Dezbatere privind rezolvarea situatiei financiare de la TVR

TVR 2 (23 februarie, ora 14:24) – Bună ziua. Comisiile de cultură şi buget din Parlament analizează şi dezbat de la această oră situaţia financiară a Societăţii Române de Televiziune. la şedinţă participă şi premierul Dacian Cioloş, preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, precum şi conducerea TVR. Să urmărim dezbaterile.

Irina Radu: Sigur că am analizat cu colegi, cu avocaţi, cu Comitetul Director, aici prezent, cum am putea să oprim executările silite. Am făcut propuneri salariaţilor de a eşalona plăţile, cifra de cinci ani nu i-a mulţumit, ni s-au cerut doi sau trei ani, iar noi am spus că doi sau trei ani nu pot fi garantaţi, pentru că ar însemna să semnăm şi noi, ca şi alte conduceri, ceva nerealist. Noi nu putem face promisiuni de care să nu ne putem ţine sau, cel puţin această conducere, pe care o vedeţi aici. Nu vom face acest lucru. Nu putem noi face propunerea concretă de cum să se stopeze aceste executări silite. Cred că la un alt nivel şi într-o altă formulă, se poate discuta pentru că dacă soluţia unei administrări speciale o punem aici, pe masă, se va zice că eu am venit în faţa dumneavoastră şi am cerut insolvenţa. Nu, eu nu pot să cer acest lucru. Eu trebuie să cer găsirea unei soluţii pentru a stopa aceste executări silite, care nu ne vor mai permite de luna viitoare să dăm salarii. Apoi, o altă propunere ar avea în vedere creşterea veniturilor, creşterea veniturilor cu responsabilitate. Aşa cum a zis şi domnul preşedinte al Senatului, trebuie să fim responsabili, nu numai să cerem bani, şi asta am spus de la începutul scurtului meu mandat, că nu venim să cerem creşterea abonamentului, deşi ar fi normal să o facem. Şi dacă ne privim în oglindă, recunoaştem că avem cea mai mare taxă din Europa, nu numai în valoare netă, ci şi ca proporţie din venitul cetăţenilor. Dar poate că nu e momentul. Putem înţelege şi politica, nu numai televiziunea. Bun, deci revenind la creşterea veniturilor fără a creşte abonamentul, se pot găsi soluţii, respectiv modificări legislative prin care să se lărgească bazinul de colectare a taxei, să eliminăm această depunere de declaraţie de nedeţinere de televizor, pe care omul o face o dată în viaţă şi 20 de ani nu mai plăteşte abonamentul, deci să facem această declaraţie anual – acest lucru s-a obţinut, din câte ştim, pentru Radio, printr-o hotărâre de guvern, nu ştiu de ce nu s-a ţinut cont atunci şi de Televiziune. Ar mai fi şi alte metode. Ar fi, nu vreau să spun acum, iarăşi cred că nu e momentul să solicităm creşterea spaţiului de publicitate, pentru că venitul nostru de bază nu provine din publicitate. În acelaşi timp, pe lângă lărgirea acestui bazin de încasare şi fac aici o mică paranteză, sunt peste un milion şi jumătate de scutiţi. Nu există prevăzut nicăieri în lege cine poate să-i verifice şi ce penalităţi sunt. Deci oricine face o hârtie şi spue ‘nu deţin televizor’ şi nu mai plăteşte taxa TV. Putem continua şi cu alte propuneri, nu m-am uita sincer la ceas, nu cred că am vorbit zece minute, dar vreau să vă mai spun şi nişte lucruri bune, ca să obţinem din partea dumneavoastră şansa de a ne ajuta. De exemplu, aş spune că în şase ani de zile, TVR a colectat de la publicul său circa 360 de milioane de euro, din care a plătit bugetului de stat taxe şi impozite în valoare de circa 100 de milioane de euro. Deci noi ne-am străduit în aceşti ultimi ani să acoperim nişte găuri uriaşe. Nu aşteptăm laude. Aşteptăm doar confirmarea unui sprijin concret. Aş mai sublinia ceva. În anul 2013, de exemplu, la bugetul de stat s-au plătit 30 de milioane de euro. În anii 2009, 2010, 2011, s-au plătit între 9 şi 11 milioane. Faceţi o comparaţie între efortul de atunci şi efortul de acum. Cu toate acestea, anul 2015 va fi încheiat, sperăm noi, dar aşa ne arată calculele, pe profit contabil, deci asta arată un cost control realizat altfel. Despre audienţă mi-e jenă să vorbesc, pentru că mi-aş fi dorit să vă dau nişte veşti bune şi cred că suntem o echipă bună, care am fi putut arăta ceva. Nu putem arăta, am acceptat compromisul de a ţine barca doar şi sa ajutăm, in fine, la refacerea Televiziunii, dacă aşa se va hotărî. Răspundem acum la orice întrebări, mai avem şi alte propuneri, nu vreau să vorbesc mai mult decât e cazul. Mulţumesc frumos.

Călin Popescu-Tăriceanu: Numai o clipă. Doamna preşedinte director general, mi-aş permite, de fapt mai corect ar fi spus mi-aş fi permis o sugestie acum, e uşor tardivă, cu toate că nu complet tardivă. Datele sintetice pe care le-aţi prezentat şi care sunt interesante ar fi fost bine să fie strânse într-un document şi să ne fi fost dat înainte să-l consultăm. ceea ce aţi spus, evoluţia încasărilor, evoluţia cheltuielilor, evoluţia veniturilor din taxă, evoluţia veniturilor din publicitate, evoluţia audienţelor – toate lucrurile astea ar fi fost utile pentru ca să facem o discuţie cât mai în cunoştinţă de cauză. Îmi exprim speranţa că un astfel de document probabil nu ştiu dacă astăzi găsim soluţia completă, dar poate ni-l pregătiţi şi ni-l puneţi la dispoziţie. Vă mulţumesc./denisse

: Vă referiţi direct la unele probleme concrete sau /…/?

Dacian Cioloş: În adăugire la ceea ce a spus doamna Irina Radu: eu am primit o scrisoare din partea dânsei, a conducerii Televiziunii, în care, după o analiză succintă a situaţiei dificile în care se află, vine şi cu nişte propuneri. Înţeleg că aceeaşi scrisoare a fost trimisă şi parlamentului. Singurul lucru pe care aş vrea să-l spun: cum am spus şi în introducere, eu cred că astăzi ar trebui să ne gândim în mod aplicat, dacă vrem să ieşim de aici cu ceva decizii sau dacă nu poate să fie şi doar un schimb de opinii şi să mai fie pe urmă o discuţie, sau, după ce parlamentul ia o decizie, în urma deciziilor de astăzi, să vedem care e locul guvernului în acest dispozitiv. Din punctul nostru de vedere, noi vedem, pe de-o parte, nevoia unor soluţii pe termen scurt, pe termen foarte scurt, pentru a stopa procesul… această spirală în care este acum Televiziunea – deci, practic, Televiziunea continuă să acumuleze datorii fără posibilitatea de a relansa un proces de restructurare şi de relansare a activităţii, a performanţei în televiziune. Deci, cred că ar trebui să vedem care sunt propunerile dvs legate de măsuri pe termen scurt, foarte scurt – cred, în următoarele săptămâni, pentru că înţeleg că până în luna martie dacă nu se iau nişte măsuri, Televiziunea riscă să intre în incapacitate de plată. Din câte ştiu, la sfârşitul lunii martie oricum va trebui să numiţi şi un Consiliu de administraţie nou, deci ar fi bine probabil ca acest nou Consiliu de administraţie să aibă şi un mandat – dacă va avea un mandat, în funcţie de soluţia juridică care este găsită. Şi apoi, măsuri pe termen mediu sau pe termen lung, care vor presupune probabil şi modificări legislative, în funcţie de statutul pe care Televiziunea l-ar putea căpăta pentru ca pe viitor să poată, pe de-o parte, să-şi găsească locul în spaţiul concurenţial audiovizual şi, pe de altă parte, să rămână sau nu cu atribuţia de serviciu public – aici, iar, este o decizie politică, care trebuie luată.

Deci, cu această aşteptare am venit astăzi, să vedem care ar fi variantele pe termen scurt pe care decideţi să le propuneţi şi, în funcţie de aceasta, ce poate să facă guvernul, şi apoi, eventual, variantele pe termen lung. Ce pot să vă spun este că pur şi simplu ştergerea datoriilor în momentul de faţă – care oricum vă spun că n-ar rezolva problema, pentru că în câteva luni TVR ar acumula din nou alte datorii – printr-un sprijin de la bugetul de stat, aşa cum stau lucrurile acum legal, juridic, nu este posibilă, pentru că ar fi considerat ajutor de stat. Deci e, o dată, o problemă legală, juridică, şi în al doilea rând e o problemă de management; chiar dacă ar fi posibil să ştergem datoriile, cred că asta ar trebui gândit într-un context mai larg, în care această ştergere eventuală a datoriilor să ofere noi oportunităţi Televiziunii pentru a-şi relansa activitatea. Dar asta presupune şi alte decizii de ordin politic.

Georgică Severin: /…/ că doamna director economic Pătru vrea să facă câteva… Aţi făcut un semn sau m-am înşelat?

Camelia Pătru: Nu, niciun semn, dar dacă mi-aţi dat cuvântul pot să intervin şi să spun că pe termen imediat – pentru că preiau ideea pe care a menţionat-o domnul prim-ministru foarte bine, aceea de a face nişte lucruri pe termen imediat – eu văd ca necesitate stoparea executărilor silite, care decapitalizează practic societatea de la o lună la alta. Asta văd ca primul lucru care trebuie făcut, astfel încât să poţi, într-un timp rezonabil, să te gândeşti la un plan de restructurare.

Georgică Severin: Doamna ministru de finanţe o să ia cuvântul. Vă rog frumos!/cvanatoru

Anca Dragu: Vă mulțumesc! Aș fi vrut să aduc câteva precizări, cu privire la situația datoriilor Societății Române de Televiziune. În data de 11 februarie 2016, conform datelor pe care le avem, această socitate are o datorie de 770 de milioane de lei. În această datorie totală, obligațiile înregistrate la bugetul general consolidat se prezintă astfel: 460 de milioane de lei sunt obligații fiscale principale… dintre care, avem obligațiile principale și accesoriile în proporție de aproximativ 50%. În anii anteriori, după cum a precizat și doamna director general, într-adevăr, Societatea Română de Televiziune a beneficiat de două eșalonări la plata datoriilor. Prima eșalonare la plată a fost acordată în ianuarie 2013, în sumă de peste 382 milioane lei, dar această eșalonare la plată a fost pierdută, ca urmare a neachitării la termen a obligațiilor de plată curente. Ulterior, la sfârșitul anului 2013, se solicită menținerea valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale, dar și această menținere a eșalonării la plată a fost pierdută, în 21 mai 2014, ca urmare, de asemenea, a neachitării la termen a obligațiilor de plată curente. Vă mulțumesc!

