Context
La 13 iulie 1886 se năștea Maria Ventura, actriţă de renume european (societară a Comediei Franceze, din 1922). Un nume răsunător, Maria Ventura este una dintre marile actrițe ale României, a cărei contribuție la performanțele teatrului românesc este considerabilă. Face parte din galeria Lucia Sturdza-Bulandra, Tony Bulandra, Maria Filotti, Agatha Bârsescu, Aura Buzescu, Elvira Popescu sau Constantin I. Nottara. Fără acești giganți, teatrul de acum nu ar fi ajuns unde este.
Viața și cariera
A venit pe lume pe 13 iulie 1886, într-o familie de artişti: mama sa era actrița Lea Fanşeta Vermont, iar tatăl – scriitorul şi dramaturgul Grigore Ventura. Mărioara și-a petrecut copilăria în teatru, la repetiţii şi în cabinele actorilor. Marele actor Constantin Nottara avea să îşi amintească mai târziu de fetiţa crescută printre actori: „Parcă o văd pe Mărioara Ventura cum aleargă printr-o curte lungă din strada Labirint. Cădea pe brânci şi se ridica. […] Se amesteca în repetiţii. Noi făceam mişcarea în scenă. Venea Calotescu şi o dădea afară. Atunci, tărăboi, ţipete, plânsete, vroia să deschidă uşa şi nu ajungea cu mâna pe clanţă. În pauză se repezea la scaun în mijlocul odăii, dădea din mâini şi din picioare, îşi da ochii peste cap, zicea că şi ea face teatru, era aşa de comică, încât noi toţi o aplaudam”.
A intrat la Conservatorul din București; când era studentă l-a cunoscut pe Tony Bulandra și au fost logodnici câţiva ani. Au jucat împreună în reprezentaţii pe scena Teatrului cel Mare, fiind una dintre cele mai admirate perechi ale vremii. Relaţia nu a durat. Grigore Ventura a făcut demersuri pentru obţinerea unei burse de studii în Paris. Deşi a fost respinsă iniţial de Conservatorul din Paris, din cauza dicției, a intrat anul următor, studiind cu Eugène Silvain și Paul Mounet. Încă din timpul studenţiei a participat la mai multe spectacole alături de Sarah Bernhardt. A fost într-un turneu în America, împreună cu Edouard de
Max şi Sarah Bernhardt, iar în 1905, a primit Premiul I pentru interpretarea unei tragedii şi Premiul II pentru comedie, acordate de Conservatorul din Paris. Debutul parizian are loc în 1919, la Comedia Franceză, cu ”Le voile dechiré” de Pierre Wolff. Maria Ventura mărturisea, la 21 octombrie 1919, într-o scrisoare: „N-am crezut niciodată că presa franceză poate fi unanimă în aprecierile ei. Sunt depăşită de scrisorile de felicitare”.
A ajuns să cunoască cele mai înalte culmi ale succesului, a jucat împreună cu Sarah Bernhardt și cu Eduard de Max, care au avut o mare influență asupra sa. Deşi cunoscuse succesul la Paris, în Primul Război Mondial a revenit în ţară şi a îngrijit bolnavii de pe front alături de Regina Maria. Spre finalul războiului s-a întors pe scena de la Paris. Din 1919 a jucat la Comedia franceză, fiind prima actriţă de origine română care a cunoscut succesul aici. A triumfat în roluri clasice sau în piese moderne. A intrepretat rolurile eroinelor lui Racine, Molière, Cehov, Shaw, Pirandello, Lenormand, Mauriac, etc. Câţiva ani mai târziu a ajuns societară la Comedia franceză. A înfiinţat şi o şcoală de actorie în Franţa.
Pe 11 septembrie 1912 , în sala Eforie din Bucureşti, are loc premiera, pentru marele public, a primului film românesc, Independenţa României, în care rolurile principale au fost deţinute de Constantin Nottara, în rolul regelui Carol I şi Maria Ventura, în rolul reginei Elisabeta. Filmul, finanţat de Leon Popescu, a fost cumpărat şi rulat la Budapesta, Viena şi Paris. Cincinat Pavelescu, fascinat de creaţia ei din Pavilionul cu umbre de Gib I. Mihăescu, i-a compus o mică epigramă: „O, Gib! Venturei totdeauna/Ar trebui să i te-nchini:/Că-n Pavilionul tău cu umbre/A pus… divinele-i lumini.”
Între 1929–1936 a dat anual spectacole la București și în România, cu ansamblul teatrului Maria Ventura pe care îl conducea. A jucat în piese de Alexandru Kirițescu, Mircea Ștefănescu, etc., dând un mare imbold dramaturgiei românești. A fost prima femeie care a pus în scenă o piesă la Comedia Franceză: ”Ifigenia” de Racine în 1938. A jucat și în filme: Le Roman d’un jeune homme riche (1909), Hérodiade, Le Fils de Charles Quint, Zaza, Les Misérables (1913), Molière, sa vie, son oeuvre, Gibier de potence (1951).
A murit pe 3 decembrie 1954, la doar 68 de ani, la Paris, fiind înmormântată la Cimetière de Passy din Paris. (Autor : Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Marioara_Ventura
https://mediaflux.ro/povestea-uimitoare-a-mariei-ventura/
