La 1 decembrie se împlinesc 150 de ani de la înfiinţarea Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, devenită ulterior Casa de Economii şi Consemnaţiuni, actuala CEC Bank.
În domeniul caselor de economii din ţara noastră, primul proiect îi aparţine lui Costache Bălcescu şi a fost publicat în anul 1845, cuprinzând “statutele cassei de păstrare şi împrumutare”, care urma să se fondeze prin “sloboda subscripţie particulară în oraşul Bucureşti”. Proiectul a fost inspirat după statutele caselor de economie din Franţa şi a celei din Braşov, înfiinţată încă din anul 1835.
În anul 1864 este publicat planul de organizare a creditului, ca anexă la bugetul de stat, în care sunt menţionate instituţiile financiare, într-o ordine care sugera urgenţa înfiinţării lor: “Banca Fonciară”, urmată de “Banca de Scont şi Circulaţiune”, “Casa de Economie”, “Casa pentru înlesnirea micilor agricultori şi meseriaşi”, “Muntele de Pietate” şi “Casa de Depozite şi Consignaţii”.
La 28 iulie 1864, Consiliul de Miniştri a aprobat proiectul de lege referitor la “instituirea unei casse de depozite şi consignaţii”, un proiect prezentat de Nicolae Rosetti-Bălănescu, ministru de finanţe 
ad-interim în guvernul Mihail Kogălniceanu.
La patru luni distanţă, pe 24 noiembrie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează legea de înfiinţare a Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, decretul domnesc fiind contrasemnat de Mihail Kogălniceanu, prim-ministru, Ludovic Steege, ministru de finanţe şi Nicolae Creţulescu, ministru al justiţiei.
La 1/13 decembrie 1864, are loc publicarea legii de înfiinţare a Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni în Monitorul Oficial nr. 268, acesta fiind practic momentul în care noua instituţie este înfiinţată oficial.
Activitatea efectivă este începută la 1 ianuarie 1865, Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni fiind condusă de Enric Winterhalder, fost director şi secretar general al Ministerului Finanţelor. Organul de control şi conducere – Comisia de Priveghere, este format din Ion Ghica, preşedinte, Constantin Steriadi, Vasile Paapa, Scarlat Creţulescu şi George Platon – membri.
Legea pentru înfiinţarea Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni prevedea la art. 1:
„Se instituie o Casă de Depuneri şi Consemnaţiuni, care, sub autoritatea Ministerului Finanţelor şi sub privegherea unei comisiuni să strângă şi să administreze fondurile provenite din:
1) depuneri voluntare, judiciare şi administrative;
2) consignaţii ordonate sau autorizate prin articole speciale din condica civilă, criminala sau comerciala sau de vreo altă lege specială şi care se vor preciza prin reglementul legii;
3) succesiunile vacante;
4) fondurile ce vor proveni din bunurile sechestrate;
5) fondurile comunale ce vor prisosi peste cheltuielile lor;
6) cauţiunile agenţilor contabili, întreprinzătorilor de lucrări publice, cumpărătorilor şi arendaşilor, întrucât acestea nu se vor face ipoteci de imobile;
7) cauţiunile ce contribuabilii vor fi datori a da în cazurile prevăzute de lege.”
Dobânda plătibilă depunătorilor a fost stabilită la 5%, începând din a 61-a zi de la data depunerii, iar restituirile trebuiau efectuate în cel mult 30 de zile de la data cererii. O depunere pe libret nu putea fi mai mică de 1 leu sau mai mare de 300 lei, iar două depuneri succesive nu puteau fi făcute la un interval mai mare de 8 zile.
Agenţii instituţiei erau toţi casierii statului, şefii oficiilor poştale, directorii de şcoli şi învăţătorii de la sate. Din fondurile colectate erau acordate credite pentru judeţe şi comune, iar din anul 1876, şi către populaţie, prin modificarea legii de organizare a Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni care este promulgată prin Înaltul Decret din 3 august 1876 şi publicată în Monitorul Oficial nr.174 din 8 august 1876.
În anul 1880, pe 16 ianuarie şi 28 octombrie, sunt publicate în Monitorul Oficial nr. 12 şi 242, decretele de înfiinţare a Casei de Economie, instituţie anexă dar autonomă financiar, a Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, care îşi schimbă denumirea în Cassa de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie.
La 1 ianuarie 1881, îşi începe activitatea Casa de Economie, care administra economiile populaţiei, garantate integral de către stat.
Activitatea băncii creşte rapid, astfel încât în anul 1891 sediul deţinut devine neîncăpator.
La
8 iunie 1897 se pune piatra de temelie a Palatului Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie, în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Lucrările au fost executate după proiectul realizat de arhitectul francez Paul Gottereau, iar de construcţie s-a ocupat arhitectul Ion Socolescu.