Georgică Severin: Vă mulțumesc, doamna ministru! O să îndrăznesc eu, două minute, să ridic câteva probleme concrete, pentru că văd că le amânăm și știu că au fost discutate și paradiscutate. O primă problemă, care stă la îndemâna – cred – a dumneavoastră, la nivel guvernamental, este cea legată de mărirea bazei de colectare a taxei, și este vorba de faptul că în momentul de față societățile de distribuție de energie electrică nou-înființate nu mai colectează această taxă; dimpotrivă, multe din ele își fac reclamă: veniți să cumpărați energia electrică de la noi, că nu plătiți taxa TVR dacă veniți la noi! Cred că nu depinde de Comisia de cultură, cât de la nivel guvernamental, să se găsească o soluție prin care toate societățile care distribuie energie electrică, către populație să plătească această taxă. Legat tot de acest aspect, un alt element extrem de important, care ține la fel de mult – zic eu – tot de zona guvernamentală și de Ministerul de Finanțe, este legat de comisionul încasat de încasat de aceste societăți. Sunt societăți care încasează 7%, ceea ce putem să spunem că stă în domeniul rezonabilului, dar sunt altele care încasează undeva /…/ 17 sau 17,4%, iar… și înțeleg că v-au trimis o înștiințare. că vor s-o mărească la 20%. Deci, faptul că doar preiau acești bani, îi țin în conturile lor și după aia îi virează către TVR să dea naștere la 20% comision cred că este o camătă – /…/ acest cuvânt – și ideea ca, printr-o măsură, printr-o ordonanță, o hotărâre de guvern chiar, să se limiteze acest comision la ceva rezonabil – nu sunt finanțist, ca să definesc eu rezonabilul – ar ajuta foarte mult. O altă problemă care stă la îndemâna Guvernului: este vorba de toți acești bani, care noi îi dăm prin butet, Televiziunii Române, pentru emisie; și care intră în conturile TVR, devin purtători de TVA, Societatea Română de Tele… plătește un TVA pentru niște bani pe care ea nu i-a folosit niciodată. Practic, se plimbă banii din buget prin conturile TVR și se duc la Societatea Română de Comunicații; dat TVA-ul, știu că o bună parte sunteți obligați să-l plătiți – alți bani care se pierd. În același mod, nu o să comentez niciodată faptul că este normal ca Televiziunea Română să plătească drepturile de eutor și să plătească toate taxele legate /…/ ORDA și de celelalte. Dar la fel, nu mi se pare firesc ca, în baza de calcul, să intre și suma pe care Televiziunea Română o primește pentru emisie; mărindu-se extrem de mult, pentru că vorbim de câteva zeci de milioane de euro. Și pentru că vorbim de această emisie, trebuie să ne fie un lucru extrem de clar, stimați colegi și doamnelor membri ai Guvernului: faptul că Televiziunea Română, practic, nu are nevoie de această emisie terestră. Accesul, pentru 95% din telespectatorii TVR se face, știm foarte bine, prin cablu sau direct de pe satelit./sdm2

Faptul că noi plătim acest lucru este o necesitate strategică, o situaţie de interes naţional, care să ne permită în anumite momente de criză să avem acces în orice colţ de ţară, fără să depindem de sateliţii altor ţări ş.a.m.d. Dar asta nu înseamnă că bani pe care noi îi dăm pentru buget să îngreuneze sarcina. Nu ştiu dacă aceste aspecte rezolvă foarte mult, dar ar ajuta activitatea curentă şi, practic, nu am obliga o instituţie a statului să acţioneze, dacă vreţi, la limită pentru nişte lucruri pe care tot noi o obligăm. Vă mulţumesc.

Călin Popescu-Tăriceanu: Domnule preşedinte Severin, daţi-mi numai o clipă voie să fac o intervenţie şi am să vă spun de ce. Am fost foarte atent la ceea ce ai ridicat aici ca subiecte în discuţie şi să ştiţi că remarcile pe care le-aţi făcut sunt corecte şi eu am punctat să ştiu această situaţie legată de diminuarea veniturilor din taxe din cauza comportamentului societăţilor de furnizare de electricitate, TVA-ul care se pierde din sumele care sunt facturate de SNR. Eu pot să mai adaug. Cred că ar trebui să facem dereglementarea timpului de publicitate şi să aibă aceeaşi posibilitate egală, cum au şi celelalte televiziuni private ca timp de publicitate, însă cred că încet-încet alunecăm de la subiectul critic, fierbinte. Societatea, în momentul de faţă, de televiziune, Televiziunea publică este într-o stare de faliment nedeclarat şi ceea ce ne-a spus doamna preşedinte director general este practic că urmează să intre în incapacitate de plată – aţi auzit câte obligaţii urmează să survină, banca nu le mai prelungeşte linia de credit şi datoriile către stat sau către partenerii comerciali. Deci putem să discutăm şi va trebui să discutăm şi chestiunea cu taxa şi celelalte, şi sumele care se plătesc la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii şi altele, dar trebuie urgent găsită o soluţie la această situaţie, care nu mai permite acum discutarea celorlalte probleme. Ce facem pentru ca să permitem funcţionarea în continuare a serviciului, care e soluţia practică, având în vedere că ei, peste câteva zile, din ce am citit din scrisorile pe care le-au adresat, prima problemă e că nu vor putea să mai plătească salariile pe 28 februarie, dacă am înţeles bine, da?

Georgică Severin: Aveţi perfectă dreptate, domnule preşedinte, şi în acest sens i-am dat domnului prim-ministru mai devreme un document al Comisiei Europene, prin care în anul 2008, Comisia Europeană s-a declarat de acord cu un ajutor de 150 de milioane de euro oferit de statul francez televiziunilor de stat franceze şi documentul de la Comisia Europeană spune că acest ajutor de stat este eligibil şi este un ajutor nu numai pentru dotări, dar şi pentru capital. Deci ce s-a putut pentru France 2, France 3 şi restul nu văd de ce nu s-ar putea şi pentru noi, pentru că vorbim de un serviciu public de interes general. Nu mai spun că în 2002 şi 2005, televiziunile de stat din Franţa au mai primit un ajutor de stat acceptat, considerat eligibil de Comisia Europeană. Deci există un precedent. Vă mulţumec.

Dacian Cioloş: Domnule preşedinte, încă o dată revin. Aici cred că trebuie să discutăm de măsuri pe termen scurt pentru a rezolva problema pe care doamna Radu a subliniat-o şi aştept propunerile – poate că conducerea Televiziunii dumneavoastră a trimis o scrisoare, ne-aţi trimis inclusiv nouă o scrisoare cu câteva propuneri. V-aş ruga să le citiţi aici şi să discutăm pe ceva concret, că altfel ne învârtim în jurul cozii. Propunerile pe care le-aţi făcut dumneavoastră legat de mărirea bazei de colectare, de comisionul încasat, de banii din taxe, din TVA, încă o dată noi le putem lua în discuţie şi sunt în analiză acum, am început să ne gândim la câteva variante, dar ele nu vor rezolva problema imediată. Riscăm să rezolvăm o problemă pentru un decedat deja, deci să nu mai folosească lucrurile acestea. Ajutorul de stat, chiar dacă, să spunem, am putea găsi mecanismul sau negociat cu Comisia Europeană mecanismul pornind de la anumite precedente cu alte state membre, trebuie să avem bani respectivi şi ştiţi bine, pentru că bugetul Parlamentul l-a adoptat, ştiţi bine că nu sunt bani prinşi în buget pentru acest lucru. Cel mai devreme, aceasta ar putea fi făcut la rectificarea bugetară, deci în câteva luni de zile, în iunie, iulie sau când o să se facă rectificarea bugetară. Până atunci TVR-ul nu rezistă./denisse

Deci, lucrurile, ideile care au fost puse pe masă nu rezolvă problema imediată şi de asta, încă o dată, subliniez, cred că ar trebui să avem în discuţie soluţii imediate pentru următoarele săptămâni, care pot sau nu să presupună modificări legislative ca să facem posibile anumite măsuri administrative de urgenţă şi, în paralel, gândite, în termen de câteva luni de zile, gândite apoi măsuri pe termen mediu, pe termen lung, care să presupună o restrcuturare şi o reorientare pe termen lung a activităţii TVR, în funcţie de decizia politică care se ia, pentru că sunt, din punct de vedere strcit administrativ, comercial, să spun aşa, în ceea ce priveşte bugetul, sunt mai multe opţiuni, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitea de a lega mai mult sau mai puţin TVR de bugetul de stat – aici iar e o decizie politică care trebuie luată. Deci, teoretic există mai multe opţiuni, dar fiecare din aceste opţiuni au şi un anumit impact asupra gradului de dependenţă sau de independenţă a televiziunii de una din puterile din stat. Vorbeam de libertatea presei şi în urmă cu câteva zile. Aici chiar cred că problema trebuie pusă şi din această perspectivă. Deci de-asta guvernul nu poate să decidă sau să vină cu propuneri doar din punct de vedere financiar, administrativ, pentru că ele vor avea şi un impact asupra gradului de dependenţă sau independenţă a televiziunii. Dar, încă o dată, astea sunt lucruri pe termen mediu. Cred că pe termen scurt, conducerea TVR a ridicat nişte probleme, nu se mai pot plătit salariile în curand, nu mai au bani de funcţionare, şi asta presupune nişte măsuri administrative. Şi aici vreau să văd care sunt soluţiile propuse de cei care au responsabilitatea directă a coordonării şi conducerii televiziunii.

Irina Radu: Voi încerca să citesc din ceea ce v-am trimis, un lucru care oricum a ajuns în presă. Nu m-am ascuns niciodată, am împărtăşit propunerile într-o oarecare msură şi colegilor din presă la o întâpartidnire pe care am organizat-o. Cred că sunt nişte propuneri atipice şi poate prea curajoase pentru noi şi pentru anul 2016, dar îmi fac datoria să le pun pe masă şi dvs veţi alege ce consideraţi. Discuţia vizavi de administrarea specială şi insolvenţa este pe primul loc. TVR nu se încadrează în momentul acesta – aşa ni s-a explicat – nu poate intra în insolvenţă pentru că nu este societate comercială şi ar trebui o modificare legislativă care sa permită televiziunii să intre în insolvenţă. Am înţeles că ar fi abslut singura posibilitate de a bloca executările silite atât din partea salariaţilor noştri, cât şi din partea unor parteneri comerciali care au preluat cu veselie ideea, văzând că se poate, şi ne-au ameninţat şi ei cu acel gen de documente. Repet, nu este o fericire să aduc în discuţie acest lucru, nu este ceea ce îmi doream, dar este de datoria mea şi a noastră, celor care suntem acum la conducere, fie şi interimar, să vă spunem adevărul, pentru că dacă continuăm cu poveşti ca în ultimii 10-12 ani, peste 5 ani, cum am zis la începutul discuţiei, vom fi în aceeaşi situaţie. Am mai dat varianta, poate cu prea multă imaginaţie şi prea mult curaj managerial, de a uni partea de broadcast a TVR cu Radioul. Asta înseamnă a nu încălca Constituţia, adică a nu priva cetăţeanul de dreptul la informare, iar partea care rămane din TVR să rămână cu datoriile şi să devină o casă de producţie care să presteze pentru broadcasturi. Sunt modele găsite şi în televiziunile europene. Am avut discuţii la Geneva cu conducători ai diferitelor televiziuni. Să ştiţi că în multe ţări s-au luat decizii foarte curajoase şi foarte inventive şi s-a tratat doar pe principiul de business, nu s-a disecat atât de mult firul politic. Dar asta e, sunt alte viziuni.

Sigur că sunt necesare nu numai modificări în Legea 41. Eu aş pleda pentru o schimbare totală a legii, pentru că nu poate fi valabil acum ceea ce fost valabil acum 22 de ani./amirea/sdm2

O mică paranteză vizavi de creşterea încasărilor ar fi să se poată încasa abonamentul, taxa, de la oricine are acces la programele TVR. Nu trebuie să deţină televizor. Acum poţi să vezi televiziune şi TVR şi alte televiziuni şi pe tabletă şi pe telefon şi pe alte dispozitive. Deci, plăteşti conţinutul şi nu suportul pe care ţi se livrează. Am închis paranteza. Mai propuneam, dacă ar mai fi fost sau dacă este posibilă obţinerea unui împrumut de stat, bineînţeles, pentru a putea să ne încadrăm în Ordonanţa 44/2015. Avem cunoştinţă de faptul că trebuie informat Bruxelles-ul, să spun aşa, dar exact cum a zis şi domnul Severin, cum au fost ajutaţi alţii nu cred că TVR-ul şi România ar fi refuzaţi, mai ales că avem şi interesul direct al EBU, European Broadcasting Union, şi poate nu numai de simpatie, ci şi de interese financiare, pentru că avem datorii de aproximativ 15 milioane de euro pentru competiţii sportive şi atunci ei au tot interesul ca TVR-ul să se refacă şi să-şi poată plăti datoriile. Sigur că există şi, sau indiferent pe care dintre variante am merge trebuie făcută o reorganizare, trebuie schimbat modul de lucru, dar e o discuţie lungă şi complicată şi exact cum a zis şi domnul premier, întrebarea este ce facem pest două săptămâni?; ce ne dorim să se întâmpla cu TVR-ul peste două săptămâni? Noi ne-am făcut nişte calcule, am avut întâlniri inclusiv cu executorii, le-am explicat situaţia pentru că, la un moment dat, poate că de disperare, ajungem să ne gândim că aceste executări pot fi considerate şi un atentat la siguranţa unei instituţii de importanţă naţională şi o instituţie strategică. Nimeni nu le cere salariaţilor să renunţe, Doamne fereşte, la dreptul lor, căpătat prin justiţie. Dar cerem înţelegere şi s-ar putea să ajungem în situaţia să plătim executări, să plătim salarii şi să nu vedem nimic la televizor, pentru că legea ne permite. Adică, sper să nu ajungem în acest paradox. Vă mulţumesc!

