Introducere
Cu 113 ani în urmă (1910), la invitaţia Ministerului de Război, aviatorul Aurel Vlaicu a participat la manevrele militare de toamnă, ducând, în zbor, un mesaj de la Slatina la Piatra-Olt. A zburat la o înălțime de 500 m, în 35 de miunte. Din acel moment România a devenit a doua ţară, după Franţa, care folosea avionul în scopuri militare. Inginerul şi pilotul Aurel Vlaicu este creatorul primelor planoare româneşti, pionier al aviaţiei româneşti şi mondiale; membru post-mortem al Academiei Române din 1948 (n. 1882 – m. 1913; s-a prăbuşit cu un monoplan proiectat şi construit de el, „Vlaicu II”, lângă Câmpina, în timp ce încerca să treacă Munţii Carpaţi).
Context
În octombrie 1909, modelul de aeroplan al lui Vlaicu, nr. 2, „Gândacul” (un aeromodel funcţionând prin învârtirea elicelor cu ajutorul unor fire de cauciuc răsucite, lungi de cca. 20 cm, care constituiau „motorul” lui) este prezentat lui Spiru Haret, ministrul învăţământului de atunci, în Parcul Expoziţiei de la Filaret (azi Parcul Carol) din Bucureşti. Acesta, împreună cu unele personalităţi care îl însoţeau, entuziasmat de demonstraţiile făcute de Vlaicu cu macheta „Gândacului”, intervine pe lângă ministrul de Război care aprobă fonduri pentru construirea aparatului în Arsenalul Armatei din Dealul Spirii. Aurel Vlaicu a realizat aeroplanul „Vlaicu I”, în anul 1910, cu sprijinul guvernului român de la acea vreme, care i-a acordat permisiunea de a-l construi la Arsenalul Armatei, unde era angajat ca inginer. Ministerul de Război se obliga, prin contract, să asigure materialele necesare şi să cumpere motorul cu condiţia ca aparatul să devină proprietatea Armatei Române. A fost ales motorul rotativ de tip „Gnôme”, care dezvolta o putere de 50 CP. Vlaicu a încheiat construcţia aparatului la sfârşitul lunii mai 1910. Aeroplanul cântărea 300 kg cu pilot cu tot şi era propulsat de două elice, care se roteau în sens invers. Elicele erau acţionate de un motor rotativ Gnome de 50 CP, de provenienţă franceză, încercat pe bancul de probă de Traian Vuia.
Pe 17 iunie 1910, după un rulaj de circa 40 m pe Câmpul Cotrocenilor, avionul „Vlaicu I” pilotat de inventatorul şi constructorul său, s-a ridicat de la sol la înălţimea de 3-4 m şi plutind în aer a zburat cale de aproximativ 50 m, după care s-a aşezat pe pământ lin şi sigur. În această memorabilă zi, zborul acestuia a înscris în istoria aeronauticii române pe primul constructor român care a inventat şi construit primul avion în România. Învăţând singur să zboare, Aurel Vlaicu a fost primul pilot român care şi-a încercat în zbor propriul său avion, semnând totodată şi actul de naştere al aviaţiei româneşti.
Cu avionul inventat, construit și pilotat de el, efectuează primul raid aerian din țară pe 17 iunie 1910, pe câmpul Cotroceniului. Tot cu acest avion, Aurel Vlaicu urma să înregistreze o altă premieră națională: primul zbor militar din România pentru care Slatina va rămâne în istorie.
Misiune indeplinită
Istoricul Aurelia Grosu spune că Slatina fusese evaluată anterior de regele Carol I în vederea acestor operaţiuni militare:
„În acest scop, Aurel Vlaicu participă la manevrele militare ale Armatei Române din toamna anului 1910 desfășurate în zona noastră. De altfel, Regele Carol I evaluase cu ceva timp în urmă poziția geostrategică a Slatinei prin care a trecut de mai multe ori, fie oprindu-se în Gara Slatina cu prilejul unor călătorii, fie venind în oraș pentru a inspecta instituții și unități militare. De fiecare dată, regele a fost găzduit de oameni importanți ai urbei, care aveau și casele cele mai frumoase: Cumpănășescu, Pfitner, Fântâneanu. Cea mai importantă a fost vizita din anul 1887, când a stat cinci zile pentru a participa la marile exerciții militare desfășurate pe dealurile Grădiște și Malul Livezi, Carol I consemnând în memoriile sale impresii frumoase despre Slatina”.
Aeroplanul demontat în bucăţi a fost adus la Slatina cu trenul, acesta fiind reasamblat pe câmpul din faţa Gării Slatina. Aurel Vlaicu urma să transporte pe calea aerului un ordin de operaţiuni militare.
Aurel Vlaicu a zburat la 500 de metri deasupra râului Olt, ajungând în ceva mai mult de o jumătate de oră la Piatra-Olt.
„Pe un vânt puternic a decolat și a zburat la înălțimea de 500 de metri, traversând râul Olt și ajungând la Piatra după 35 minute de zbor. Aurel Vlaicu oprește motorul avionului la numai zece metri distanță de conducătorii manevrelor, înmânându-i prințului moștenitor Ferdinand ordinul militar. Pe lângă prințul moștenitor Ferdinand, la Piatra-Olt se mai aflau: prințul Carol, principii Frederik Victor și Joseph de Hohenzollern, primul ministru Ion I.C. Brătianu, ministrul de Război, generalul Grigore Constantin Crăiniceanu. Acesta din urmă l-a felicitat și l-a răsplătit cu suma de 50.000 lei” (istoric Aurelia Grosu).
Prin această premieră aeronautică realizată pe cerul Slatinei, ţara noastră devenea al doilea stat din lume, după Franţa (august 1910), care a folosit avionul în scop militar. Aparatul cu care Aurel Vlaicu a zburat în toamna anului 1910 de la Slatina, la Piatra-Olt, a devenit primul avion militar din dotarea armatei române.
(Autor:Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
https://muzeulvirtual.ro /imagini/aurel-vlaicu/
https://www.mapn.ro/cpresa/13443_COMUNICAT-DE-PRESA_html
