Pentru unele persoane, a mânca sănătos este destul de simplu. Le place gustul legumelor şi după doar câteva escapade culinare care conţin carne sau alimente prăjite, simt o senzaţie de disconfort şi iau rapid decizia să facă o pauză. Această dispoziţie se spune că ar avea cauze genetice şi că este determinată de metabolism sau pur si simplu de gust.
Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că toţi preferăm la un moment dat o gogoaşă umplută cu cremă în locul unei porţii de broccoli, iar un hamburger ne face de cele mai multe ori să salivam în comparaţie cu o salată…De ce se întâmplă acest lucru, când salata conţine atât de mulţi nutrienţi necesari organismului? Nu ar fi normal ca ea să fie cea care să ne provoace pofta de substanţe sănătoase?
Se pare că nu. Poftele pe care le avem de cele mai multe ori sunt determinate de lipsa anumitor nutrienţi, este adevărat, dar pe parcursul evoluţiei se pare că organismul a învăţat să fie preocupat mai mult de supravieţuire decât de nutriţia corectă. Un nivel bun al magneziului, de exemplu, este o garanţie a supravieţuirii, iar dacă un animal ar alege să mânănce ceva mai uşor în locul unui aport serios de calorii, s-ar putea să regrete acest lucru a doua zi, când hrana îi poate lipsi. Evoluţia ne-a arătat aşadar că este mai bine să mânânci mai mult decât să mânanci prea puţin.
Trebuie să luăm în considerare faptul că speranţa de viaţă a omului a crescut abia în ultima mie şi ceva de ani într-o asemenea măsură în care afecţiunile cronice să apuce să devină o problemă. Cu excepţia cazurilor extreme de malnutriţie, e foarte greu să ajungi să mori din cauza lipsei de vitamine sau de minerale. Nivelurile scăzute ale acestor nutrienţi afectează sănătatea într-un timp îndelungat şi carenţele se manifestă abia în momentul în care ai atins o vârstă considerabilă pentru a avea aceste probleme.
Grăsimea, proteinele şi carbohidraţii aduc sănătaţii noastre mai multe beneficii decât deservicii şi sunt folosite în activităţile vitale, cum ar fi alergarea, ridicarea de greutăţi şi, da, mai ales gândirea.
Creierul este cel mai mare consumator de calorii şi un aport scăzut va determina o activitate cerebrală îngreunată alături de oboseală fizică. Pentru ca reflexele noastre să nu fie nici ele încetinite, este esenţial să fim bine hrăniţi.Tot evoluţia a fost cea care ne-a învăţat să alegem hrana cu cel mai mare potenţial energetic. Predispoziţia noastră genetică în acest sens nu a putut fi deocamdată schimbată de oferta nutriţională mult mai variată a timpurilor moderne, fiind necesar timp îndelungat pentru readaptare şi o rată a mortalităţii care să ajungă să pună în alertă genele noastre.
Nu trebuie să considerăm că toate alimentele nesănătoase sunt iremediabil rele pentru organism. Carnea roşie este plină de substanţe care ne înfundă arterele şi cresc nivelul de colesterol, dar este la fel de bogată în vitamine, minerale, proteine. Zaharurile din fructe vin la pachet cu multă vitamina C, cu antioxidanţi şi alte molecule folositoare. Fixaţia noastră pentru dulce se pare că rezidă în consumul mare de fructe al strămoşilor, nefiind neapărat determinată de apariţia zahărului rafinat. Zahărul modern este doar o sursă concentrată de energie pe care instinctul străvechi a reperat-o.
Dobândirea abilităţii noastre de a discerne între bine şi rău din punct de vedere alimentar este foarte recentă, iar pe scara evolutivă aceste transformări şi adaptări necesită mai mult timp pentru a ne schimba pornirile adânc înrădăcinate. Deocamdată răspunsul nostru la stimuli rămâne dependent de mii de ani de evoluţie.
Traducerea şi documentarea: Bianca Ioniţă