Georgică Severin: Mulţumesc! Dau acum cuvântul colegilor în linie, cum s-au înscris. Tudor Barbu… Am reţinut, îl notez acum. Rugăminte: vedeţi cât de mulţi suntem, haideţi să ne încadrăm în două minute fiecare. Nu cred că este o pretenţie absolută la cât de mulţi colegi suntem. Dau cuvântul domnului senator Tudor Barbu.

Tudor Barbu: Mulţumesc mult, domnule prim-ministru, domnilor preşedinţi! Nimeni nu spune un adevăr de la care trebuie să plece în analiza pe care o va face cu certitudine Guvernul Cioloş, faptul că ce se întâmplă acum este cumul unor ani în care cercuri oculte au /…/ gravitează încă în jurul instituţiei din Calea Dorobanţilor 191. Asta, una. Domnule premier, este de un dramatism, ce se întâmplă acolo, fără precedent şi vi-o spun în mare cunoaştere de cauză, mare. Doi, dumneavoastră reprezentaţi o situaţie pe care România a întâlnit-o de două ori în istoria dumneavoastră, Cabinetul Cioloş. Un cabinet tehnocrat, într-un moment delicat pentru istoria, şi politică, şi socio-economică, a României, şi România a acceptat asta. Eu cred că acum să discutăm despre un consiliu de administraţie la Televiziunea Română, pe baza legii pe care cu toţii ştim, care cunosc fenomenul, că este o lege anacronică şi o lege complet atipică, ca să nu spun greşită, ar fi un consiliu de administraţie politic, sub o guvernare tehnocrată şi n-ar fi altceva decât prelungirea unei situaţii care a existat şi încă există în Televiziunea Română. Adică, nişte partide şi-ar desemna pe un algoritm un consiliu de administraţie care va face ce au făcut şi celălalte consilii de administraţii şi am făcut şi eu parte dintr-unul. Eu cred că puteţi lua în calcul, cu sprijinul Parlamentului, în baza acestei colaborări pe care vi-o propuneţi cu domnul Tăriceanu, cu domnul Zgonea – şi bine faceţi. Poate soluţia să fie acceptată, bineînţeles, de partide, sub apartenenţa respectării legii a unui consiliu de administraţie de criză, asumat de Parlamentul României, ca fiind în baza Legii 41, dar să nu fie desemnat de partidele politice, cu un mandat precis şi scurt, care să guverneze Televiziunea Română începând de peste o săptămână, două, că se poate face dacă Parlamentul doreşte, s-a mai aprobat, că atunci când dorim putem face repede lucruri bune şi acest consiliu de criză să gestioneze momentele de criză. Doi, vreau să cred că ce cere doamna director economic este aşa, doar în momente de disperare, că n-ai cum să opreşti un proces juridic într-o ţară care îşi respectă democraţia. Legea nu permite insolvenţa. În schimb, dacă lucrurile merg aşa, că doamna director, preşedinte director general n-a spus: ‘eu iubesc angajaţii, căci de acolo vin’. Dar sunt cazuri în care s-a cerut şi se execută Televiziunea Română pentru de două ori, de trei ori, cuantumurile stabilite de către instanţele din România. Văd că nu spune nimeni. Nu spune nimeni că în mandatul Sassu nu s-a respectat legea şi nu se îndreaptă nimeni către dezdăunarea corectă a instituţiei, pe care instituţia a dus-o în situaţia de aproape de faliment, cum spune bine domnul Tăriceanu./fdoman/sdm2

Deci, dacă instituţiile abilitate, domnule premier, să impună să se respecte legea în România nu-şi fac treaba, Televiziunea Română este o sită în care indiferent câte împrumuturi punem, indiferent câţi bani băgăm, indiferent cât cerem acordul EBU să considerăm că nu e ajutor de stat… Este o sită în care România, prin dvs sau prin parlament sau prin oricine, pune bani mulţi şi ei se duc în chiuvetă şi din chiuvetă în canal! Voiam să-i spun domnului Tăriceanu, care într-adevăr a condus bine o instituţie de presă, care e diferenţa între radio şi… – şi cu asta termin, domnule preşedinte, că două minute sunt suficiente, chiar dacă este vorba de unul care chiar ştie ce se întâmplă acolo. Ştiţi ce a făcut şi ce face diferenţa între Radioul şi Televiziunea Română, pe un singur considerent? Radioul are un sediu pe G-ral Berthelot, unde metrul de pământ nu este vizat de mafia imobiliară, aşa cum s-a întâmplat cu anii 2002-2005. O mafie imobiliară care vizează până şi terenurile Televiziunii Române! Deci acolo este un grup infracţional extrem de puternic şi imobiliar, şi în domeniul publicităţii, şi în domeniul business-ului, căci Televiziunea Română, spre deosebire de Radio, a fost scoasă de pe piaţă ca să apară – şi bine s-a întâmplat, dar nu aşa – trusturi private de presă, care împart cu Televiziunea Română de ani de zile aceeaşi piaţă publicitară, în deserviciul cui? Al serviciului public. Cu acordul cui? Al marii părţi din parlamentul României! Degeaba îmi faceţi semne, domnule Severin! Este o discuţie mult pera importantă, şi mă doare sufletul! Eu mi-am lăsat acolo cei mai frumoşi ani din viaţă. Am dreptul, măcar odată, un minut, să-i spun premierului României şi celui de-al doilea om în stat adevărul, pe care poate unii îl ştiu şi nu pot să-l spună. Eu sunt un pic mai rău de gură…

Georgică Severin: Dar aţi depăşit patru minute. Să ştiţi că nu v-am întrerupt la două, tocmai pentru că aveaţi multe de spus.

Tudor Barbu: E un moment delicat, în care apreciez că şi parlamentul şi guvernul vor să pună umărul. Dar dacă lucrurile, indiferent ce decizie veţi lua în colaborare cu parlamentul, domnule premier, rămân aşa cum sunt la TVR, demersurile noastre sunt nişte paleative cu efecte aproape zero.

Georgică Severin: Vă mulţumesc, domnule senator!

Dacian Cioloş: Dacă îmi permiteţi, eu aş vrea să clarific: guvernul nu poate să ia decizii la TVR atâta timp cât TVR este sub controlul parlamentului. Deci eu am venit astăzi cu toată deschiderea pentru a vedea în ce măsură guvernul poate să contribuie, dar decizie trebuie luate aici în parlament. Consiliul de Administraţie, oricine ar numi membrii aceia sau oricine i-ar nominaliza, partidele sau nu, conform legii, tot parlamentul trebuie să-l formalizeze şi să şi-l asume, într-un fel sau altul.

Tudor Barbu: Şi pe dvs, domnule prim-ministru, tot parlamentul va validat, deşi nu partidele politice sunt cele care au pus guvernul.

Dacian Cioloş: Absolut, sigur! Dar propunerea dvs poate să fie pusă în practică, şi guvernul va lucra cu Consiliul de Administraţie pe care îl veţi desemna, dar să vedem dacă e suficientă numirea unui nou Consiliu de Administraţie.

Georgică Severin: Dau cuvântul domnului senator Varujan Vosganian. Se pregăteşte domnul deputat Hunor Kelemen.

Varujan Vosganian: Mulţumesc! Am câteva exemple, printre care Oltchim e primul care îmi vine în minte. Stimaţi colegi, eu vă propun o cu totul altă viziune: în primul rând, trebuie văzut dacă, în condiţii ideale, Televiziunea poate sau nu să funcţioneze. Deci, dacă punem între paranteze Televiziunea şi facem abstracţie de toate executările silite, de toate datoriile, să vedem dacă e un vehicul viabil. Care sunt condiţiile ca acest vehicul să fie viabil, în condiţiile în care nu este grevat de nimic care vine din trecut. După ce am stabilit că este viabil, atunci ne întoarcem şi avem următoarele teme: TVR trebuie să intre în insolvenţă. Aşadar, trebuie găsită modalitatea legislativă, pe legislaţia insolvenţei, ca TVR să intre în insolvenţă, pentru că ea nu se poate restructura foarte repede. În situaţia aceasta, e nevoie totuşi de nişte bani. Rugămintea mea către domnul prim-ministru şi doamna ministru de finanţe este să inventarieze şi alte variante decât bani de la buget. Se poate da o garanţie de stat în baza căreia orice bancă ar împrumuta. Deci, avem aceste trei lucruri fundamentale: 1 – să vedem dacă este un vehicul viabil; 2- să găsim o modalitate de a opri executările silite, printr-o măsură specială; 3 – să finanţăm altfel decât cu bani de la buget – şi există astfel de mecanisme; şi 4 – mă iertaţi că trebuie s-o spun, dar eu sunt senator şi pot s-o spun: trebuie să separăm administrarea de Consiliul de Administraţie. Deci, în situaţia în care avem o legislaţie adaptată a insolvenţei, atunci nu Consiliul de Administraţie, ci o formulă de administrare specială şi de administrare judiciară vor duce lucrurile înainte. Mulţumesc!

Georgică Severin: Mulţumesc, domnule senator. Dau cuvântul domnului deputat Hunor Kelemen; se pregăteşte domnul senator Cristian Dumitrescu./cvanatoru/sdm2

Hunor Kelemen: Mulţumesc şi încerc să fiu foarte… să vă spun foarte pe scurt cum văd eu câteva soluţii. Sigur, soluţiile pe termen scurt, soluţiile imediate trebuie discutate cel mai repede şi aici, într-adevăr, o parte dintre aceste soluţii sunt la Executiv şi o parte sunt la Parlament şi eu aş începe cu Parlamentul, fiindcă lucrurile trebuie discutate foarte, foarte repede. Consiliul de

