Context
17 noiembrie 1915 s-a născut dramaturgul şi eseistul american Arthur Miller, multiplu premiat pentru activitatea sa. Între anii 1956 şi 1960 a fost căsătorit cu actriţa de film Marilyn Monroe, apoi cu renumita fotografă americană de origine austriacă Inge Morath. Anterior, fusese căsătorit cu cu Mary Slattery, din 1940 până în 1956.
Viața și cariera
Dramaturgul Arthur Miller s-a născut la 17 octombrie 1915, în New York. A fost unul dintre cei trei fii ai cuplului Isidore şi Augusta Miller, evrei de origine austriacă.
Tatăl său, fabricant de paltoane pentru femei, şi-a pierdut averea în timpul marii crize economice, în anii 1920. Familia a trecut prin momente dificile, neavând posibilităţi să-i asigure finanţarea pentru studii la nivel de colegiu. Arthur Miller a lucrat, timp de doi ani, într-un depozit de piese de automobile, câştigând bani suficienţi pentru a-şi putea plăti cursurile la Universitatea din Michigan, în 1934, unde a studiat istoria şi economia. A absolvit în 1938.
A fost bursier în proiectul Federal de Teatru al Guvernului SUA, unde a avut posibilitatea să înveţe despre arta teatrală, lucrând cu scriitori şi regizori înzestraţi precum Clifford Odets şi Elia Kazan, faimoasa regizoare de teatru şi film care a lucrat la producţia celei mai cunoscute opere a dramaturgului, ”Death of a Salesman”.
Prima sa producţie pe Broadway, ”The Man Who Had All the Luck”, deschisă publicului în 1944, a avut doar patru reprezentaţii. După ce a lucrat ca jurnalist, perioadă în care a scris relatări despre Al Doilea Război Mondial, şi a publicat un roman despre antisemitism, Miller marchează primul său succes pe Broadway cu ”All My Sons” (1947). A urmat, în 1949, capodopera ”Death of a Salesman”, pentru care a fost distins cu Premiul Pulitzer, apoi ”A View from the Bridge” şi ”The Crucible”, acestea fiind operele care l-au consacrat în dramaturgia universală. Miller a regizat şi a semnat producţia ”Death of a Salesman” la Teatrul de Artă al Poporului din Beijing, în 1983. A continuat să scrie, printre scenariile sale fiind și unul adaptat al piesei ”The Crucible”, care avusese premiera în 1953, pentru o producţie cinematografică de anvergură.
În anii 1940 şi 1950, a fost foarte implicat în dezbaterile contemporane care vizau societatea americană, în special cele care tratau inegalităţile în spectrul muncii şi al chestiunilor de rasă.A scris, de asemenea, o adaptare a piesei lui Henrik Ibsen din 1884, ”An Enemy of the People”. A publicat piesa satirică ”A Modest Proposal for the Pacification of the Public Temper”, după refuzul Departamentului de Stat de a-I acorda viză pentru Belgia, unde fusese invitat pentru a participa la producţia ”The Crucible”.
Printre operele publicate se numără ”The Misfits”, ”After the Fall”, ”Incident at Vichy”, ”The Price”, ”The American Clock”, ”Broken Glass”, ”Mr. Peters’ Connections” şi autobiografia ”Timebends”.
Un dramaturg modern, Miller a declarat că s-a inspirat din tragedia greacă, în special din Sofocle
Pentru activitatea depusă în slujba dramaturgiei, a fost recompensat cu şapte premii Tony, două premii ale Cercului Criticilor, un premiu Obie, un premiu Olivier, distincţia John F. Kennedy Lifetime Achievement Award, premiul Dorothy and Lilian Gish. A fost doctor onorific al universităţilor Oxford şi Harvard. În 1956, Miller a divorțat de prima sa soție, Mary Slattery Miller, și s-a căsătorit cu legendara actriță, Marilyn Monroe. Cu această căsătorie, Miller a obținut un alt tip de faimă. A fost o căsătorie sortită eșecului, întrucât Monroe era, în cuvintele lui Miller, „extrem de autodistructivă”. În autobiografia sa din 1989, „Timebends”, Miller a făcut mărturisiri despre relația sa cu actrița. În propria autobiografie, „O viață”, Kazan a spus că nu poate înțelege această căsătorie. Miller a fost însă îndrăgostit de ea: „Energia și atenția mea au fost dedicate încercării de a o ajuta să-și rezolve problemele”, a mărturisit Miller pentru un ziar francez, în 1992. „Din păcate, nu am avut prea mult succes.”
