Victoria Woodhull-Prima femeie care a candidat pentru funcția de președinte al Statelor Unite

Autor:Alexandru Eduard Balaci

Context

            La scurtă vreme după încheierea războiului civil american, mișcările pentru emanciparea drepturilor femeilor au început „lupta” pentru obținerea de drepturi politice egale cu cele ale bărbaților. Astfel, în 1872, partidul „Equal Rights” a nominalizat-o pe Victoria Woodhull pentru Casa Albă, fiind prima femeie din istoria Statelor Unite care a candidat pentru o astfel de funcție.

O luptă pentru drepturi egal

            Victoria Woodhull s-a născut pe data de 23 septembrie 1838, în Homer, Ohio, Statele Unite, într-o familie fără posibilități materiale. Înainte de căsătorie, aceasta a purtat numele Victoria Claflin, până la căsătoria acesteia cu Canning Woodhull, la vârsta de 15 ani. Având în vedere situația modesta a familiei sale, Victoria și sora ei, Tennessee, au călătorie din oraș în oraș pentru a acorda îngrijiri medicale persoanelor nevoiașe, întrucât la acel moment, sistemul medical nu era suficient dezvoltat și nu existau spitale în toate orașele importante. Această practică a dus la dezvoltarea medicinei în toată lumea dar nu a fost recunoscută drept benefică decât în anul 1969, în Statele Unite. Practic, Victoria și sora ei acordau primul ajutor, se îngrijeau de întreținerea bolnavului și asistau la nașteri, fără a avea studii în domeniul medicinei,ci pe baza formelor practice, transmise din generație în generație. Pe măsură ce a înaintat în vârstă, Victoria a observat ca are un dar oratoric aparte, care îi oferea și o perspectivă politică, întrucât putea convinge orice persoana de calitățile pe care le avea.
La un moment dat, pentru a putea obține și mai mulți bani, Victoria și-a utilizat talentul oratoric pentru ședințe de citire a viitorului, care erau la modă în Statele Unite.Acest lucru nu a presupus existența unor puteri paranormale, ci o dezvoltare a persuasivității pentru al determina pe client să creadă în vorbele spuse.

            După divorțul de Canning Woodhull, aceasta s-ar fi căsătorit cu James H.Blood, un colonel din armata americană, care era membru în cercuri care militau pentru reforme sociale. Prin căsătoria cu Blood, Victoria ajunge să ia contact cu aceste cercuri și începe să militeze pentru drepturile femeilor. În 1868, Victoria și sora ei călătoresc în New York City, unde îl întâlnesc pe Cornelius Vanderbilt, un om de afaceri  care le-a oferit un loc de muncă pe piața bursei. Acest lucru s-a potrivit cu calităție Victoriei, care începe să aducă profit încă de la angajare.  Firma a purtat numele „Woodhull, Claflin, & Company” și s-a deschis în 1870. Cu timpul randamentul Victoriei începe să fie cunoscut și în cercurile feministe, care publică articole despre personalitatea celor două surori.
În paralel, Victoria începe să participe la întruniri ale cercurilor reformiste, unde militează pentru legalizarea prostituției și reforma vestimentației, pentru a fi mult mai permisivă cu femeile. Acest lucru presupunea: interzicerea corsetului și crinolinei. Cu banii strânși din afaceri, cele două surori au înființat revista Woodhull and Claflin’s Weekly, care promova dreturile femeilor în societate. Multe articole scrise în această revistă au apărut și în New York Herald, în 1871, sub denumirea „Origin, Tendencies and Principles of Government”.

Victoria Woodhull în politică

            În 1871, Victoria început să susțină și discursuri publice referitoare la drepturile femeilor, prin care critica congresul american.În același timp, ea a depus mai multe petiții pentru congresul american, pentru ca femeile să poată fi eligibile pentru participarea la alegeri. Cel mai cunoscut discurs a fost rostit în Congres, în Camera Reprezentanților, care i-au asigurat susținerea unor grupuri politice. La scurtă vreme după acest discurs, Victoria a fost invitată în  „National Woman Suffrage Association” de Susan Anthony. Cele două au ajuns să fie rivale pentru conducerea asociației iar în 1872, o aripă radicală a asociației pleacă din rândurile acesteia. În acel moment, Victoria a obținut sprijin politic din partea radicalilor, care aveau relații în Partidul Pentru Drepturi Egale. Formațiunea politică a nominalizat-o pe Victoria drept candidat pentru alegerile prezidențiale.

            În 1872, campania electorală era în plină desfășurare iar Victoria a început să investească bani pentru promovarea mesajelor sale și atragerea susținătorilor. Ea a susținut  mai multe discursuri pentru drepturile femeilor, a investit bani în publicarea revistei sale și a avut întruniri cu reprezentanți ai democraților și republicanilor. În ciuda unui entuziasm ridicat, campania de promovare s-a lovit de o problemă majoră, lipsa banilor. Ea început să se împrumute de la susținători, dar nu a reușit niciodată să returneze sumele. Cu toate acestea, s-a pus problema dacă Victoria este eligibilă, întrucât în constituție nu era specificat acest lucru. A fost criticată de adversarii politici pentru lipsa de moralitate, întrucât era divorțată și trăia, la acel moment, cu actual soț și fostul soț în aceeași casă. Ea a publicat în paginile revistei sale mai multe fotografii cu femei îmbrăcate sumar, ca formă de protest față de constrângerile vestimentare ale epocii.
O altă lovitură a fost suspendarea revistei sale, de către Cornelius Vanderbilt, principalul finanțator al campaniei sale, după ce a publicat prima traducere a cărții „Manifestul Partidului Comunist” de Karl Marx și Friederich Engels. În ziua alegerilor, ea a fost arestată pentru promovarea de coținut pornografic, dar a scăpat de închisoare cu o amendă și nu a putut să voteze. La finalul alegerilor, candidatura ei nu a fost considerată eligibilă, deoarece nu îndeplinea condiția de vârstă și nu a fost trecută în baremul de candidați pentru acele alegeri. Pentru a candida, în acele vremuri, o persoană trebuia să aibă peste 35 de ani pentru a fi eligibilă.

            După anul 1872, Victoria iese din viața publică și în 1876 divorțează de al doilea soț. În anul următor, Vanderbilt, principalul susținător financiar al ei trece la cele veșnice iar ea și sora ei rămân fără bani. Într-un final, cele două surori iau decizia să plece în Anglia și se stabilesc la Londra.Ea primește o cerere în căsătorie din partea bancherului John Biddulph Martin, care nu este acceptată de familie și Victoria rămâne singură până în 1883, când se căsătorește cu John Biddulph Martin. Iese din activitatea politică în ultimi ani de viață și se dedică filantropiei și scrisului. Ea publică mai multe cărți, printre care: Scientific Propagation of the Human Race Garden of Eden: Allegorical Meaning Revealed, The Human Body the Temple of God  și Humanitarian Money: The Unsolved Riddle.
Între 1892 și 1901,Victoria și fiica ei, Zula Maud Woodhull, publică o revistă dedicată eugenismului. Cu toate că a mai efectuat diverse călătorii în Statele Unite, ea se stabilește definitiv în Anglia până la trecerea la cele veșnice pe 9 iunie 1927.

Bibliografie

https://www.britannica.com/biography/Victoria-Woodhull

https://www.archives.gov/education/lessons/woman-suffrage

https://www.womenshistory.org/education-resources/biographies/victoria-woodhull

https://www.nps.gov/articles/the-first-woman-to-run-for-president-victoria-woodhull.htm