Administraţie – nu avem voie să aşteptăm până în aprilie, până când expiră mandatul interimar al doamnei Irina Radu. Deci eu cred că săptămâna viitoare se poate propune şi se poate numi un Consiliu de Administraţie. Fără un Consiliu de Administraţie, putem discuta restructurarea, orice putem discuta, lucrurile nu pot fi rezolvate pe termen mediu şi pe termen lung. Birourile Permanente pot iniţia acest demers şi trebuie iniţiat acest demers cât mai repede. Sigur, putem discuta cine propune, cine îşi asumă membrii Consiliului de Administraţie, dar totuşi legea este foarte clar, din acest punct de vedere, şi nu cred că putem trece peste legea în vigoare. Ce poate să facă Guvernul? Va dura, dar nu va dura foarte mult. Eu am propus acest lucru în 2013, în 2014, în 2015 şi spun şi acum. Trebuie găsită o soluţie pentru ştergerea datoriei către bugetul de stat – vorbesc doar despre această parte. În 2014, am avut o discuţie informală la Bruxelles, foarte repede se poate primi undă verde, au primit şi francezii, au primit şi alţii, deci aici există precedent. Fiindcă vorbim de serviciul public şi nu vorbim despre o societate comercială, care este în competiţie cu foarte, foarte multe alte societăţi pe piaţa liberă şi acest lucru este extrem de important. Sigur, ştergerea datoriei, şi sunt de acord cu premierul, nu va rezolva problema şi aici discutăm de viabilitatea Televiziunii Române, cât de viabilă e Televiziunea Română. În această formulă, nicio soluţie financiară nu va însemna pe termen mediu, pe termen lung o televiziune eficientă. Nu ste viabilă televiziunea sub această formulă, trebuie spus acest lucru; nu trebuie să ne temem de aceasţă afirmaţie. Şi fără o reformă, o restructurare, dar foarte dura, nu cred că se poate merge cu această televiziune mai departe. Eu nu cred în formula insolvenţei. Formula insolvenţei înseamnă că nu mai există control parlamentar asupra Televiziunii Române. Nu este o societate comercială. Televiziunea Română nu este Oltchim, Televiziunea nu este o firmă oarecare şi dacă noi acceptăm că este un serviciu public, nu trebuie să aruncăm în braţele unui executor judecătoresc tot ce înseamnă Televiziunea Română. Atunci de ce nu închidem pentru 24 de ore, ne uităm în Contractul Colectiv de Muncă şi plătim ce e de plătit şi a doua zi reînfiinţăm şi începem nu o restructurare, o reconstrucţie a unei televiziuni curate şi de la bun început bine gândite, bine stabilite. Deci eu, din acest punct de vedere, chiar nu m-aş teme de o astfel de soluţie; oricum ar fi mai bine decât o insolvenţă, care înseamnă un control care este foarte departe de Parlamentul României. Încă o chestiune foarte importantă pe termen lung. Trebuie să discutăm filosofia finanţării Televiziunii Române şi eu aici nu aş discuta de Radio. Radioul merge bine. Haideţi să nu încercăm să facem dintr-un singur mort încă un alt bolnav, care va muri încet-încet. Comasarea cu Radioul nu este o soluţie. Eu cred că o finanţare de la bugetul de stat ar fi o variantă şi atunci nu mai vorbim de taxe, nu mai vorbim de alte astfel de soluţii financiare, fiindcă există state unde finanţarea serviciului public de televiziune este asigurată de la bugetul de stat. Acest lucru nu înseamn un control şi o intervenţie politică, nu înseamnă că angajaţii de la Televiziune devin funcţionari publici, nu înseamnă că lucrurile merg într-o altă direcţie. Trebuie discutat. Nu spun că asta este o soluţie, dar trebuie discutată. dacă nu mergem pe această variantă, atunci scutirile trebuie oprite. Nu se poate să mergem cu aceste scutiri până la infinit, fiindcă, într-adevăr, există foarte-foarte multe argumente. Se pot discuta multe, multe alte probleme, dar dacă nu găsim o rezolvare pentru Consiliul de Administraţie şi pentru datoria către bugetul de stat, eu cred că degeaba discutăm variante pe termen lung, pe termen foarte  lung. Vă mulţumesc.

Georgică Severin: Vă mulţumesc. L-aţi depăşit şi pe domnul Barbu. Dau cuvântul domnului senator Cristian Dumitrescu. Se pregăteşte domnul deputat Pâslaru./denisse

Cristian Dumitrescu: Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte! Am să încerc să fiu foarte scurt, pentru că, pe acest subiect, pe care-l cunosc de vreo 20 şi ceva de ani şi care totdeauna a evoluat într-o manieră dramatică, poate acum mai mult decât niciodată, sunt nişte contradicţii pe care trebuie să le respectăm şi nu le putem elimina. Domnule prim-ministru, aveţi dreptate. Mai multe intervenţii înseamnă mai /…/ risc de raporturi comerciale, raporturi între televiziunea publică şi televiziunea comercială. De fiecare dată ne-am găsit în această situaţie. Doamna ministru a Finanelor spunea foarte clar: acordul din 2013 nu a fost respectat, acordul din 2015 nu a fost respectat şi probabil că nici acordul din 2016 nu va fi respectat. Dar dvs aţi venit pentru soluţii, domnule prim-ministru. Sigur, dvs spuneţi că noi trebuie să decidem. Dar decizia Parlamentului este una politică, este una cu o anumită lentoare, ea prevede elemente legislative, Legislativul presupune iniţiativa legislativă, presupune dezbatere, timp ş.a.m.d. Deci, după părerea mea, bune sunt foarte multe soluţii, sunt interesante şi o parte din cele pe care le-au identificat cei de la televiziunea publică – e clar că ei au intrat în contact cu alte situaţii similare din ţările Uniunii Europene. Răspunsul pe care trebuie să-l dăm astăzi este: cum dăm bani? Rapid? Suntem şi în an electoral, în sensul că televiziunea publică trebuie să nu fie acuzată, nimeni, de lipsă de independenţă ş.a.m.d. şi trebuie să funcţioneze. De fapt pe asta s-au şi bazat ei din totdeauna când mecanismele s-au reprodus cu pagubele pe care le ştim. Va trebui să găsim o soluţie pentru bani, şi asta este clar că este în … Dacă veţi avea nevoie ca pentru soluţia financiară să aveţi un sprijin din partea Parlamentului, sunt aici preşedinţii celor două camere, comisiile de specialitate, putem să trecem printr-o procedură rapidă orice soluţie ca să avem o avalizare. Trebuie să dăm aceşti bani. În primă instanţă este vorba de banii de funcţionare pentru ca în acest an să fim siguri că TVR va funcţiona la parametrii. Nu putem nici să reducem ideea că nu dăm bani, nu putem să acceptăm ideea că executarea financiară care se face în baza legislaţiei poate veni /…/ într-un fel absolvită sau mutată sau amânată, da? Deci alea sunt situaţii pe care nu le putem rezolva decât în temeiul legii. De aceea, domnule prim-ministru şî domnilor colegi, prima soluţie care trebuie găsită trebuie să fie soluţia financiară de funcţionare în continuare a instituţiei. Al doilea pas, care este extrem de important, este modificarea, doamna director general, modificarea. Nu v-aş sugera să solicitaţi schimbarea legii. Modificarea, pentru că altul a fost contextul în care această lege a fost adoptată, Legea 41 acum un număr important de ani, şi altul e contextul comercial, şi nu numai comercial, şi politic şi economic de astăzi, deci modificări care să…. Şi sunt şi o baterie de alte soluţii, pentru că nu putem să acceptăm că… Aşa cum vedeţi, sunt tot felul de societăţi comerciale cărora le-am dat beneficiile extraordinare, cum ar fi aceste societăţi de distribuire a energiei electrice, şi care te execută… pe cetăţeanul de rând, ţi-a închis lumina, scrie în contract, şi vezi că trebuie să plăteşti nu ştiu ce sumă importantă care nu ştiu de ce e atât de mare sau de ce /…/ Dar astea sunt alte lucruri. Mulţumesc şi mă scuzaţi dacă am depăşit.

Georgică Severin: Mulţumesc, domnule senator. Dau cuvântul domnului deputat Pâslaru, se pregăteşte domnul deputat Popescu.

Florin Pâslaru: Vă mulţumesc. Domnule prim-ministru, stimaţi colegi, voi vorbi cred că mai puţin de un minut. Sigur că e nevoie de soluţii pe termen foarte scurt, scurt, mediu şi lung. Cel mai important lucru este să găsim o soluţie pe termen foarte scurt pentru a rezolva problema financiară a televiziunii. Întreba domnule senator Vosganian dacă este viabilă televiziunea? Da. Noi am făcut un calcul şi nu numai un calcul, şi un studiu de piaţă, este viabilă televiziunea dacă nu ar mai avea aceste datorii. Pe termen scurt, dacă vreţi, deja la Camera Deputaţilor, şi îmi pare rău că o parte din colegi vorbesc în necunoştinţă de cauză, este deja depus un proiect de lege de care ştie foarte bine domnul senator Georgică Severin, pentru că este iniţiator, în care tocmai acest lucru încercăm să facem – este în procedură de urgenţă şi se referă tocmai la delimitarea Consiliului de Administraţie de funcţia de director general. Sigur că putem găsi o grămadă probleme, de ce primeşte /…/ foarte mulţi bani, de ce studiourile teritoriale nu ştiu câţi bani mănâncă, de ce există foarte multe instituţii care căpuşează televiziunea, de ce există foarte multe rude care lucrează în televiziune şi nu fac nimic, dar asta, repet, şi cu asta închei, sunt probleme care trebuie rezolvate pe termen scurt, mediu şi lung./amirea/sdm2

Florin Pâslaru:/ Cel mai important lucru este să găsim o soluţie pe termen foarte scurt, în aşa fel încât Televiziunea Română, televiziunea naţională, să funcţioneze în continuare. Vă mulţumesc!

Georgică Severin: Vă mulţumec şi eu, domnule deputat! Dau cuvântul domnului deputat Popescu, se pregăteşte domnul deputat Gunia.

Dan-Cristian Popescu, deputat PNL: Domnule preşedinte al Senatului, domnule prim-ministru, stimaţi miniştri şi stimaţi colegi, la ce asistăm astăzi este un faliment, încă un faliment al unui managament prea politizat; sau grevat de interese politice. Dacă vorbim despre soluţii pe teremen scurt, sunt foarte simple. Acestea tratează efectele şi nu cauzele, şi vorbim de posibilitatea de a da bani Televiziunii sau de a o închide. Cum nu putem să o închidem, rămânem la o singură soluţie: să dăm, cumva, bani. Propun însă şi o discuţie asupra cauzelor şi la cauze aş adăuga, pe lângă acest managament care a fost şi nu mă refer la managamentul actual, de-a lungul timpului a fost tot timpul prea politizat sau grevat de interese politice. Mă refer la caracterul interţial al televiziunii publice. Televiziunea a început într-o perioadă în care deţinea monopolul şi deservea populaţia României cu tot felul de segmente. Eu cred că astăzi, cu execepţia dimensiunii culturale şi cu excepţia dimensiunii corectei informări, pe celelalte segmente intră într-o competiţie inegală cu piaţa şi poate că este momentul să vedem, ce aşteptăm de la această televiziune publică, ce vrem să ne ofere? – este prima întrebare, după care putem discuta cum să o facă. Nu ne-am mai pus această întrebare de la înfiinţarea televiziunii. De atunci, televiziunea oferă aceeaşi gamă de programe. Vă mulţumesc.

Georgică Severin: Mulţumesc domnului deputat şi pentru faptul că v-aţi încadrat în timp, dau cuvântul domnului …. se pregăteşte domnul deputat /…/, reprezentantul minorităţii sârbe.

Ionel Dragoş Gunia, deputat PNL:  Este foarte clar că trebuie să definim extrem de limpede ce înseamnă serviciu public şi ce înseamnă rolul televiziunii în relaţia concurenţială cu celelalte posturi TV de pe piaţă şi, atunci, probabil că o să avem şi soluţii. Este lipede că toate cauzele care au dus la această situaţie trebuiesc stopate şi în mod sigur trebuie să vorbim la televiziunea publică de un consiliu de administraţie care să aibă ca unică misiune reorganizarea acestei societăţi. Ştim cu toţii, există televiziuni care au la ora actuală plaja mult mai amre la populaţie, care funcţionează cu mult mai puţini angajaţi, care, în mod sigur, nu au atâtea studiouri şi atâtea, ştiu eu, locaţii în ţară, deci există soluţii care pot să vină atât din afara televiziunii, cu un ajutor guvernamental, cu lege schimbate, şi aşa mai departe, dar în mod sigur trebuie reorganizată şi societatea, pentru că şi acolo sunt o grămadă de bunuri care pot fi vândute, sau pot fi chiar cedate – de ce nu? – la cei care aveţi datorii. Vreau să pun o întrebare punctuală: Aţi vorbit, doamna director, de felul în care se percepe taxa radio, întru-un  mod mult mai eficace, la ora actuală, datorită unei hotărâri de guvern. Aţi făcut, cumva, vreun calcul ca să vedeţi care ar fi impactul financiar pozitiv pentru SRTV pe termen scurt, mediu şi lung, dacă ar exista o hotărâre de guvern asemănătoare în ceea ce priveşte societatea? Mulţumesc mult.

Irina Radu: Da, am făcut calcule pentru absolut ce ar înseamna fiecare schimbare legislativă pe care am pomenit-o aici, şi v-aş da doar câteva exemple. Să spunem, creşterea minutelor de publicitate, pentru că a fost amintit aici, de la 8 la 12 minute, ar însemna o creştere estimată, anuală, cam de 3 milioane de euro; reintroducerea scutirilor de TVA pentru drepturile de difuzare de filme, competiţii sportive, o creştere de 7.560.000 de euro; plafonarea comisionului de taxă, specificat mai întainte, mai puţin ceva, 1.358.000 de euro./eendrefy/sdm2

Deci, şi măsura menţionată de dumneavoastră se situează cam în jurul unui milion de euro. Deci sunt cifre foarte importante pentru orice televiziune. Asta vă spun şi ca om care am lucrat ani buni şi în privat, exagerând aşa, puţin, şi poate nu e locul de asemenea comparaţii într-o companie atât de selectă, dar vreau să vă spun că pentru un milion de euro pe lună altă televiziune ar omorî. Sigur că e o metaforă. Iar, bineînţeles că de asta ne întreabă pe noi lumea: „ce faceţi voi cu 60 de milioane de euro?” Nu e momentul să vă prezentăm aici analiza şi unde se duc banii, dar de aceea poate aţi remarcat, am început o campanie la televizor şi pe Facebook şi peste tot, în care ne asumăm să comunicăm exact pe ce se duc banii, chiar dacă cineva o să ne critice, o să ne trimită şi vorbe urâte, cred că e de datoria noastră să explicăm cetăţenilor unde se duc cei patru lei plătiţi de ei. Mulţumesc!