Relația s-a prăbușit în timpul filmării peliculei The Misfits (1961). Regizorul John Huston a folosit scenariul original pe care Miller l-a scris special pentru soția sa. Monroe își ura personajul, Roslyn, susținând că Miller a făcut-o să fie stereotipul blond mut, pe care ea îl detesta atât de mult și de care încercase să scape.
În cele din urmă, l-a înșelat și s-au separat. Norman Mailer, în biografia sa din 1973, „Marilyn”, l-a ridiculizat pe Miller pentru că nu a făcut suficient pentru a o ajuta pe Monroe. Ulterior, Miller s-a reunit cu Kazan pentru a lansa noul Teatru Lincoln Center, cu piesa „După cădere”, o ficțiune a relației sale cu Monroe. „Fall” a avut 208 de spectacole în 1964 și 1965. Au câștigat în 1964 Premiile Tony actorul Jason Robards și viitoarea soție a lui Kazan, Barbara Loden, jucând pe Miller și Monroe Quentin. „Incident la Vichy” al lui Miller a fost jucat în sezonul 1965, dar a durat doar 32 de spectacole. La 1 iunie 1957, Miller a fost criticat de Congres pentru că a refuzat să numească pe cei afiliați Partidului Comunist. Departamentul de Stat l-a lipsit de pașaport și el a devenit astfel, o cauză de stânga.
În 1967, Miller a devenit președintele PEN, o organizație internațională care a făcut campanii pentru drepturile scriitorilor nedreptățiți. A publicat o colecție de nuvele intitulată „Nu mai am nevoie de tine”, în același an. Revenind la Teatrul Morosco, locul celui mai mare triumf al său, „The Price” a fost ultimul succes al lui Miller în America, având 429 de spectacole între 7 februarie 1968 și 15 februarie 1969. Deși Miller a câștigat un premiu Tony în 1968 pentru cea mai bună piesă, cea mai mare parte a succesului său ca dramaturg original s-a terminat.” Prețul” (1971, un teleplay) a fost nominalizat la șase premii Emmy, printre care se numără Outma Single Program-Drama sau Comedy, și a câștigat trei, inclusiv la categoria cel mai bun actor, George C. Scott, care avea să câștige ulterior un Tony, în 1976, jucând rolul Willy Loman într-o reluare pe Broadway, în 1975. Miller, în anii 1980, când a fost salutat drept cel mai mare dramaturg american în viață după moartea lui Tennessee Williams. Una dintre lucrările sale mai importante de mai târziu, „Ceasul american”, bazată pe istoria orală a Marii Crize, „Hard Times”, a avut 12 spectacole la sfârșitul anului 1980 la Teatrul Biltmore. De asemenea, în 1980, Miller a susținut pe Vanessa Redgrave în teleplay-ul său ” Playing for Time”, o adaptare a piesei „The Musicists of Auschwitz”.
În ciuda declinului în Statele Unite, operele sale au fost populare în Marea Britanie, unde comunități le teatrale l-au tratat ca pe o figură majoră în literatura mondială. „Moartea unui vânzător” a devenit un succes reînviat în fiecare deceniu pe Broadway și pe plan internațional. În 1984 „Salesman” a câștigat un Tony pentru cea mai bună reproducere și a ajutat la reînvierea reputației lui Miller, în timp ce filmul lui Volker Schlondorff din 1985, Death of a Salesman, a obținut 10 nominalizări la Emmy, inclusiv una pentru Miller ca producător executiv al dramei. Dustin Hoffman a câștigat premiul Emmy și un Glob de Aur pentru interpretarea lui Willy Loman. Reluarea din 1999 a câștigat patru premii Tony, inclusiv Dennehy pentru cel mai bun actor și a avut 274 de spectacole la Eugene O’Neill Theatre.
Miller și-a bazat lucrările pe istoria americană, propria viață și observațiile sale despre scena americană. În plan personal, el a fost căsătorit de trei ori: 1) cu Mary Slattery, din 1940 până în 1956, când au divorțat; au avut doi copii; 2) cu actrița Marilyn Monroe, din 1956 până în 1961, când au divorțat; 3) cu Inge Morath, din 1962 până în 2002, la moartea ei. Au avut doi copii.
S-a stins din viaţă la 10 februarie 2005.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
https://m.cinemagia.ro/actori/arthur-miller-30076/biografie/
https://www.britannica.com/biography/Arthur-Miller-American-playwright
