„Copiii nu sunt niciodată mai serioşi ca atunci când se joacă.”– Michel de Montaigne
Multe din lucrurile care ne înconjoară poartă marca unor copii geniali şi poate că lumea nu ar fi fost niciodată la fel fără ei. Deşi pentru aceştia viaţa nu a fost uşoară, copilăria nu a fost copilărie, meritul extraordinar de a putea schimba reguli, mentalităţi, tipare, de a inova şi, în ultimă instanţă, de a face istorie, trebuie celebrat. Să ne amintim, de Ziua Internaţională a Copilului, doar câţiva din zecile de copii geniali ai omenirii.
Wolfgang Amadeus Mozart
Copilul minune al Austriei a învăţat să cânte la clavecin la vârsta de 3 ani. A compus prima sa lucrare la 5 ani şi până la vârsta adolescenţei era deja autorul mai multor concerte, sonate, opere şi simfonii. Mozart şi sora sa, Maria Anna, au fost amândoi genii muzicale încă din copilărie şi au călătorit în toată Europa, demonstrându-şi talentul la curţile regale sau în concerte publice. Din Bavaria la Paris, spectatorii erau uluiţi de capacitatea lui Mozart de a improviza şi de a cânta la pian legat la ochi sau cu mâinile încrucişate. În 1764, a fost examinat la Londra de un om de ştiinţă numit Daines Barrington, care a rămas uimit de abilitatea extraordinară a copilului de numai 8 ani de a citi partituri muzicale pe care nu le mai văzuse niciodată. Mozart avea să devină cel mai celebru şi prolific compozitor al Europei. Până la moartea sa prematură, la doar 35 de ani, acesta a compus peste 600 de opere muzicale.
Călugăriţa Juana Inés de la Cruz
Născută în Mexic în 1651, călugăriţa Juana Inés de la Cruz a învăţat să citească încă de la 3-4 ani şi a „devorat” în scurt timp toată biblioteca bunicului său. Deşi nu a putut avea o educaţie formală fiind femeie, copila a început să scrie poezie religioasă la vârsta de 8 ani şi a fost autodidactă. Se spune că ar fi învăţat latina după doar 20 de lecţii. Până la vârsta adolescenţei, studiase deja logică şi învăţase un dialect aztec numit Nahuatl.
Reputaţia de copil genial a Juanei a ajuns până la curtea regală, unde a fost chemată să facă parte din suita monarhilor. La 17 ani a fost testată de o comisie de 40 de profesori univeristari, care au rămas profund impresionaţi de cunoştinţele sale de filosofie, matematică şi istorie. La vârsta de 20 de ani, Juana s-a călugărit, dar a continuat să studieze toată viaţa. A rămas în istoria ţării ca cel mai îndrăgit autor de teatru, poezie şi proză din secolul XVII. Imaginea sa apare acum pe bancnota de 200 de pesos din Mexic.
Blaise Pascal
Născut în 1623 în Franţa, Blaise Pascal şi-a petrecut copilăria primind lecţii în particular de la tatăl său. Se spune că acesta ar fi ascuns de fiul său toate cărţile de matematică pentru a se asigura că se concentrează mai întăi pe limbile străine, dar până la 12 ani, tânărul Pascal elaborase în secret propria sa terminologie matematică şi descoperise în mod independent toate regulile geometrice ale lui Euclid. La 16 ani, Blaise Pascal a scris un eseu atât de avansat despre secţiunile conului încât faimosul Rene Descartes a fost convins că tatăl acestuia era de fapt autorul. Până la vârsta de 19 ani, tânărul matematician inventase şi construise un calculator mecanic cunoscut ca „pascalin”. Blaise Pascal a continuat să publice lucrări şi să realizeze experimente de tot felul, de la mecanica fluidelor, presiunea atmosferică, mişcarea perpetuă până la filosofie şi religie. A murit la vârsta de 39 de ani şi, cu puţin timp înainte, a elaborat faimosul „Pariu al lui Pascal”, o argumentare a credinţei în Dumnezeu bazată pe teoria probabilităţii.
Iulia Haşdeu
Iulia Haşdeu, fiica savantului şi scriitorului Bogdan Petriceicu Haşdeu, a fost copilul genial al culturii române. La opt ani neîmpliniţi Iulia a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare. La 11 ani a absolvit Colegiul Naţional „Sfântul Sava”, iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti şi a plecat la studii la Paris. A fost prima româncă care a studiat la Sorbona, studiu început la 16 ani, uimindu-şi profesorii. Avea o minunată voce de soprană, picta, avea un talent deosebit la limbi străine şi era interesată de filosofie. A scris preponderent poezie, dar şi piese de teatru, poveşti şi povestiri. La 29 septembrie 1888, Iulia Haşdeu a murit de tuberculoză, la doar 18 ani. Tatăl Iuliei, foarte afectat de moartea ei, a construit, în memoria acesteia, un castel la Câmpina, cunoscut sub numele de Castelul Iulia Haşdeu. Se presupune că atât castelul de la Câmpina cât şi cavoul Iuliei de la Cimitirul Bellu au fost construite după directivele riguroase ale acesteia, transmise în cadrul unor şedinţe de spiritism.
