Criza din Orientul Mijlociu, cu numeroasele ei implicații politice pentru Occident, dar și problematica migrației și terorismului în Europa sunt marile teme care au dominat paginile presei internaționale în acest weekend.
„ONU a ridicat la 1,4 milioane numărul oamenilor dislocați în Gaza, aproape două treimi din populație”, titra sâmbătă publicația spaniolă 20 Minutos. Numărul morților în atacurile israeliene ar fi depășit 4.000, însă cifra e preluată de la ministerul sănătăţii din Gaza, controlat de Hamas. Pe de altă parte, tot sâmbătă, „ONU a salutat sosirea a 20 de camioane cu ajutoare în Fâşia Gaza, prin punctul de trecere a frontierei Rafah, dinspre Egipt, însă a avertizat că e necesar mult mai mult pentru a se evita o catastrofă umanitară”, informează BBC. Între timp, primul mare efort diplomatic de aplanare a conflictului a eșuat, anunță ziarul francez Les Echos: „Reprezentanții comunității internaționale adunați în Egipt nu au reușit să cadă de acord. Cei 20 de șefi de stat și de guvern și miniștrii de externe prezenți nu au reușit să-și împace punctele de vedere. Țările arabe, precum Egiptul, Iordania și Arabia Saudită, au denunțat politica occidentală a «standardelor duble». Mai mulți reprezentanți europeni au insistat asupra «dreptului de a se apăra» al Israelului”. Spaniolul La Razon reține că Egiptul și Iordania au refuzat categoric „să lase fie și un singur refugiat palestinian să intre pe teritoriul lor”. Premierul italian, Giorgia Meloni, a fost și ea la Cairo, unde a subliniat că „acțiunile teroriste au subminat revendicări legitime ale popoarelor, în special în lumea musulmană”, citează Rai News, comentând că Meloni a decis să meargă la forum „pentru a afirma rolul Italiei de interlocutor semnificativ la Marea Mediterană”.
Euronews observă că „Războiul riscă să se răspândească spre Liban, iar Washingtonul tremură”. Hezbollah s-a declarat deja în război cu Israelul, dar a amenințat și SUA că vor „gusta flăcările iadului”, dacă nu își vor abandona bazele din regiune. SUA însă au „îndemnat Israelul să nu atace în forță Hezbollah. Teama e că cele mai extremiste facțiuni ortodoxe din guvernul lui Benjamin Netanyahu ar putea duce Israelul într-un punct fără întoarcere în confruntarea cu Hezbollah”. Cotidianul francez Le Figaro apreciază că „desemnând Hamas și pe Vladimir Putin drept dușmani ai democrației, Joe Biden a mizat atât pe mândria Americii, un «far» în lume, cât și pe interesele ei de securitate, în speranța că va crea un consens politic”. Mesajul lui Biden e susținut puternic de The Washington Post, care compară investiția în securitatea Ucrainei și Israelului cu cea din Coreea de Sud, unde „un angajament de securitate pe termen lung a produs beneficii profunde pentru economia globală și securitatea SUA”. The New York Times e cu gândul la aceeași regiune, dat fiind că, deși susține propunerea președintelui, avertizează că pericolul Chinei e mai mare decât cel din Orientul Mijlociu: „Consfințirea unei preeminențe militare chineze în estul Asiei ar reprezenta un șoc geopolitic unicat, cu consecințe drastice pentru viabilitatea sistemelor de alianțe ale Americii, pentru probabilitatea războaielor și curselor înarmării regionale și pentru capacitatea noastră de a menține sistemul comercial global pe care se bazează prosperitatea noastră”. Săptămânalul britanic The Economist cântărește șansele de reușită ale pachetului de asistență al lui Biden. Cele 106 miliarde de dolari cerute Congresului pentru a ajuta Ucraina, Israelul și Taiwanul reprezintă o „propunere bine construită” care la un vot normal ar trece fără probleme deopotrivă de Senatul controlat de democrați și de Camera dominată de republicani. Dacă va fi însă votată pe bucăți, cum vor unii republicani, „mult mai puțin ar supraviețui” din ea.
Analizând motivele tragediei suferite de Israel, The Jerusalem Post, consideră că ajutorul Iranului pentru Hamas face parte dintr-un plan mai amplu al Teheranului de a înconjura Israelul prin interpuși și a-l „sufoca gradual, până la nimicire”. Concomitent, Iranul a purtat o campanie de dezinformare pentru a „păcăli” Occidentul cum că nu reprezintă un pericol, inclusiv cu aportul unor universitari vestici naivi. Astfel, Iranului „i s-au pus la dispoziție timp, bani, credibilitate și spațiu de manevră diplomatic pe care altfel nu le-ar fi avut pentru a-și urma strategia de constricție graduală a Israelului”. Cotidianul de stânga Haaretz vede altfel repartizarea vinovăției: „fragilitatea internă și externă a Israelului e din vina Iranului și a interpușilor lui, cât și din cea a conducătorului eșuat al țării, Netanyahu”. Mai mult chiar, premierul e calificat, mai degrabă pleonastic, drept „o amenințare existențială la adresa supraviețuirii Israelului”. Revista americană The Atlantic îi atribuie întreaga vină lui Netanyahu, întrucât „atacul lui contra democrației a lăsat Israelul nepregătit”. „Un partid populist autocrat, aliat cu extremiști, a creat actuala criză. Deciziile politice ale lui Netanyahu, inclusiv cea de a dezbina țara și cea de a pretinde că pacea regională poate fi realizată fără palestinieni, au creat o lume în care Israelul are doar opțiuni rele.” Sub titlul „Avertisment: Netanyahu pășește direct în capcana Hamasului”, britanicul The Guardian pledează de fapt pentru schimbarea lui din funcție. „Atribuțiile elementare ale statului – de la adăpostirea familiilor afectate la aprovizionarea rezerviștilor cu echipamente esențiale – au fost preluate de o serie de ONG-uri. Ele umplu un vid lăsat de Netanyahu, care a supervizat o epocă a nepotismului și corupției în care mașinăria statului a ruginit.”
