Context
Economistul de origine britanică, F.A Hayek, s-a născut pe data de 8 mai 1899, la Viena, Austria. Hayek a rămas în istorie datorită pozițiilor sale contrare regimurilor totalitare, pe care le-a comparat cu liberalismul și a argumentat în favoarea economiei de piață. În 1974 a obținut Premiul Nobel pentru economie, alături de Gunnar Myrdal. A trecut la cele veșnice pe 23 martie 1992, în Freiburg, Austria.
O viața în timpul secolului extremelor
Economistul Hayek s-a născut într-o familie de intelectuali. August Hayek, tatăl lui, a fost fizician și profesor la Universitatea din Viena. Mama lui, Felicitas, a fost fiica lui Franz von Juraschek, profesor și funcționar public. Datorită faptului că mama lui Hayek avea un statut financiar ridicat, el și cei trei frați ai familiei au avut o viață confortabilă în Viena, pe atunci capitala Austro-Ungariei. În timpul Primului Război Mondial, Hayek a participat drept artilerist, pe frontul din Italia. La finalul războiului, el s-a înscris la Universitatea din Viena, unde a întâmpinat o dilemă, întrucât era atras de două specializări simultan, drept și psihologie, însă a ales dreptul și a promovat examenul de licență în 1921.
În 1923, în ultimul an de studiu la Universitatea din Viena, el a studiat sub îndrumarea lui Friedrich von Wieser iar ulterior și-a luat doctoratul în economie politică. Din postura de specialist, Hayek s-a angajat în administrația guvernamentală, unde l-a întâlnit pe Ludwig von Mises, un economist și teoretician al circulației monetare. Mises i-a devenit mentor lui Hayek iar cel din urmă a fost nevoit să efectueze mai multe călătorii de studiu în Statele Unite, între 1923-1924. În 1924, Hayek s-a întors la Viena, s-a căsătorit și a devenit directorul Institutului pentru Studiul de Afacerilor.
De asemenea, Hayek a început să participe la seminariile lui Von Mises, care l-a convins să-și pregătească abilitarea pentru a deveni profesor universitar. Hayek a promovat examenul de intrare în învățământ, a devenit profesor și a publicat prima sa carte: „Monetary Theory and the Trade Cycle” în 1929.
În 1931, reputația acestuia a început să crească la nivel universitar, astfel încât, Lionel Robbins, profesor la London School of Economics, l-a invitat pe Hayek să susțină patru prelegeri despre circulația monetară. În urma acestor prelegeri, Hayek a fost invitat să predea pentru o perioadă limitată la L.S.E. Acesta a deținut postul de profesor asociat la L.S.E până în 1950. În anii 30, el intră într-o dezbatere cu John Maynard Keynes, profesor la Cambridge, referitoare la rolul și efectul banilor într-o economie dezvoltată. Această dezbatere a început în momentul în care Hayek a scris un articol critic la adresa cărții lui Keynes, „ A Treatise of Money” iar cel din urmă a fost nevoit să scrie un articol prin care să-și apere teoria.
Această dezbatere a generat și implicarea altor economiști, care i-au determinat pe Hayek și Keynes să-și regândească teoriile. Primul care a oferit o nouă persectivă, a fost Keynes, care a formulat un răspun în 1936, în volumul „The General Theory of Employment, Interest and Money”, în timp ce cartea lui Hayek „The Pure Theory of Capital” a apărut abia în 1941. Din pricina războiului, cartea lui Hayek nu generat valuri și a fost depășită de teoria lui Keynes. De asemenea, în anii 30,el a participat la mai multe dezbateri privitoare la socialism, unde a argumentat în favoarea liberalismului și a criticat economiile centralizate. În timpul războiului, Hayek a lucrat la mai multe cărți, care au pornit în urma dezbaterilor din anii 30, însă cea mai recunoscută carte a sa „The Road to Serfdom” s-a vândut foarte bine și a atras recunoașterea Academiei Britanice, care îi oferă o bursă de perfecționare.
La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Hayek a început să lucreze la o carte de psihologie economică, bazată pe un eseu scris din perioada studenției. În 1950, el a părăsit L.S.E pentru a se alătura unui comitet de reflecție privind gândirea socialistă de la Universitatea Chicago. Doi ani mai târziu, cartea „The Sensory Order” a fost publicată iar prin acest lucru, el și-a început șederea la Chicago, timp de 12 ani. Până în 1960, el a scris eseuri despre istoria ideilor, economie politică, gândire istorică iar în 1960, el publică „The Constitution of Liberty”. Doi ani mai târziu, el părăsește Chicago și se stabilește în Germania de Vest, unde predă cursuri la University of Freiburg im Breisgau, Freiburg. Aici rămâne până în 1968, când se retrage din activitate și acceptă un post de onoare, la universitatea din Salzburg. În 1974 primește premiul Nobel pentru economie, pe este nevoit să-l împartă cu Gunnar Myrdal, adversar al lui Hayek.
El s-a întors la Freiburg definitiv în 1977 și lucrează la lucrarea „Law, Legislation and Liberty” care este cuprinsă în trei volume. Ulterior, în 1988 se apucă de ultima sa carte, The Fatal Conceit” care apare la finalul anului 1988. Întrucât sănătatea i s-a deteriorat rapid, Hayek a renunțat la scris și și-a trăit viața până în 1992.
Autor: Alexandru Eduard Balaci
Bibliografie
https://www.britannica.com/money/F-A-Hayek
https://plato.stanford.edu/entries/friedrich-hayek/