Goergică Severin: Vă mulţumesc! Îi dau cuvântul domnului deputat Gvozdenovici, reprezentantul minorităţilor.

Slavomir Gvozdenovici: Mulţumesc frumos! Domnule prim-ministru, domnule ministru, domnilor preşedinţi, doamnelor şi domnilor colegi, vorbesc în numele grupului parlamentar al minorităţilor naţionale şi aş vrea să reamintesc la început, ceea ce au subliniat unii colegi, că TVR-ul este strategic important şi prin asta poate se deosebeşte un pic de celelalte televiziuni. N-aş vrea să intru în detaliu. În acest sens s-au dat exemplul Franţei. Există şi alte exemple în Europa unde statul a sărit în sprijinul televiziunii prin ştergerea datoriilor, prin anumite fonduri şi aşa mai departe. Deci, nu văd de ce nu ar trebui să găsim o soluţie şi în acest sens, pentru că o soluţie trebuie găsită şi trebuie să o căutăm împreună. Şi acum vreau să spun ceva în numele minorităţilor, în căutarea acestor soluţii n-ar trebui să uităm – ăsta este un argument – că începând de la Constituţie până la legea alegerilor şi de la legea alegerilor până la cultură, până la învăţământ, până la administraţie există anumite prevederi unde funcţionează aceea discriminare pozitivă. Despre situaţia minorităţilor şi această discriminare pozitivă am avut onoarea să vorbesc la Uniunea Interparlamentară, acum câţiva ani buni, în Mexic, unde am dat exemplul ţării noastre ca unul dintre cele mai pozitive din Europa. Şi acum ajung la problema – şi închei imediat – şi anume: în căutarea soluţiilor rugăm foarte frumos şi toţi factorii de decizie şi televiziunea, conducerea şi pe toţi care se vor implica, să nu ne mai restrângă, să nu ne mai taie la minorităţi, că la noi a ajuns cuţitul până la os. Nu mai este ce să se restrângă, nu mai este ce să se taie din acele puţine minute care avem. Apelul meu este acesta: sprijin oricare demers poate să îmbunătăţească situaţia şi poate să ne aducă la liman, dar consider că trebuie să ne gândim dacă în ţara noastră există aceste prevederi sub forma anumitor legi, trebuie să se regăsească şi în deciziile acestea care ar însănătoşi televiziunea, pentru că suntem şi aşa foarte puţini, avem puţin. Din puţinul ăsta şi mai puţin înseamnă nimic. Da… Vă mulţumesc frumos şi, încă o dată, sunt convins că împreună putem să găsim o soluţie bună, pentru că Televiziunea Română trebuie să rămână de o importanţă strategică.

Georgică Severin: Vă mulţumesc, domnule deputat! Domnul premier a intrat puţin în depăşirea agendei. Rog următorii vorbitori – mai sunt înscrise patru persoane, în afară de invitaţii care mai vor să spună ceva – să ne încadrăm în cele două minute dacă vrem să ne asculte premierul, dacă nu, putem să depăşim acestea. Vă mulţumesc! Are cuvântul domnul senator Paşcan, se pregăteşte domnul deputat Alexe.

Emil-Marius Pașcan: Vă mulţumesc! Domnule prim-ministru, domnilor preşedinţi…

Georgică Severin: Am o rugăminte, iertaţi-mă că vă întrerup, daţi-mi voie să fac o propunere: sunteţi de acord să închidem lista de luat cuvântul? I-am înscris pe toţi care au dorit până acum. Cine este pentru stoparea înscrierilor la cuvânt?

Călin Popescu-Tăriceanu: Eu fac o propunere să dai cuvântul de două ori la fiecare, sunt televiziunile de faţă. După ce pleacă televiziunile, nu mai e niciun interes. Ăsta era motivul pentru care, da fapt, la început, s-a propus să nu fie televiziunile, de faţă. Dar s-a ratat./fdoman/sdm2

Georgică Severin: Am obligaţia să înscriu la cuvânt. Evident, aceasta va fi în ordine, deci vom continua. Domnule prim-ministru, am înţeles.

Călin Popescu-Tăriceanu: Libertatea de exprimare, domnule preşedinte!

Georgică Severin: Exact, de acord. Deci, urmează doamna deputat Mincă, domnul Popa… şi mai ia cineva? Domnul senator Laszlo… Altcineva? Deci, în momentul acesta propun sistarea înscrierilor la cuvânt. Cine este pentru? … Împotrivă?

Călin Popescu-Tăriceanu: Eu sunt împotrivă, pentru că limităm libertatea de exprimare.

Georgică Severin: Vă mulţumesc. Avem trei voturi împotrivă şi o abţinere.

Călin Popescu-Tăriceanu: Există o singură variantă: dacă pleacă televiziunile, nu se mai înscrie nimeni.

Georgică Severin: Da. Nu-mi permit să fac comentarii. Dau cuvântul domnului senator Paşcan; se pregăteşte domnul deputat Alexe. Vă mulţumesc!

Emil-Marius Paşcan: Vă mulţumesc! Domnule prim-ministru, doamnelor şi domnilor miniştri, domnilor preşedinţi, stimaţi colegi, discuţia aceasta comportă două aspecte distincte: unul legat de istoricul datoriilor şi situaţia la care s-a ajuns şi, fireşte, ce putem face noi, în primul rând ca parlamentari – sigur, executivul – din acest punct de vedere. Dacă vă amintiţi, în momentul în care noi am garantat un împrumut al TVR şi, implicit, un plan de reeşalonare, de restructurare şi de plată a datoriilor istorice, ni s-a garantat şi ni s-a adus un astfel de plan. Nu avem niciun fel de garanţie că, chiar în această situaţie, găsind o soluţie, nu ajungem, într-o perioadă determinată, în aceeaşi situaţie. Prin urmare, problema fundamentală, domnule prim-ministru – şi cred că asta trebuie să admitem cu toţii -, avem cunoştinţă despre contracte oneroase, despre ceea ce spunea colegul Tudor Barbu, interese oculte, parazitarea prin diferite mijloace, implicit contractuale, a Televiziunii, care au condus la această situaţie de fapt. Cu toţii le constatăm, le indicăm, dar nu avem vinovaţi; n-a răspuns şi nu răspunde nimeni. Mai mult, pentru situaţia actuală în care s-a ajuns, respectiv nerespectarea obligaţiilor de către SRTV legate de Contractul Colectiv de Muncă, pentru care Televiziunea este acum executată, iarăşi nu răspunde nimeni – ceea ce este, din punctul meu de vedere, inadmisibil. Pentru că noi, într-o astfel de atitudine, neapelând la mijloace legale prin care cineva trebuie să dea socoteală, efectiv perpetuăm într-o expectativă ciudată, inerţială, această stare de fapt. Prin urmare, eu cred că ceea ce stă în momentul de faţă în putinţa noastră este să procedăm la numirea unui nou Consiliu de administraţie, căruia eu cred că se impune să-i dăm un mandat foarte clar, pe o perioadă determinată, de a veni cu un plan de măsuri foarte ferm de redresare a Televiziunii. Legat procedural de ceea ce poate face executivul a spus preşedintele Georgică Severin, pentru a lărgi baza de încasare, şi efectiv să găsim şi soluţii prin care trebuie să porniţi de la realităţi. Chiar dacă se încasează la factura de energie electrică acea taxă de abonament, în mod real, adeseori la Televiziune ajunge doar o parte din acele încasări, mult mai mică – uneori de 70% sau chiar mai puţin, ceea ce nu este în regulă. Şi atunci, trebuie găsită poate şi o altă formulă, sau lărgită baza aceasta de cotizare.

Prin urmare, stimaţi colegi, nu avem alte soluţii, oricât am discuta. Trebuie să numim acel Consiliu de administraţie. Poate să fie compus chiar din tehnocraţi, aşa cum a propus colegul nostru, cu un mandat determinat, pentru a venit cu soluţii concrete neviciate politicianist de niciun fel din nicio direcţie, şi să procedăm la punerea în aplicare, dar şi la respectarea acelui program. Altminteri, vom face continuu astfel de planuri, pe care nu le respectă chiar SRTV, cu Consiliul de Administraţie, pe care noi le susţinem, le asumăm politic, ceea ce nu este în regulă. Vă mulţumesc!

Georgică Severin: Dau cuvântul domnului deputat Alexe; se pregăteşte doamna deputat Mincă.

Florin Alexe: Mulţumesc, domnule preşedinte! Dragi colegi, am ascultat-o cu toţii pe doamna director general interimar povestind lucrurile care se întâmplă în TVR. Dar a evitat cu eleganţă, aş spune, problema salariaţilor. Am auzit şi am înţeles că în 2015 50% din bani s-au dus către salarii. Am aflat că o să existe un plan de reorganizare, dar n-am aflat dacă în acest plan de reorganizare vom umbla la aceste cifre. Ştim că sunt peste 2.800 de angajaţi; ştim, de asemenea, că în alte televiziuni comerciale numărul angajaţilor poate este la o treime sau la un sfert./cvanatoru/sdm2

Știu că este o problemă dureroasă, dar vreau să o-ntreb pe doamna director general interimar, dacă și-a pus această problemă și dacă, în această restructurare, are măcar o cifră a angajaților care ar fi necesari TVR-ului, pentru a funcționa optim. Mulțumesc mult de tot!

Georgică Severin: Mulțumesc foarte mult, domnule deputat! Dau cuvântul doamnei deputat /…/; se pregătește domnul deputat Popa.

Liliana Mincă: Domnule președinte al Senatului, domnule premier, stimați colegi, asist, astăzi, la un film în reluare. Și vă spun lucrul acesta pentru că eu, personal, am participat la ședința Biroului Permanent din 25 noiembrie 2015, când doamna director interimar al Televiziunii Române a fost invitată să ne prezinte situația Societății Române de Televiziune și propunerile domniei sale. Au trecut câteva luni de atunci, ori… nu au fost luate măsuri, datoriile cresc, situația este așa cum este, în TVR, și eu o s-o citez pe doamna director general interimar, care spunea, în ședința Biroului Permanent din 25 noiembrie 2015, că ștergerea tuturor datoriilor la TVR nu ar garanta funcționarea performantă a TVR-ului, fără creșterea taxei și modificarea legislației în vigoare. Mi-aduc aminte că, la momentul respectiv, l-am avut invitat în Biroul Permanent pe ministrul finanțelor, ne-a explicat în ce condiții se poate obține un ajutor de stat, ne-a explicat ce este posibil și ce nu este posibil… Astăzi, aș fi vrut să aud, din partea ministrului finanțelor, din partea primului ministru, măsuri concrete. Pentru că, trebuie să recunoaștem, chiar dacă Consiliul de Administrație este numit de către partidele politice, prin reprezentanți ai partidelor politice, și este validat de către Parlament, Parlamentul nu are un control efectiv lunar în TVR. Nu există indicatori de performanță, nu știm ce se-ntâmplă acolo… Ne trezim, anual, cu raportul de activitate și vedem ce dezastru este la TVR. Noi, ca parlamentari, nu putem să facem decât să schimbăm consilii de administrație, să schimbăm directori generali; însă, este egal cu zero. Putem să schimbăm Legea, putem să facem ce-om face, dar nu ne putem juca cu viața celor 2.500 de angajați. Și asta este clar. Indiferent ce-am face, trebuie să recunoaștem că aven de-a face cu un cadavru – între ghilimele -, intrat în putrefacție. Deci, decizia trebuie să fie luată cât de curând. Dacă nu ieri, astăzi trebuie luată. Și eu vă spun că singura soluție – pentru că am condus o socitate de stat, știu ce-nseamnă indicatori de performanță, știu ce-nseamnă să lucrezi cu un consiliu de administrație numit politic, din oameni care nu au nicio legătură cu activitatea acelei societăți, ci doar sunt trimiși acolo, în Consiliul de Administrație, de către partidele politice, să-i reprezinte – închiderea și luarea de la zero. Avem nevoie de televiziune de stat, este clar, însă trebuie evaluarea corectă a fiecărui angajat, nu de către oamenii politici, ci de către profesioniști; astfel încât să nu se mai ajungă la situația la care s-a ajuns. Deci, trebuie luat de la zero! Și eu văd aicea o propunere a directorului general interimar, la punctul 4, din 11 a doua 2016, unde spune foarte clar: închiderea Societății Române și înființarea, a doua zi, a unui nou serviciu public de televiziune; și această soluție s-a aplicat în unele state europene. Mulțumesc!