The Wall Street Journal examinează motivele pentru care „atrocitățile Hamasului au determinat stânga să urască Israelul chiar și mai mult”. Ar fi vorba de un fenomen de „«disonanță cognitivă» care necesită demonizarea victimei pentru confirmarea prejudecăților” preexistente. „De la campusuri universitare până la publicații consacrate, cercurile elitelor de stânga au reacționat la barbaria grupării teroriste intensificându-și denunțurile la adresa Israelului. Poate părea contra-intuitiv, dar e tipic.” Cotidianul britanic The Telegraph vorbește chiar de un „colaps moral al Occidentului” în urma atacului Hamas. Protestele pro-Palestina nu au de fapt de-a face cu Israelul, ci cu probleme interne. Antisemitismul poate fi găsit „la piață și în Academie, în sufletul unui bătrân și în jocurile copiilor” și constituie o „măsură a contradicțiilor încă nesoluționate”. „E o oglindă a eșecurilor indivizilor, structurilor sociale și sistemelor statale. Spune-mi de ce lucru îi acuzi pe evrei ca să-ți spun de ce lucru te faci vinovat.” În acest context, site-ul israelian YnetNews publică o „Scrisoare deschisă a unei supraviețuitoare a atrocităților către susținătoarea Hamas Greta Thunberg”. Activista ecologistă Shaked Shefy Cohen îi scrie lui Thunberg: „Îți citesc cuvintele și solidaritatea pe care ți-ai exprimat-o cu Gaza și Hamas, și nu sunt mânioasă deloc. Chiar deloc. E doar o tristețe profundă asociată cu milă. Tristețe pentru orbirea dureroasă în care tu și mulți ca tine v-ați afundat. Orbirea ta provine din ignoranță și din dependența de publicații care sunt prost informate, naive, provocatoare și, în cea mai mare parte, violente și corupte de interese politice și financiare”.
The Financial Times constată că „războiul Israel-Hamas a așezat o oglindă în fața neputinței europenilor”, care acum nu mai pot pretinde că sunt „jucători” în Orientul Mijlociu. „Guvernele europene au acceptat iluzia că palestinienii pot fi ținuți la respect de coloniștii evrei în Cisiordania și ținuți îngrădiți în Gaza, atât timp cât ajutoarele nu încetează să curgă. Dar, spre deosebire de clădirile din Gaza, aspirațiile palestiniene la statalitate nu pot fi nimicite cu bombe.” „Italia își închide granița cu Slovenia de teama infiltrărilor teroriste”, titrează publicația spaniolă ABC, explicând că „lipsa controalelor pe ruta balcanică favorizează intrarea lupilor singuratici, potrivit serviciilor de informaţii”. Courrier International scrie că „ministrul belgian al justiției și-a dat vineri demisia, la patru zile după atacul comis la Bruxelles de un tunisian radicalizat”. Tunisia ceruse extrădarea lui în 2022, dar Belgia a omis să proceseze solicitarea. Din La Libre Belgique aflăm că teroristul fusese „condamnat pentru tentativă de omor la 26 de ani și 8 luni de închisoare în Tunisia”; după 10 ani de detenție a fugit cu o barcă în Italia, ulterior în Suedia și Norvegia. De asemenea, „părinții lui nu au fost șocați” de atentat, întrucât „fiul lor nu a făcut decât să ucidă «necredincioși». Mama lui a adăugat: «A fost foarte șocat de arderea Coranului în Suedia»”. Portalul european Politico relatează că în urma atentatului în Suedia se dezbate dacă tricoul galben al echipei naționale de fotbal ar mai trebui purtat sau nu în public, putând fi o țintă pentru teroriști. El precizează că reputația suedezilor printre musulmani a fost subminată și de o „îndelungată campanie de dezinformare online care acuză în mod fals statul suedez că răpește copii musulmani”. Și în Germania situația e suficient de tensionată pentru a determina Sofia să „avertizeze cetăţenii bulgari să fie vigilenţi şi să evite cartierele cu prezenţă arabă pronunțată și demonstraţiile”, reține ziarul bulgar Darik. Săptămânalul Der Spiegel a realizat un interviu cu cancelarul german Olaf Scholz în care social-democratul pledează pentru restricționarea imigrației: „Dar de acum vom diferenția mai precis. Pe de o parte e imigrația muncitorilor, de care avem nevoie. Și mai sunt cei care cer azil fiindcă sunt supuși oprimării politice. Pe de altă parte însă, toți cei care nu se încadrează în aceste două categorii nu pot rămâne. De aceea limităm imigrația neregulată în Germania. Prea mulți vin.” Cât despre cei care „își manifestează în stradă ura contra Israelului”: „Așa ceva nu are ce căuta aici. Faptele comise de Hamas au fost inumane și barbare, nimănui nu i se poate permite să le celebreze. Mai ales într-o țară a cărei istorie e inextricabil legată de Holocaust”.
Andrei Suba – RADOR RADIO ROMÂNIA
