context, pentru a preveni expansiunea Serbiei, Austro-Ungaria a cerut și a primit asigurări din partea Germaniei că va susține monarhia dublă în caz de război cu Serbia (și cu puternicul aliat al Serbiei, Rusia). În iunie 1914 erau exerciții militare la Sarajevo, iar moștenitorul tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand, care era și inspector general al armatei austro-ungare, venise să inspecteze trupele. Austro-Ungaria intenționa să facă o demonstrație de forță pentru a avertiza Serbia împotriva oricărei expansiuni ulterioare.
O vizită neglijent organizată
În ciuda avertismentelor privind posibile atacuri teroriste în timpul vizitei în Bosnia, au fost luate puține măsuri oficiale de securitate. Franz Ferdinand și Sophie au călătorit într-o mașină deschisă, iar traseul pe care coloana lor de mașini urma să îl urmeze prin Sarajevo se știa cu mult timp înainte. Erau trei complotiști tineri: Vaso Cubrilovic avea 17 ani, iar Nedeljko Čabrinović și Gavrilo Princip aveau 19 ani. În timp ce coloana de mașini se deplasa pe Appel Quay, o stradă principală care traversează centrul orașului Sarajevo, un sârb bosniac pe nume Nedeljko Čabrinović a aruncat o bombă spre mașina arhiducelui. Șoferul a reușit să accelereze, dar bomba a lovit vehiculul din spate, rănind mai multe persoane, inclusiv pe adjunctul generalului Oskar Potiorek, guvernatorul Bosniei.
În loc să se schimbe traseul, grupul și-a continuat drumul spre primăria din Sarajevo, unde au avut loc întâlniri cu demnitari, inclusiv cu primarul. Franz Ferdinand îi spune primarului:„Eu vin la Sarajevo ca prieten şi sunt primit de o bombă!”. Soţia sa, Sophia, încearcă să-l calmeze. În timpul recepţiei ce a urmat, arhiducele îl întreabă, cu umor şi cinism, pe generalul Potiorek, guvernatorul provinciei şi responsabilul cu securitatea cuplului imperial, dacă trebuie să se mai aştepte la încă o bombă. Potiorek îl asigură că nu e cazul, dar insistă totuşi că ar trebui schimbat programul vizitei. El îi sugerează arhiducelui să nu mai meargă la muzeu, ci să plece direct la Konak, unde trebuia să ia prânzul, sau să rămână la hotel până la sosirea armatei. Franz Ferdinand decide însă că vrea să meargă la spital pentru a vedea cum se simte colonelul Merizzi. Statul său major decide atunci schimbarea rutei: maşina trebuia, în mod normal, să părăsească strada principală şi să facă dreapta la Podul Latin, apoi să o ia pe strada Franz Joseph spre direcţia centrului. Din nou nu s-a întâmplat asta, ci s-a decis să se rămână pe strada principală, care era destul de largă, cât mai mult timp posibil înainte de a se îndrepta spre spital. Franz Ferdinand era neliniştit pentru Sophia, a vrut să o convingă să nu vină cu el la spital, dar ea a refuzat.
Cuplul părăseşte hotelul, având în fața mașinii lor pe cea a șefului poliției. Sophia s-a aşezat în maşină în dreapta soţului ei. Ajungând în dreptul podului Latin, maşina din faţă, în loc să rămână pe strada principală aşa cum fusese stabilit, o ia la dreapta. Șoferul ori nu fusese informat de schimbarea rutei, ori a luat-o pe acel drum din reflex… Cele două maşini au luat-o în cele din urmă pe strada Franz Joseph către muzeu. Generalul Potiorek, aflat în dreapta şoferului maşinii imperiale, ordonă șoferilor celor două mașini să întoarcă imediat. Mașina în care se afla cuplul imperial încearcă o întoarcere destul de dificilă, dată fiind strada îngustă pe care se afla. Toată scena se derula în fața unei mulțimi încântate să-l vadă pe arhiduce de la o distanță așa de mică.
Unul dintre cei tineri care eșuaseră în aceeași zi, Gavrilo Princip, era acolo. Era furios că dăduseră greș cu primul atentat. Avea încă bomba şi revolverul asupra lui.
Dintr-o dată, în față îi apare, la mai puţin de doi metri depărtare, cuplul imperial.