Georgică Severin: Vă mulțumesc! Domnule deputat, vă rog puțin…! Până să vă dau din nou cuvântul, premierul a depășit deja, cu 30 de minute, timpul. Se retrage… V-aș ruga, dacă aveți să ne spuneți ceva în final /…/! /…//sdm2

Dacian Cioloş: Nu pot decât să reper ce am spus înainte. Doamna deputat spune acum că Guvernul trebuie să ia anumite măsuri. Sigur, noi am venit cu o analiză legat de ce s-ar putea face în diferite situaţii sau în situaţii de statut diferit al Televiziunii, pentru că în momentul de faţă, sigur, s-a discutat de lărgirea bazei de colectare, de creştere a taxei – sunt câteva măsuri care pot fi avute în vedere, dar încă o dată, noi le putem lua, însă nu o să rezolve problema imediată. Spunea domnul barbu, care a plecat, că o să introducem bani în continuare printr-o sită. Banii se duc în continuare pe măsuri care nu vor creşte performanţa Televiziunii. Doamna director general spunea că abia 5% din buget au fost bani investiţi în programe noi şi bani care ar putea să ajute la relansarea Televiziunii pe piaţa media. În msura în care veţi ajunge la o concluzie, în funcţie de aceste concluzii, pe care le trageţi astăzi şi deciziile pe care le luaţi vizavi de viitorul funcţionării Televiziuni şi a conducerii Televiziunii, Guvernul poate să vină cu măsurile pe care le consideră fezabile în baza legilor actuale şi în baza responsabilităţii pe care o are. Ceea ce nu putem face, oricât am vrea înainte de iulie, este să dăm bani acum, în următoarele săptămâni Televiziunii. Să dăm bani Televiziunii în plus acum – asta ar însemna în primul rând să gasim bani respectivi, deci să-i luăm de undeva, dar ar însemna să facem rectificare bugetară. Rectificarea bugetară nu o putem face imediat. Deci asta oricum, această idee e o idee de perspectivă de termen hai să spun mediu de câteva luni de zile, însă până atunci, sunt câteva măsuri care ar trebui să poată să fie luate pentru a închide robinetul risipei, să spun, la TVR. Deci în funcţie de aceste decizii, sigur, s-a vorbit aici de garanţie guvernamentală. Trebuie analizat, Ministerul de Finanţe, garanţia aceea nu înseamnă bani de la buget imediat, dar oricum înseamnă un impact asupra bugetul şi asupra datoriei şi aici sunt nite limite, dar oricum, noi suntem în măsură să analizăm toate aceste posibilităţi. Noi am făcut deja o analiză, dar vom folosi aceste elemente în funcţie de decizia care se ia astăzi. Şi eu cred, pornind şi de la scrisoarea pe care conducerea Televiziunii ne-a trimis-o şi nouă şi dumneavoastră, că la TVR se aşteaptă acum o decizie rapidă. S-a evocat aici eventuala administrare specială sau o nouă administrare oricum, care să ia nişte măsuri de restructurare, dar oricare ar fi conducerea respectivă, dacă conducerea respectivă nu va fi în măsură să ia nişte decizii urgente de restructurare, nu vom putea gâtui pierderile care continuă şi atunci abia după ce reuşim să gâtuim aceste pierderi, cred că putem să vedem care sunt soluţiile pentru a relansa activitatea acolo şi a lărgi baza de finanţare a Televiziunii pe baza unui plan pe care cineva să şi-l asume. Mulţumesc. Eu va trebui să plec, dar oricum, rămânem în contact şi am vrut… prezenţa mea astăzi aici a fost şi pentru a da clar mesajul că Guvernul vrea să se implice în măsura în care poate să o facă, dar în această situaţie, Parlamentul are o responsabilitate şi e important să ne asumăm fiecare dintre noi responsabilităţile. Vă mulţumesc.

Georgică Severin: Vă mulţumesc, domnule prim-ministru. Dau cuvântul domnului deputat Popa. Se pregăteşte domnul senator László.

Radu Mihai Popa: Mulţumesc, domnule preşedinte. Domnule prim-ministru, în drumul dumneavoastră spre ieşire am să vă spun câteva cuvinte. Mulţumesc. Am să spun câteva cuvinte, care nu o să placă unora de la masa asta, dar asta e viaţa. În primul rând, am să-i spun ministrului de finanţe o problemă de tehnică legislativă, pe care cred că nu o ştie şi anume care este diferenţa între acordarea unui ajutor de stat şi modificarea Legii 41 pentru ca TVR-ul să poată să intre în insolvenţă. De ce nu vrea nimeni modificarea legii? Pentru că toată lumea vrea un control politic asupra TVR-ului, de aia nu vrea nimeni modificarea Legii 41 ca să intre în insolvenţă. Aici sunt oameni care au interese, care au emisiuni, care au tot felul de jocuri. Modificarea legii este apanajul majorităţii. dacă majoritatea voia să facă o modificare, o făcea. În mod evident, nu vor să o facă, de aia nu avem nici Consiliu de Administraţie./denisse/sdm2

Pe de altă parte, vreau să spun, ca unul care mă pricep mai mult decât alţii, că TVR nu este nici Oltchim, nu e nici Loterie. Este o instituţie de presă şi trebuie tratată ca o instituţie de presă. Putem să mitraliem Consiliul de Administraţie sau conducerea interimară cât vrem, dar nu au nicio vină oamenii aceştia, au făcut ce au putut să facă în trei luni de zile. De ce nu avem Consiliu de administraţie, de ce nu s-a votat? Ştiu politicienii de la masa asta de ce nu s-a votat Consiliul de administraţie. Dacă domnul Dragnea ne blagosloveşte cu vreo lege, că se pricepe şi la TVR, probabil că vor modifica şi legea, dacă nu, o să o târâim aşa în continuare. Pe de altă parte, dacă dna ministru poate să îmi spună care este diferenţa, de ce trebuie să dăm ajutor de stat şi să nu modificăm legea în aşa fel încât TVR să intre în insolvenţă. Banii nu sunt tot de acolo? Sau domnul profesor care, sigur, zâmbeşte, ştie mai multe decât mine.

Georgică Severin: Vă mulţumesc, domnule deputat. Dau cuvântul domnului senator Lászlo, se pregăteşte doamna senator Creţu.

Lászlo Attila:  Mulţumesc, domnule preşedinte. Eu voi fi foarte scurt. Doamna ministru, din toate variantele discutate şi prezentate, fiecare necesită timp şi/sau foarte mult timp. Cred că în această clipă ar trebui să luaţi în considerare foarte serios problema garanţiei de stat pentru accesarea unui nou credit, pentru că din variantele prezentate asta mi se pare cel mai realizabilă în timp util. Celelalte probleme legate privind /…/ bazei de colectare ş.a.m.d., ceea ce au fost prezentate, necesită totuşi un pic de timp şi modificări legislative care durează. Mulţumesc.

Georgică Severin: Vă mulţumesc, domnule senator. Profit de prezenţa în sală – şi le mulţumim că au participat – preşedintelui Comisiei de buget de la Camera Deputaţilor, şi a domnului Răsvan Popescu care reprezintă astăzi, aici, Consiliul Naţional al Audiovizualului, dacă doriţi să aveţi vreo intervenţie? Vă rog, domnule Popescu.

Răsvan Popescu: Foarte scurt, pentru că noi nu avem atribuţii, cum ştiţi, în situaţia financiară a TVR. O modificare care a fost adusă în discuţie ar putea să fie cea privind publicitatea, egalitatea de minute şi pentru televiziunea publică ca şi pentru posturile comerciale. La vremea respectivă legiuitorul a apreciat să facă aceasta diferenţă tocmai pentru a asigura o concurenţă cât de cât echitabilă între o televiziune publică care dispunea de o susţinere din partea bugetului pentru costul de emisie şi în aceste condiţii s-a apreciat că totuşi este nevoie de această diferenţă de tratament în materie de minute de publicitate. Oricum, nu ar fi o soluţie pe termen scurt şi înţeleg care se pune aici este de rezolvare pe termen scurt a finanţării televiziunii.

Georgică Severin: Vă mulţumesc, domnule Popescu. Aş ruga membrii din conducerea TVR să fie atenţi la cei care iau cuvântul. Totuşi, noi am fost atenţi la problemele dvs. Dau cuvântul doamnei senator Creţu şi urmează domnul preşedinte al Comisiei de buget, Ştefan.

Gabriela Creţu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Aş începe prin a face o precizare – trebuie întâi să ieşim din ambiguitate, ambiguitate care, de altfel, este favorizată de legea de organizare, dar pe care am văzut-o la majoritatea colegilor: vorbim de un serviciu public sau vorbim de o societate comercială? Şi premierul, încă din introducere, a ridicat această problemă la fileu cumva. Eu sunt dintre cei care susţin necesitaea unui serviciu public de televiziune. Or, dacă e serviciu public, atunci criteriile sunt cu totul altele şi finanţarea este diferită, pentru că el trebuie să-şi asigure independenţa şi faţă de interesele comerciale şi faţă de guvern, în măsura în care totdeauna trebuie să acceptăm – e una din marile provocări pe care o televiziune publică le are, aceea de a-şi menţine independenţa faţă de cine e la putere la un moment dat. Dar acel aspect e legat de programe, mai ales. Noi discutăm aici despre finanţare. Aş face un reproş prietenesc celor de la Televiziunea Română, ar fi trebuit să avem pe masă o hârtie frumoasă cu structura datoriilor, către cine sunt datoriile respective, pentru că pot fi găsite soluţii diferite pentru diversele categorii de datorii, ca să facem într-adevăr eficientă această întâlnire şi nu doar o întâlnire în care să facem declaraţii politianiste, nu politice, pentru că eu cred că politicul are un mare rol pozitiv în a asigura funcţionarea unei asemenea instituţii./amirea/sdm2

S-a vorbit aici de viabilitate. Ce înseamnă viabilitate? Am impersia că unii dintre colegi au folosit aceeaşi termeni pe care îi folosim pentru televiziunile comerciale, audienţe. Eu trebuie să vă amintesc că definiţia serviciului public zice aşa: că el trebuie să asigure prin totalitatea programelor… ca totalitatea programelor să ajungă la totalitatea cetăţenilor, nu un anumit program să ajungă la un număr cât mai mare de cetăţeni, pentru că nu pot să-i oblig să urmărească emisiunea în limba sârbo-croată pe toţi cetăţenii României, deşi s-ar putea ca un program foarte bine realizat să genereze interes. Da, mă iertaţi…! Sunt pentru soluţiile radicale, închidem Televiziunea şi deschidem Televiziunea.

Georgică Severin: Vă mulţumesc, doamna senator! Dau cuvântul domnului deputat Viorel Ştefan, se pregăteşte domnul preşedinte Gigel Ştirbu.