Jean-Francois Champollion
Secretele hieroglifelor egiptene ar fi rămas poate nedesluşite fără existenţa copilului-minune Jean-Francois Champollion. Născut în Franţa, în 1790, acesta a demonstrat un talent natural pentru învăţarea limbilor străine încă de la o vârstă fragedă. Până la 14 ani, Champollion stăpânea perfect latina, greaca veche, araba, sanscrita, ebraica şi limba coptă. Prima sa lucrare academică a fost redactată la 16 ani iar la 19 ani era deja profesor de istorie la o şcoală din Grenoble. La începutul anilor 1820, tânărul poliglot şi-a concentrat toată atenţia asupra descifrării misterului pietrei din Rosetta. În curând, a devenit primul filolog care a stabilit că hieroglifele erau atât simboluri pictografice cât şi litere ale unui alfabet. Descoperirea sa a deschis drumul interpretării unei limbi demult uitate.
Clara Schumann
Muzician de origine germană, Clara Schumann nu a vorbit până la vârsta de 4 ani, în schimb, la 7 ani stăpânea deja un instrument: pianul. A început să compună propriile piese la 10 ani şi a debutat pe scenă în 1830, la 11 ani. În 1831, Clara Schumann a pornit în turnee prin Europa, unde talentul său a fost aclamat de Chopin şi de Liszt. Publicul era uimit de capacitatea sa de cânta fără partitură. Tânăra s-a căsătorit mai târziu cu compozitorul Robert Schumann şi a sfidat convenţiile sociale ale timpului, continuând să compună şi să evolueze pe scenă chiar dacă devenise mamă. Până la moartea sa, în 1896, Clara Schumann a avut o carieră de 60 de ani şi a cântat în mai mult de 1.300 de concerte.
Pablo Picasso
Fiind fiu de pictor, Pablo Picasso a ţinut în mână pensula de la o vârstă fragedă. Ştia deja să deseneze înainte să înveţe să vorbească iar mama sa a relatat că a cerut un creion atunci când a rostit primele sale cuvinte. Picasso a realizat prima pictură în ulei la vârsta de 9 ani iar talentul său la depăşit repede pe cel al tatălui. La 14 ani a fost admis la o prestigioasă şcoală de artă din Barcelona. Un an mai târziu, a expus prima sa lucrare, considerată extrem de matură, numită „Prima Împărtăşanie”. Aceasta avea să fie doar prima dintr-o serie de 22.000 de tablouri pe care Picasso le-a realizat în cariera sa de opt decenii. Pictorul a declarat la un moment dat: „Când eram copil, mama mi-a spus că dacă mă voi face soldat, voi deveni general. Dacă mă voi face călugar, voi deveni Papă. Iată că m-am făcut pictor şi am devenit Picasso „.
Kim Ung Yong
Născut în 1962, coreeanul Kim Ung Yong este considerat cel mai inteligent om din lume. A intrat în Cartea Recordurilor cu un IQ estimat la 210. La vârsta de patru ani era capabil să citească în japoneză, coreeană, germană şi engleză. La cinci ani, rezolva ecuaţii diferenţiale şi calcule cu integrale. Mai târziu, invitat la o televiziune japoneză, şi-a demonstrat fluenţa în chineză, spaniolă, vietnameză, tagalong, germană, engleză, japoneză şi coreeană. La trei ani, când alţi copii sunt fascinaţi de cărţile de colorat, Kim a fost invitat să participe la cursurile de fizică ale Universităţii Hanyang, iar la şase ani îşi petrecea timpul alături de savanţii de la NASA. A lucrat aici până în 1978, când s-a reorientat, alegând ingineria civilă, domeniu în care şi-a luat doctoratul. I s-a oferit ocazia sa predea la cele mai prestigioase universităţi din Coreea, dar a ales o universitate de provincie, unde lucrează şi în prezent.
Akrit Jaswal
Cu un IQ de 146, Akrit Jaswal a fost desemnat cel mai inteligent copil din India, ţară cu peste un miliard de locuitori. Akrit a intrat în atenţia publică în 2000, când a realizat prima operaţie chirurgicală. Avea doar şapte ani, iar pacienta lui, o fetiţă de opt ani, suferise arsuri grave la una din mâini, astfel că degetele sale erau lipite unul de celălalt. Deşi Akrit nu avea cunoşinţe medicale, a reuşit să-i separe degetele iar fetiţa şi-a putut folosi mâna din nou. În prezent, studiază la Universitatea Chandigarh din India şi susţine că este pe cale să descopere un tratament împotriva cancerului.
Traducerea şi documentarea: Bianca Ioniţă