Palatul este inaugurat în anul 1900, iar prima şedinţă a Consiliului de Administratie în noul sediu are loc la 15 iunie 1900. Arhitectura caracteristică academismului francez de la sfârşitul secolului al XIX-lea face din Palatul CEC unul dintre cele mai interesante monumente de arhitectură ale Bucureştiului.
În perioada Primului Război Mondial, are loc scindarea administraţiei instituţiei în două entităţi: una la Bucureşti şi cealaltă la Iaşi. Astfel Guvernul Ion I.C. Bratianu decide evacuarea tezaurului Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie, al Băncii Naţionale a României, precum şi a valorilor aparţinând celorlalte instituţii publice şi private, la Moscova, via Iaşi, pe baza garanţiilor guvernului rus şi ale aliaţilor României.
CDEC este afectată de criza economică mondială din 1929, astfel că un an mai târziu are loc reorganizarea Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie prin desprinderea Casei de Economie, care devine instituţie publică autonomă, sub denumirea de Casa Generală de Economii, aflată sub autoritatea Ministerului de Finanţe. Actul apare în Monitorul Oficial, partea a III-a, nr. 64 din 6 septembrie 1930.
Pe 21 octombrie 1932 este publicată în Monitorul Oficial nr. 247, modificarea legii de organizare a Casei Generale de Economii prin care se introduc noi operaţiuni în activitate, iar Casa Generală de Economii îşi schimbă denumirea în Casa Naţională de Economii şi Cecuri Poştale – C.E.C.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cele două instituţii preiau din atribuţiile Băncii Naţionale: conturile curente pe care statul şi instituţiile statului le aveau deschise la BNR, execuţia bugetului de stat, iar toate întreprinderile furnizoare ale statului îşi deschid conturi curente la CEC.
În această perioadă CEC editează revista gratuită Economia, care se distribuia în şcoli şi licee. Cei care aveau librete de economii şi participau la concursurile băncii puteau câştiga puşculite.
La 15 august 1947 are loc reforma monetară, iar depunerile la CEC au fost recalculate la raportul 1:20.000 lei.
Pe 1 septembrie 1948 se publică în Monitorul Oficial nr. 202, Decretul nr. 224 pentru înfiinţarea şi organizarea Casei de Economii, Cecuri şi Consemnaţiuni, prescurtat C.E.C., al cărei patrimoniu s-a format prin contopirea Cassei de Depuneri şi Consemnaţiuni şi Casei Naţionale de Economii şi Cecuri Poştale. Noua entitate preia gestionarea economiilor băneşti ale populaţiei.
În următoarele două decenii, are loc dezvoltarea serviciilor şi produselor bancare oferite populaţiei. Apar astfel libretul de economii cu câştiguri – în anul 1953, obligaţiunile CEC cu câştiguri – în 1954, libretul de economii cu dobândă şi câştiguri – în 1961, sau libretul de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme – în anul 1962.
Din anul 1970, CEC a început acordarea de credite populaţiei pentru cumpărarea şi construirea de locuinţe proprietate personală.
După Revoluţie, CEC îşi extinde activitatea, prin acordarea de credite pe termen scurt, mediu şi lung societăţilor bancare, cât şi prin efectuarea de operaţiuni cu titluri de stat.
În anul 1996 demarează reformarea şi modernizarea CEC, din punct de vedere juridic, instituţional şi al serviciilor şi produselor bancare, prin Legea nr. 66 privind reorganizarea CEC în societate bancară pe acţiuni, cu acţionar unic statul român, prin Ministerul Finanţelor.
La 12 iunie 2003, are loc deschiderea oficială a Expoziţiei Permanente cu obiecte de Patrimoniu CEC – Muzeul CEC.
La 1 iunie 2005, este publicată Ordonanţa de Urgenţă nr. 42 din 26 mai 2005 privind instituirea unor măsuri de reorganizare a Casei de Economii şi Consemnaţiuni CEC SA, în vederea privatizării (Monitorul Oficial nr. 463).
În acelaşi an, este publicat Ordinul nr. 979 / 8 iulie 2005 emis de Ministerul Finanţelor Publice, privind aprobarea Statutului Casei de Economii şi Consemnaţiuni CEC SA, care reorganiza CEC după modelul băncilor comerciale moderne.
La 4 martie 2008 apare în Monitorul Oficial nr. 164 Ordinul nr. 425 privind aprobarea Statutului Casei de Economii si Consemnatiuni CEC SA iar la 6 mai apare Ordinul nr. 1312 emis de Ministerul Economiei şi Finantelor, privind schimbarea imaginii şi a denumirii în CEC Bank S.A.
La 11 noiembrie 2014, în cadrul Galei „Financial Leaders’ Hall of Fame 2014”, CEC Bank a primit premiul „Corporate Bank of the Year”.