Viorel Ştefan: Mulţumesc, domnule preşedinte! Mulţumesc de invitaţie, mulţumesc de posibilitatea de a lua cuvântul în acest cadru. Doamnelor şi domnilor colegi, eu încep prin a vă spune că nu ştiu ce trebuie făcut. Nu ştiu ce trebuie făcut şi bănuiesc că dacă problema ar fi fost uşoară, era rezolvată demult. Problema nu este uşoară pentru că s-a plecat cu stângul. Deci, Legea pe baza căreia funcţionează Serviciul Român de Televiziune este o lege care şi-a propus să constituie o entitate cu titlul de serviciu public şi cu reguli de funcţionare la fel de libere ca o societate comercială. Pentru că dacă noi tranşam corect la momentul zero şi spuneam că este instituţie publică, astăzi nu am fi discutat despre nivelul de salarizare confidenţial, ştiam foarte clar, exista o reglementare care impunea un anume nivel de salarizare, de la care nu se putea face rabat. Astăzi nu am fi avut suspiciuni în legătură cu achiziţiile făcute în funcţionarea Televiziunii Române în decursul atâtor ani şi toate consecinţele care decurg de aici, terminând cu ce a spus doamna director general interimar că astăzi nici măcar o procedură de insolvenţă nu poate fi declanşată pentru că legislaţia insolvenţei priveşte un regim juridic foarte clar şi nu acest regim juridic amestecat. Este o instituţie care are capital social, n-are acţiuni, n-am înţeles niciodată cum s-a putut naşte o astfel de entitate. De aici pleacă toate dificultăţile. După care, mai este o chestiune de neînţelegere în opinia mea. De fiecare dată sau o dată la nu ştiu câţi ani, toate partidele politice luptă din răsputeri să-şi pună oameni în consiliul de administraţie. Dar eu cred că n-am înţeles un lucru, oameni din consiliul de administraţie de la televiziune nu sunt consilierii directorului. Ei sunt administratorii patrimoniului acestei entităţi şi atunci nu am răspuns la întrebarea: câţi administratori au răspuns juridic pentru prejudiciile care s-au creat în diversele mandate care s-au succedat acolo? Deci, toate acestea însumate ne pun astăzi în situaţia în care am asistat la o discuţie unde premierul României s-a străduit să explice că responsabilitatea este a Parlamentului, iar Parlamentul să solicite soluţii din partea Executivului. Nu ştiu, eu cred că soluţia nu poate fi găsită decât pe un nou compromis, să ne asumăm cu toţii că istoria n-a fost o experienţă foarte fericită şi să încercăm un compromis care să se restarteze şi eu înclin să cred că… S-a mai afirmat o chestie aici cu care eu nu sunt de acord, că dacă se intră într-o procedură sub supraveghere judiciară Parlamentul nu mai face control. Păi, stimaţi domni, doamne şi domni, colegi, păi noi suntem gestionarul resurselor acestui serviciu sau suntem supraveghetorii modului în care gestionează politica editorială acest serviciu de media?/fdoman/sdm2

E o mare confuzie aici. Procedura judiciară nu se substituie în funcţia Parlamentului de supraveghere a politicii editoriale. Procedura judiciară poate să facă lumină şi cred că e singura soluţie ca să facă lumină în legătură cu responsabilitatea celor care au gestionat acest patrimoniu. Se vor putea retrata tranzacţii în urmă cu 3 ani de zile, se vor putea stabili responsabilităţi individuale în contul celor care au gestionat, care au fost în Consiliul de Administraţie şi nu au ştiut că sunt administratori, au crezut că sunt consilieri fără răspundere, acolo. De aceea, eu cred că un compromis ar trebui să genereze o situaţie, o măsură excepţională dată fiind situaţia excepţională legat de faptul că nu se pot plăti salariile în această entitate şi oamenii care sunt angajaţi acolo nu au nicio vină de ce s-a întâmplat şi trebuie găsite soluţii. Iar, mai departe, măsurile pe termen mediu şi lung ar trebui să vizeze o atitudine asumată cu mult curaj de către toate partidele politice şî să facem lumină o dată pentru totdeauna. Revenind la procedura judiciară, cred că ce spunea doamna director general, o reorganizare judiciară în interiorul căreia se facă chiar şi o fuziune parţială cu Radioul. Domnul preşedinte Tăriceanu ştie mai multe decât mine în legătură cu modul în care funcţionează aceste servicii şi nu este de acord, dar eu dacă aş privi această entitate ca fiind una oarecare şi nu un serviciu de televiziune atât e specializat pe o zonă atât de specializată spre încolo aş privi ca soluţie. Vă mulţumesc.

Georgică Severin: Vă mulţumesc şi eu. Dau cuvântul domnului preşedinte Ştirbu şi mă pregătesc.

Gigel Ştirbu: Mulţumesc. Foarte scurt. Tind să cred că cei care sunt interesaţi de soarta acestui serviciu public de televiziune se află aici în sală sau au rămas în sală. Dragi colegi, lucrurile sunt mai simple, în sensul că sunt limitate. Nu avem foarte multe decizii de luat. Cred, din experienţa pe care o am acumulat-o în ultimii ani de zile, atât eu cât şi colegii noştri aici de faţă, eu personal cred că dacă cumva gândim să unim cele două servicii publice de Radio şi de Televiziune, am distrus şi Radioul. Doi. În ceea ce priveşte TVR, doamna director general, noi doi am mai avut… noi, Comisia pentru cultură, cu dvs, am avut nenumărate întrevederi. În momentul de faţă, personal, cred că cei care pot să rezolve problema se află în această sală, şi anume, sunt parlamentari. Parlamentul Româniaei poate să rezolve problema cu celeritate, aşa cum spunea primul ministru, şî anume să găsim soluţia legală pentru ca serviciul public de televiziune să poată intra în insolvenţă. Din tot ceea ce atî spus dvs mai devreme în luarea de cuvânt pe care aţi avut-o, din toate aceste lucruri a reieşit o chestiune foarte clară: cel mai mare pericol pentru dvs sunt aceste executări silite. Am înţeles corect? Bun, mulţumesc. Din cauza faptului că aceste executări silite nu pot fi blocate decât – şi aş ruga-o pe doamna ministru şi domnul preşedinte al Comisiei pentru buget-finanţe să mă corecteze dacă greşesc – în situaţia în care aceste executări silite nu pot fi blocate decât de intrarea în insolvenţă a serviciului public de televiziune, eu unul personal nu văd o altă soluţie. Deci cred că următoarea perioadă, noi toţi cei de aici, comisiile reunite pentru cultură din Cameră şi Senat, ar trebui să luăm o decizie politică, noi toţi reprezentanţii tuturor forţelor politice din parlament să luăm această decizie politică, să modificăm legislaţia în vigoare, ca astfel să dăm posibilitatea ca, nu ştiu, serviciul pubic de televiziune să beneficieze de intrarea în insolvenţă./amirea/sdm2

Dar, totodată, acest lucru, doamna director general interimar, nu ne oferă nouă garanţia că peste o lună, două, trei, cei 2500 de angajaţi ai dumneavoastră nu vor, ştiu eu, nu vor conduce la o nouă sincopă după ieşirea din insolvenţă a acestui serviciu public de televiziune. De aceea vă spun părerea mea este următoarea: acest serviciu, această instituţie nu va fi viabilă cu 2500 de angajaţi. Această instituţie, doamnă, şi nu vă găsesc dumneavoastră o vină aici, nu aveţi niciun fel de vină dumneavoastră. Vina este a consiliilor de administraţie, care de-a lungul anilor au gestionat problemele acestei instituţii. Cred, şi cu asta închei, că este nevoie de, nu ştiu, de una dintre cele două soluţii: soluţia grecească – o închidem şi redeschidem o nouă instituţie, sau soluţia BBC – lasăm la o parte publicitatea, lăsăm la o parte taxa, iar toată finanţarea acestei instituţii publice de care avem nevoie, mă rog, este şi o obligaţie constituţională, să fie făcută de la bugetul de stat. Dar în prim moment, în primă fază, cred că trebuie să schimbăm legislaţia în domeniu, ca dumneavoastră să beneficiaţi de intrarea în insolvenţă. Vă mulţumesc mult de tot.

Georgică Severin: Vă mulţumesc şi eu, domnule preşedinte. O să încerc şi eu să spun câteva cuvinte. Vă mulţumesc tuturor celor care au rămas până în acest moment. Trebuie să spun sincer, când a luat cuvântul colega mea Gabriela Creţu, ştiam, bănuiam ce va spune şi, într-un fel, a spus ce voiam eu să spun. Ce nu se înţelege şi este extrem de important: noi vorbim de un serviciu public garantat prin Constituţie. Nu vorbim nici de o societate comercială, nici de o regie, nici de … Ori vorbim de serviciu de pază a cetăţenilor, deci de poliţie, serviciul public care asigură ordinea şi paza, că vorbim de serviciul public cum ar fi educaţia, sănătatea. La fel este şi existenţa celor două servicii de Televiziune şi de Radio publice. Ele există pentru că statul are nevoie să-şi informeze cetăţenii, iar cetăţenii nu trebuie să aibă o informaţie în anumite situaţii mijlocită de alte elemente. Dacă pornim de la această realitate şi înţelegem că vorbim de două servicii publice şi nu de nişte instituţii, care trebuie să raporteze non-stop audienţa şi care să vadă câtă publicitate au şi să facă compromisuri apropo de conţinut, ca să le mai crească puţin audienţa, vom înelege despre ce e vorba. Toată lumea spune şi ştiu că în momentul de faţă, îmi mai fac nişte prieteni faţă de cei făcuţi în ultimele zile în conducerea Radioului, toată lumea vorbeşte de cele două instituţii, una – mărul putred, una – mărul cel bun, dar sunt câteva diferenţe esenţiale. În primul rând, Televiziunea Română, banii pe care în primeşte de la buget pentru emisie, practic nu are nevoie de ei, pentru că 95% din telespectatorii dumneavoastră sunt totuşi cei de pe cablu şi care îi aveţi prin reţelele de satelit. Interesul unei reţele terestre este a statului român, este un interes strategic. În al doilea rând, este iar un lucru extrem de important: în ultimii zece ani, cheltuielile de exploatare în televiziuni, în general, şi o să vă spun numai cum au crescut exploziv preţurile la filme, la achiziţii, la transmisii sportive, campionate mondiale şi tot ce doriţi dumneavoastră, au crescut aproape logaritmic, în timp ce în zona radiourilor, preţurile au stagnat, s-au dus chiar în jos. Asta nu înseamnă că acuz în vreun fel Radioul, dar nu poţi să le compari. Aici este elementul important, pe care trebuie să-l avem în vedere. Nici eu nu sunt de acord cu o unificare a acestor instituţii pe un termen să spunem scurt sau mediu, pentru că întâi este clar, trebuie să se rezolve problema financiară şi pe urmă să discutăm de altceva. Dar, în acelaşi timp, foarte-foarte important este că orice paleativ, orice decizie se va lua, va duce mai devreme sau mai târziu la revenirea la situaţia ingrată de astăzi. De ce? Pentru că decizia strategică trebuie să fie legată de cum finanţăm Televiziunea Română. Ori se va mări taxa la un preţ /…/, la o cifră rezonabilă, dar ştim bine că acest lucru nu este posibil, cel puţin în acest context, ori Televiziunea Română devine o televiziune care îşi va aprofunda menirea ei culturală, educativă, locul unde putem vedea o piesă de teatru, un concert simfonic, unde putem să lăsăm copiii să vadă şi emisiuni fără violenţă, să avem emisiuni de cultură, să promovăm valorile pe care le avem şi atunci noi ca stat trebuie să ne asumăm să susţinem aşa ceva, sau îi dăm drumul pe piaţa liberă./denisse/sdm2

Dar nu este normal, pentru că odată trimisă pe piaţa liberă va fi supusă tuturor compromisurilor pe care acest lucru le înseamnă, de la audienţă, publicitate ş.a.m.d. N-ar fi o idee rea să ne gândim, doamnă ministru, la renunţarea la publicitate la TVR – pentru că, în momentul în care TVR nu mai este un actor pe piaţa de publicitate, nu mai putem vorbi că ea influenţează piaţa şi că un eventual ajutor de stat ar distorsiona piaţa. Suma pe care dvs o luaţi din publicitate este prea puţin ca să gândim. Iar legat de subiectul zilei, care a fost menţionat aici… S-a vorbit foarte mult de consiliile de administraţie. Consiliile de administraţie, cel puţin de când sunt eu parlamentar, de şapte ani – şi s-au schimbat destule -, nu au fost altceva decât nişte instituţii la dispoziţia preşedintelui director general. După părerea mea, Consiliul de administraţie, dincolo de luarea unor decizii strategice, este instrumentul prin care trebuie să se exercite controlul parlamentar; n-o să-l exercităm noi, parlamentul, total, ca instituţie sau comisii, ci acest Consiliu de administraţie numit de parlament. O întrebare: atâta vreme cât directorul general poate face abuzuri, poate ia decizii eronate, dar membrii din CA ştiu foarte bine că, dacă CEO-ul va fi înlocuit printr-o decizie a parlamentului, dispar şi ei ca membri ai CA, se dizolvă CA, credeţi că au avut vreun interes să-şi manifeste acest control parlamentar?! De aceea, proiectul de lege pe care l-am iniţiat referitor la separarea funcţiei de preşedinte al CA de cea de director general, care să fie ales în urma unei selecţii de proiecte, întăreşte, după opinia mea, controlul parlamentar. Dar nu aici e polemica. S-au menţionat aici nume. N-o să spun decât un lucru pentru colegii care au o mică problemă cu memoria: voi aminti că din 2010 încoace, cu excepţia a doi ani, toţi, dar absolut toţi directorii generali au fost numiţi de acelaşi partid care… de cele două partide care acum s-au unificat. Vedeţi? Nu dau nume, cum au dat alţii. Dar să nu uităm aceste realităţi, apropo de ceea ce s-a întâmplat în ultimul deceniu în TVR.