Ezită întâi, pentru că Sophia era mai aproape de el. Însă a scos pistolul și a tras. Avea să mărturisească la proces că a întors capul în momentul tragerii și că nu mai știe de câte ori a tras sau asupra cui. Trăsese de două ori: primul glonț l-a atins pe Franz Ferdinand, la vena jugulară, iar al doilea a lovit-o pe Sophia în abdomen. Spectatorii din jur s-au aruncat asupra sa, unul dintre ei trăgându-l de braț. N-a mai reușit să-și folosească arma, dar a reușit să înghită cianura care, ca dimineață, în cazul lui colegului Cabrinovic, n-a avut efect letal.
În minutele imediat următoare, mașina imperială s-a îndreptat rapid spre reședința guvernatorului. Nimeni nu și-a dat seama de gravitatea rănilor suferite de cei doi. Franz Ferdinand, conștient încă, se gândea înainte de toate la soția sa. Potiorek a mărturisit ulterior că l-a auzit șoptindu-i ”Nu-i nimic, nu-i nimic”.Sophia și-a pierdut cunoștiința și s-a prăbușit pe genunchii soțului ei care începuse să sângereze din ce în ce mai rău. Princip trăsese la ora 10.30. La 10.45 a murit Sophia, iar 15 minute mai târziu și Franz Ferdinand. O lună mai târziu, Austro-Ungaria declara război Serbiei.
Cine era Princip?
Fiu al unui fermier bosniac, Princip a încercat să se înroleze ca gherilă sârbă în 1912, când sârbii luptau împotriva Imperiului Otoman, dar a fost respins, pentru că era prea mic și slab.
Ca student la Belgrad în 1914, el și alți câțiva tineri ultranaționaliști au decis să încerce să obțină o victorie pentru cauza lor prin asasinarea arhiducelui în timpul vizitei planificate la Sarajevo.
Procesul
În urma asasinării lui Franz Ferdinand, Princip, Čabrinović și majoritatea celorlalți conspiratori au fost arestați și judecați la Sarajevo. Pentru că avea mai puțin de 20 de ani, prea tânăr pentru a fi executat conform legislației austro-ungare, Princip a primit o sentință de 20 de ani de închisoare.
Avea să moară în 1918, de tuberculoză, la Theresienstadt, o închisoare din nordul Boemiei care, ani mai târziu, avea să fie folosită de naziști ca lagăr de concentrare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Dintre ceilalți complici, toți cei de peste 20 de ani-Danilo Ilic, Misko Jovanovic și Veljko Cubrilovic – sunt condamnați la moarte și executați în februarie 1915. Cvjetko Popovic primește 30 de ani de închisoare, dar este eliberat în 1918, iar Vaso Cubrilovic, după ce primește 16 de închisoare e eliberat în 1918 și a devenit ministru după 1945, murind în 1990.
Pe fundalul sistemului de alianțe și diplomației secrete practicate de Marile Puteri, războiul declarat la 28 iulie, dintre Austro-Ungaria și Serbia, s-a transformat într-o conflagrație europeană și mai apoi mondială. Primul Război Mondial a dus la destrămarea a patru imperii, Austro-Ungar, Rus, German și Otoman și la apariția și expansiunea marilor ideologii totalitare ale secolului al XX-lea: comunismul, nazismul și fascismul.A fost un război inutil, care a pus capăt politicii de echilibru al puterilor practicat de liderii europeni și care păstrase în linii mari pacea pe continent. Totuși, merită amintit și faptul că la finalul acestei conflagrații au fost puse bazele unor principii care au supraviețuit până astăzi, cel al autodeterminării națiunilor și al securității colective, promovate de Statele Unite.
Războiul a condus, în cazul nostru, la formarea României Mari și îndeplinirea unui ideal național.Primul Război Mondial a ucis aproximativ 17 milioane de soldați și civili.
Autor: Alexandru Balaci
Bibliografie
Calendar Rador
https://evenimentulistoric.ro/28-iunie-1914-atentatul-de-la-sarajevo-asasinarea-arhiducele-franz-ferdinand-al-austriei-a-declansat-primul-razboi-mondial.html
https://www.britannica.com/biography/Franz-Ferdinand-Archduke-of-Austria-Este
