Context
La 8 mai 1972 era inaugurat, în clădirea Poştei Centrale din Bucureşti, Muzeul de Istorie a României (astăzi, Muzeul Naţional de Istorie a României). Primul director, Florian Georgescu.
Un muzeu emblematic, într-o clădire emblematică
Muzeul Național de Istorie impresionează atât prin mărimea sa, cât și prin patrimoniu. Este, dar și un lider important în al arheologia preventivă. Pentru a fi înființat, s-au avut în vedere mai multe clădiri – Palatul Justiției, Palatul Poștelor și clădirea Sfatului Popular al Capitalei, iar în final a fost aleasă clădirea Poștei Centrale din București, situată în Calea Victoriei nr. 12, care a fost atribuită Muzeului Național de Istorie. Piatra de temelie a Palatului Poștelor a fost pusă de regele Carol I al României pe 20 octombrie 1894, iar clădirea a fost inaugurată în toamna anului 1901. Arhitectul Alexandru Săvulescu, cel care a creat planurile pentru această clădire, s-a inspirat din proiectul Palatului Poștelor Federale din Geneva.
Alexandru Săvulescu a vizitat mai multe orașe europene (Paris, Viena, Torino, Milano, Veneția, Budapesta, Zurich și Geneva) și a studiat clădirile serviciilor poștale. A fost însoțit de directorul poștelor de atunci, Ernest Sturza. Edilii Bucureștiului au decis să construiască Palatul Poștelor pe un teren pe care, în secolul al XVII-lea, se aflau casele marelui Constantin Bălăceanu, pe locul cărora domnitorul Constantin Brâncoveanu a construit un han ce i-a purtat numele — ”Hanul Constantin Vodă” și care fusese distrus în incendiul din 1847.
Piatra de temelie a clădirii a fost pusă la 20 octombrie 1894, în cadrul unei festivități la care au participat regele Carol I, prim-ministrul de atunci, Lascăr Catargiu, miniștrii Cabinetului și edilii Capitalei. Inaugurarea festivă a avut loc în 1903. Clădirea, amplasată pe un teren de peste 10.000 mp și cu o suprafață desfășurată pe patru niveluri, are o fațadă monumentală, în stil neoclasic, cu un portic larg, format din zece coloane dorice, iar lateralele sunt înălțate și acoperite de câte o cupolă.
Pe fațada principală sunt două sculpturi realizate de Ștefan Ionescu-Valbudea, reprezentându-l pe zeul Mercur, şi o alegorie reprezentând Mecanica (simbol al progresului ştiinţei). Inițial, deasupra intrării erau amplasate zece statui alegorice, dintre care două create de faimosul sculptor Carol Storck – Drumul de Fier și Electricitatea. Din păcate, unele dintre acestea au căzut la cutremurul din anul 1940, iar altele au fost date jos, pentru a nu se prăbuși.
Palatul a fost inaugurat în anul 1900, pentru Poșta Română. Poșta centrală a orașului a funcționat în clădire până în 1970, când au început lucrări de renovare a clădirii și de amenajare a Muzeului Național de Istorie. În martie 1970 apăruse Hotărârea Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România privind înființarea Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România. Doi ani mai târziu, la 8 mai 1972, era deschis pentru public cel mai mare muzeu de istorie din România, potrivit site-ului muzeului, www.mnir.ro. Realizarea expoziției de bază a Muzeului Național de Istorie a fost o misiune grea, pentru a putea include obiecte cu mare relevanță istorică, dar și pentru că trebuia să îmbine adevărul istoric cu cerințele ideologice. Expoziția de bază a fost chiar de la început împărțită pe secții: istorie medie, istorie modernă, Tezaurul Istoric, istorie antică, istorie contemporană. La subsol a fost amenajată expoziția Tezaurul Istoric, iar în curtea interioară a fost ridicată structura ușoară care avea să adăpostească lapidarium-ul și copia Columnei lui Traian.
Primul director al muzeului, între anii 1971-1985, a fost dr. Florian Georgescu. Pentru organizarea expoziției permanente au fost necesare amenajarea, proiectarea și realizarea a 55 de săli de expunere cu o suprafață expozițională de 15.000 mp și au fost instalate 1.500 sisteme de expunere în care au fost expuse aproximativ 50.000 de valori de muzeu.Totodată, au fost întocmite 300 de texte explicative de săli și vitrine și au fost alcătuite 64 hărți, 80 de grafice și 9.000 de etichete.Prima formă a expoziției permanente de la Muzeul de Istorie a R.S.R. era întinsă în 50 de săli, la care se adăugau Cabinetul Numismatic, Lapidarium-ul și Tezaurul Istoric. La etajul al doilea a existat, pentru scurt timp, expoziția de artă medievală românească. În acest muzeu au fost aduse cele mai faimoase tezaure, în primul rând cele din metal prețios, dar și o mulțime de alte piese de mare valoare arheologică și istorică.
În prezent, având o suprafață de 8.000 mp, muzeul reunește în 60 de săli exponate cu o valoare deosebită, mărturii despre prezența omului pe teritoriul României încă din paleolitic (600.000 ani — 6.000 ani î.Hr.), cultura materială și spirituală a geto-dacilor, războaiele daco-romane și transformarea Daciei în provincie a Imperiului roman, structurile de putere ale statului în societatea medievală, domniile fanariote, revoluția burghezo-democratică de la 1848, câștigarea independenței, declanșarea celor două războaie mondiale și intrarea României sub influență rusească. Colecțiile sale cuprind în total 690.099 de obiecte, din diferite secții: arheologie – 79.280 de obiecte, istorie – 191.114 de obiecte, numismatică – 338.711 de piese, cărţi vechi – 755 de volume, filatelie – 80.239 de timbre.
Tezaurul Istoric include peste 3.000 de piese, unele preistorice, cu o valoare totală estimată la peste jumătate de miliard de euro. Obiectele, realizate din metal și pietre prețioase, aparțin diferitelor culturi care au existat pe teritoriul României, dar și unor personalități istorice. Astfel, vizitatorii pot admira aici celebrul Tezaur de la Pietroasele, cunoscut și sub denumirea de „Cloşca cu puii de aur“, care a fost descoperit în anul 1837. De mare interes sunt și brățările dacice din aur masiv, găsite la Sarmizegetusa, și bijuteriile care au aparținut familiei regale a României, printre care se numără și coroanele purtate de regina Elisabeta (1881) și de regina Maria (1922). În anul 2018, Colecția Filatelică a României a fost transferată în patrimoniul Muzeului Național de Istorie, care a devenit astfel cea mai mare colecție de specialitate din sud-estul Europei.
Muzeul Național de Istorie a României organizează și expoziții temporare, pe diferite teme istorice, dar și ateliere pentru copii, conferințe și programe educaționale și de cercetare. Instituția susține anual, în colaborare cu autoritățile locale, cercetări arheologice în mai multe situri, gestionând proiecte de mare anvergură în istoria arheologiei românești.
La mulți ani celor care slujesc această instituție prestigioasă!
Bibliografie
Calendar Rador
mnir.ro
https://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=36
