Ion Vova: “Teatrul pentru copii era diferit de teatrul pentru adulți.”
Cu toate că emisiunile politice erau cele mai multe, au fost păstrate emisiunile pentru copii și emisiunile de cultură. Și emisiunile pentru copii au fost controlate de factorul politic, așa că ele au fost redactate în “spiritul educației comuniste”. Se difuzau 26 de emisiuni săptămânal, care durau între 15 și 60 minute. Ele erau împărțite pe criterial vârstei, adresîndu – se de la copii de vârstă preșcolară până la tinerii care terminau școala medie. Emisiunile pentru copii dădeau o mare atenție jocurilor, basmelor și legendelor (ex.: “Bună dimineața, copii”; “Să ne cunoaștem patria”; “Radio Țepeluș”; “Prietena noastră cartea”; “Teatrul la microfon pentru copii”). Exista și o emisiune care se adresa pedagogilor și părinților și trata probleme de educație. La emisiunile pt copii a lucrat actorul Ion Vova încă de la angajarea la Radio, în 1952.
„La început am lucrat la Teatrul la microfon pentru copii. Teatrul radiofonic pentru copii era un teatru diferit față de teatrul pentru adulţi. Era un teatru cu multe roluri de copii. Scenariile conţineau subiecte care erau în legătură cu viaţa copiilor, cu nevoile lor ca şcolari, relaţiile loc cu părinţii şi multe alte lucruri. Probleme educative. Și personajele erau aceşti copii, pe lîngă rolurile mature care existau, bineînţeles. Ele erau interpretate în general chiar de voci de copii. Pentru acest lucru s-a dus o muncă pentru a se creea un grup de copii care să poată răspunde la nişte interpretări de bună calitate. Și pot să spun că, la un moment dat, acest compartiment din radio devenise o şcoală de formare a acestor copii. Selecţia lor era foarte riguroasă… apoi făceau cursuri. Veneau foarte mulţi, dar rămâneau foarte puţini. Selecţia acestor copii tot regizorii o făceau. Pe vremea aceea mai era Constantin Moruzan care lucra foarte mult… Paul Stratilat, Val Moldoveanu. Aceşti copii aveau posibilitatea de a se perfecţiona şi datorită repertoriului. Emisiunile de copii aveau pe lângă teatrul pentru copii, și o serie întreagă de emisiuni pe baza unor scenarii. Nu erau nişte lucrui simple. Aceste emisiuni contribuiau foarte mult la educare. Deci erau emisiuni de copii scenarizate şi erau pe subiecte. Deci, una era „Cutezătorii”, în care se vorbea mai mult despre oamenii care au avut iniţiative şi au realizat lucruri foarte importante în ştiinţă, în educaţie. În „Roza vânturilor” era vorba de navigatori… „Vreau să ştiu” avea cu caracter ştiinţific. „Radio racheta” avea un caracter de alt domeniu ştiinţific. Tot un caracter ştiinţific: „Start spre extraordinar”, „Cu profesorul Bagheta în ţara muzicii” era muzical. După aceea, un caracter cultural aveau emisiunile „Noapte bună, copii!”, care transmitea basme, era „Prichindel”, „Biblioteci celebre”, „Istoria civilizaţiei”, emisiuni literare pentru copii. Asta era mai mult cu… actori maturi, nu copiii jucau. „Do-re-mi” era o emisiune muzicală. Se scria muzică specială pentru această emisiune. Pe vremea aceea erau Aurel Giroveanu, Florentin Delmar, Titi Acs, Mălineanu şi nu mai mi-aduc aminte… Pe urmă „Magazin duminical”, „Radio Țepeluş”, care era, cum am spune azi „Ora veselă”, o emisiune umoristică foarte bună pentru copii. Și era atât de bună încât o ascultau şi oamenii mari…. La vremea aceea mai era o emisiune educativă foarte bine venită…. era o emisiune muzicală pentru copii, o emisiune în care era prezentată viaţa fiecărui compositor. Și, în paralel cu prezentarea vieţii compozitorului, se dădeau fragmente din lucrările lui muzicale. Această emisiune a durat trei – patru ani. A început prin ’56 şi au fost luaţi la rând toţi marii compozitori: [Johann. Sebastian] Bach, [Joseph] Haydn, [Wolfgang Amadeus] Mozart, [Ludwig von] Beethoven, [Franz] Schubert, Karl Maria von Weber, [Franz] Liszt, [Frederic] Chopin, [Hector] Berlioz, [Mihail] Glynka, pe toţi ruşii i-am luat la rând: [Nicolai Andreevici Rimski] Korsakov, Ceaikovski… Pe urma, [Bedrich] Smetana, [Antonin] Dvorjak, [Edvard] Grieg, Strauss, [Albert] Lortzing. Aceste emisiuni, s-a întîmplat că le-am făcut eu. Scenariile au fost făcute de diverși scriitori.
Pe urmă am făcut comedii muzicale şi la Teatrul Radiofonic după comedii celebre: „Titanic vals”, „Profesorul de franceză”…. Textele s-au prelucrat şi s-au introdus şi părţi cântate. Am făcut „Boemii” după [Ion] Minulescu…. Recent [1998] am terminat o emisiune după Labiş, „Căsătorie întârziată”, tot muzicală, foarte frumoasă.
Pe lângă aceste comedii muzicale, sigur că am făcut şi teatru-teatru… Teatru de comedie în general, eu am o înclinare anume spre comedie. Și ca actor – am fost actor de comedie. Deci, eu am făcut în general comedie…
În cadrul Direcţiei Serviciului Teatral se făceau toate emisiunile de care v-am vorbit. Și emisiunile de copii tot.. compartimentul nostru de regizori de la Teatral le realizăm. (…)”
[Interviu realizat de Virginia Călin, 1998]