În rest, mulţumesc tuturor care au venit, mulţumesc tuturor care simt că Televiziunea trebuie salvată – şi ea trebuie salvată dintr-un simplu motiv: existenţa îi este garantată prin Constituţie; este serviciu public garantat prin Constituţia României, şi nu putem să depăşim Constituţia – şi mulţumesc, evident, reprezentanţilor guvernului, domnului preşedinte Tăriceanu, tuturor colegilor!

O să-i dau cuvântul pentru o ultimă replică doamnei ministru al finanţelor, iar închiderea acestei dezbateri, pe care eu o consider extrem de fructuoasă, o va face preşedintele Senatului, domnul Călin Popescu-Tăriceanu. Vă rog, doamnă ministru!

Anca Dragu: Vă mulţumesc! Au fost câteva propuneri ce s-au făcut la această masă. Eu v-aş propune următorul lucru: În zilele următoare să revenim la dvs cu câteva precizări de natură tehnică, în ce măsură aceste propuneri sunt fezabile sau nu. De exemplu, soluţia unei garanţii pentru un credit – şi această garanţie, în anumite condiţii, este încadrată la „ajutor de stat” şi, ca atare, intrăm tot pe procedura lungă de notificare ş.a.m.d. Deci, eu v-aş propune să revenim cu câteva precizări de natură tehnică, în scris, în zilele următoare, care să răspundă solicitărilor şi propunerilor făcute aici. Mulţumesc!

Georgică Severin: Vă mulţumesc, doamnă ministru! Domnule preşedinte al Senatorului, vă rog să luaţi cuvântul!

Călin Popescu-Tăriceanu: Mulţumesc! O să încep cu sfârşitul: îmi pare rău că o să trebuiască să o contrazic fundamental pe doamna ministru, care nu pot să nu recunosc că are o bună intenţie. Doamnă ministru, nu asta e soluţia! Soluţia nu este să amânăm un deces. O garanţie nu face decât să mai amâne agonia şi decesul, în final. Suntem în cu totul şi cu totul altă situaţie, şi cred că şi domnul ministru al culturii – din păcate a plecat domnul Kelemen – n-a înţeles care este problema fundamentală: ei intră în incapacitate de plată!/cvanatoru/sdm2

Noi discutăm ca şi când ar fi o situaţie dificilă, dar la care căutăm paleative sau poate soluţii pe termen mediu şi lung. Nu suntem în această situaţie, din păcate. Am lipsit pentru puţin şi când am revenit l-am auzit pe domnul Viorel Ştefan care – îmi pare rău să vă spun, mulţi care au bătut câmpii au plecat, din fericire – vorbea foarte concret despre soluţiile pe care am putea să le avem în vedere şi aş sugera Ministerului de Finanţe ca pe baza propunerilor pe care le-a făcut domnul deputat Viorel Ştefan, dar nu numai, haideţi să vedem care sunt posibilităţile! Unu la mână: modificarea Legii privitoare la insolvenţă, ca să putem introduce în insolvenţă şi în administrare specială Televiziunea. Cealaltă variantă: declararea falimentului şi crearea a doua zi a unei alte societăţi, după modelul… Domnul preşedinte Gigel Ştirbu a evocat două modele: modelul grecesc şi modelul britanic. Păi, vă imaginaţi că o să funcţioneze în România modelul britanic? Nu o să funcţioneze. Făceţi o jucărie pe care o dăm – nu dumneavoastră, făcem o jucărie pe care o dăm în mâna Guvernului. Devine exclusiv finanţată de Guvern şi o să se joace Guvernul, n-o să mai fie situaţia asta, o să fie un guvern politic. Ţineţi la distanţă Televiziunea publică, de influenţa politică; cât mai la distanţă. Cu cât mai puţină subvenţie de la stat, sunt eu de părere. Deci, fără să înţelegeţi că îmi place modelul grecesc la şmechereală, hai să găsim o soluţie serioasă! Acum, ce vreau să vă spun? Prima întrebare la care ar trebui să răspundem, dacă e să purcedem la un drum este dacă Televiziunea publică ar fi viabilă dacă n-ar fi grevată de toate problemele pe care le ştim: nu încasează subvenţiile, are publicitate mai puţină. Aici discuţii, e bine cu publicitate, nu e bine, distorsionăm piaţa, nu o distorsionăm. Lăsaţi-i să fie actori pe piaţă, să încaseze şi subvenţia şi publicitatea. O să spuneţi: păi da, dar ceilalţi n-au subvenţie. N-au subvenţie, dar nici n-au obligaţiile pe care le are TVR-ul. La televiziunile comerciale n-o să vedem Festivalul Enescu retransmis, n-o să vedem alte emisiuni educative, culturale, pe care TVR-ul, prin vocaţia lui, le face, aşa încât există o compensare. Nu creăm un nou organism căruia de la început îi amputăm o mână, nu-i dăm publicitate, nu-i dăm nu ştiu ce, n-o să încaseze taxele pentru că unii au un milion, nu ştiu câţi sunt exceptaţi şi decizia politică n-o luăm aici, să o ia altcineva, nu ştim cine. N-o să o ia nimenea, bineînţeles, să îi pună pe ăia la plată şi aşa mai departe. Şi, iertaţi-mă, am să vă spun o puntată pe care eu am mai spus-o în public, care e următoarea. Înainte de ’89, în România se spunea aşa: „domnule, dacă la noi e atât de bine şi la ăia, adică în Occident e atât de rău, de ce e la ăia atât de bine şi la noi atât de rău?” Acum, mutatis mutandis, vă spun o chestiune, îmi pare rău, de ce funcţionează Radioul public şi nu funcţionează şi Televiziunea? Exact în acelaşi cadru funcţionează. Problema că separăm funcţiile de preşedinte cu director general, astea sunt soluţii paleative. Aveţi impresia cumva că la o societate comercială, când nu merge treaba se schimbă mobilele din clădire? Nu, se schimbă persoana. Nu vreau să credeţi că este o referire directă la dumneavoastră, pentru că dumneavoastră aveţi un mandat interimar şi realitatea este văzând cifrele pe care vi le-a arătat, nu ştiu, domnul Severin sau cu evoluţia încasărilor veniturilor problema nu e de ieri, de astăzi, de când sunteţi dumneavoastră, e o problemă care s-a amplificat şi care s-a agravat în mod extraordinar, s-a accelerat în ultima perioadă. Am observat care este evoluţia veniturilor, evoluţia cheltuielilor. Deci, veniturile au scăzut şi cheltuielile au crescut şi atunci sigur că pierderea asta cumulată s-a accelerat până s-a ajuns în situaţia de faţă./fdoman/sdm2

Deci revin la problemă. Ce constat în plus este că aici, cu mare grijă, toţi oamenii politici nu au vrut să spună prea mult, vreo doi-trei au vorbit despre suprapopularea cu personal a Televiziunii, despre incapacitatea succesivă a conducerilor sau a conducerilor succesive de a face o restructurare, în aşa fel încât încondiţiile în care audienţa a scăzut, veniturile au scăzut, să nu crească şi cheltuielile, cheltuielile au crescut chiar, şi atunci sigur că s-a ajuns la situaţia asta, în care uni au început să simtă că barca ia apă şi deodată a intervenit în locul interesului general interesul individual sau, în cel mai bun, de grup. Adică unii au început să facă acţiuni in justiţie să-şi ia banii: nu mă interesează dacă duc societatea în faliment, nu mă interesează ce fac peste un an, că o să fiu şi eu dat afară, dar ştiu că mi-am luat salariul mărit astăzi – asta este optica, care din păcate, văd că predomină, din moment ce 2000 de salariaţi înţeleg că au făcut aceste acţiuni în justiţie. E foarte interesant ca studiu de caz, aşa, cum privesc proprii salariaţi societatea în care lucrează şi de la care câştigă bani. Deci dacă nu găsim o formulă care este juridică şi economică, în acelaşi timp, şi care să permită restructurarea societăţii după modelul bunelor practici nici din Grecia, nici din… Avem model de bună practică Radioul. Îmi pare rău că dau exemplul acesta sau îmi pare bine că avem un exemplu bun. Deci nu suntem într-o situaţie fără ieşire, nu trebuie să descoperim nici apa caldă, nici praful de puşcă, nici roata. Avem soluţiile. Dar sigur că suntem într-un impas şi acest impas nu poate să fie rezolvat decât cu o soluţie de acest gen, care să permită evitarea intrării în incapacitate de plată, adică se introduce societatea în insolvenţă, se face restructurarea societăţii şi sigur se dă după aceea, eu ştiu, la îndemâna societăţii se dau şi celelalte instrumente de care are nevoie şi discutăm: facem consiliu de administraţie politic, nepolitic. Consiliul de Administraţie, după părerea mea, este o frumoasă inutilitate la Televiziune, am văzut cum funcţionează de ani de zile, nu face nimic. Nu face nimic. Se înţelege cu sindicatele să nu facă nimic şi directorul general dacă nu are susţinerea necesar să ia nişte măsuri, atunci lucrurile merg înainte şi în direcţia proastă. Deci, Viorel, contez pe priceperea ta, contez pe suportul Guvernului, reprezentat aici de doamna ministru, să vină să ne propună soluţiile tehnice, pentru că la Parlament nu avem specialişti în reorganizări, în falimente de societăţi ş.a.m.d., şi să vedem cum adaptăm legislaţia sau cum o modificăm rapid, ca să ieşim din impas, pentru că altfel, ce ai remarcat tu e, de altfel, şi foarte corect. Guvernul încearcă să paseze responsabilitatea Parlamentului şi Parlamentul ar fi foarte fericit dacă ar veni Guvernul cu o soluţie şi între aceste două scaune cade Televiziunea. Cam asta e situaţia. E foarte frumos. Eu nu am o problemă. Nu cred că aici suntem în campanie electorală. Cred că e mai corect să încercăm să găsim soluţia decât să vorbim frumos, să o învelim şi să ascundem adevărul. Asta este situaţia. Deci eu cred că Parlamentul trebuie să-şi asume acest rol de a modifica, de a găsi soluţia, suportul legislativ, veniţi de la Guvern cu o propunere şi împreună cu conducerea Televiziunii, dacă s-au gândit, nu ştiu, sau cu o firmă de avocatură, care este specializată pe acest gen de speţe, hai să le spunem de intrare în faliment, incapacitate de plată, eu nu sunt specialist pe aşa ceva, dar e clar că avem nevoie de un suport juridic şi tehnic pe această direcţie, că altfel discutăm numai de soluţii pe termen mediu şi lung şi nu rezolvăm problema care este imediată. Da. Vă mulţumesc.

Georgică Severin: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Declar închisă şedinţa comună a celor două comisii. Mulţumesc tuturor celor care au participat. O zi bună./denisse/sdm2

* * * * *