În centrul istoric al oraşului Porto, ce îşi întinde rădăcinile până în vremea Imperiului Roman, cetate martoră la constituirea alianţei dintre Portugalia şi Anglia, prin căsătoria, în 1387, a regelui Ioan I al Portugaliei cu Filipa de Lancaster, se poate mândri şi cu una dintre cele mai cunoscute şi mai vizitate librării din lume, Livraria Lello e Irmão, ce îşi datorează veşmântul artitectural unui inginer – Francisco Xavier Esteves. Înaintea sa, în 1869, librarul şi editorul Ernesto Chardron fondase, în apropiere, Livraria Internacional; în 1894, grupul editorial îi era vândut lui José Pinto de Sousa Lello, care, asociat cu fratele său António, devenea proprietarul a ceea ce astăzi se înalţă ca o «catedrală a cărţii», pe o stradă apropiată de prima locaţie. În ianuarie 1906, toate personalităţile culturale portugheze, între care şi scriitorul Guerra Junqueiro, erau prezente la inaugurarea librăriei considerate de la început o valoare a patrimoniului naţional lusitan. Cu deviza ce întâmpină amatorii de aventuri livreşti, „Decus in labore”, Lello a favorizat cultura, a susţinut scriitorii, a editat chiar primele volume scrise de Jose Maria Eça de Queirós, cel mai important scriitor realist portughez. Faţada dantelată, cu motive în stil neogotic, este străjuită de două siluete deasupra intrării, reprezentând Arta şi Ştiinţa, pictate de José Bielman. Celebra şi maiestuoasa scară în spirală, în stil Art Nouveau, bogat decorată, ce aminteşte de galeria pariziană Lafayette, urcă spre un plafon ornamentat cu lambriuri, parcă în căutarea şuvoaielor de lumină ce se strecoară prin vitraliile viu colorate, într-o atmosferă aproape sacră, aşa cum se cuvine într-un Templu al Cărţii. Se spune că scara ar fi inspirat-o pe scriitoarea J.K Rowling în descrierea librăriei Flourish and Blotts, ticsită de incitante volume de magie, din „Harry Potter şi Piatra Filozofală”. De fapt, J.K. Rowling a locuit o vreme la Porto, unde a predat limba engleză, fiind totodată clientă fidelă a librăriei, al cărei decor a fost ulterior ales pentru unele scene din ecranizările cu Harry Potter. Dar comorile fără de preţ – de exemplu, cele trei volume de artă, „Oito séculos de arte portuguesa”, scrise de medicul, istoricul şi scriitorul Reynaldo dos Santos, sau prima ediţie în facsimil a Lusiadelor (1572), epopeea creată de poetul naţional Luís de Camões, au un loc rezervat în biroul proprietarului, unde sunt cu sfinţenie păstrate pentru prietenii speciali. Colecţia librăriei cuprinde toate genurile, unele la vânzare, altele doar expuse în casete de sticlă.
La Veneţia, Libreria Acqua Alta, care pare un amestec între un târg de vechituri şi o mare tarabă cu cărţi, a fost fondată în 2004, de Luigi Frizzo, născut în Italia, poliglot şi cosmopolit, care a încercat varii meserii de-a lungul vieţii, ajungând până în Tahiti, Noua Zeelandă, Australia şi Canada, şi devenind, în cele din urmă, librar. Cu străjnicie păzită de câteva pisici prietenoase, librăria veneţiană nu s-a resemnat în faţa inundaţiilor frecvente, ci îşi expune volumele într-o gondolă şi în bărci cu vâsle sau căzi de baie, ticsite cu cărţi noi sau deja citite, pentru toate preferinţele. În lunile de iarnă, când Oraşul Dogilor suferă din cauza inundaţiilor, numite acqua alta, cauzate de fluxul intens al Mării Adriatice, cărţile de aici rămân uscate, graţie spaţiilor speciale alese pentru depozitare. Volumele, unele ponosite de apă şi de praf, acoperă pereţii de la podea până în tavan, într-un vârtej de culori. Altele au devenit o scară care invită vizitatorii să urce şi să privească peisajul. Aparte este ieşirea de urgenţă, care duce direct spre canalul traversat de gondole, ce însă nu transportă cărţi, ci turişti curioşi să afle secretele Serenissimei cetăţi, unele ascunse chiar în inedita librărie veneţiană.
„Nu fiţi neprimitori cu străinii, căci ei pot fi îngeri deghizaţi”, este motto-ul preluat de la W.B.Yeats de renumita librărie pariziană Shakespeare and Co, mult îndrăgită pe vremuri de Frank Sinatra. O americancă, Sylvia Beach, care a publicat în 1922 romanul, interzis la acea vreme în SUA şi Marea Britanie, al lui James Joyce, Ulise, a fost cea care, în noiembrie 1919, a deschis o librărie în Oraşul Luminilor. Devenită în anii 1920 un loc de întalnire pentru mulţi scriitori, ca Ezra Pound, Ernest Hemingway, Djuna Barnes, James Joyce, Ford Madox Ford sau Anais Nin, aceasta a fost închisă în 1941, în timpul ocupaţiei germane a Parisului, deoarece Beach i-ar fi refuzat, se pare, unui ofiţer german, ultima copie a operei „Finnegans Wake” a lui James Joyce. O a două librărie, situată în apropierea primei, a fost fondată aici tot de un american, George Whitman, în 1951, numită iniţial „Le Mistral,” dar redenumită „Shakespeare and Company”, în 1964, cu ocazia celei de-a 400-a aniversari a naşterii lui William Shakespeare şi ca un omagiu adus primei librării deschise de Sylvia Beach. „Am creat această librărie aşa cum ai scrie un roman, construind fiecare încăpere ca pe un capitol, şi îmi place ca oamenii să deschidă uşa ei aşa cum deschid o carte, una care te poartă în lumea magică a imaginaţiei”, mărturisea proprietarul, George Whitman. În 2010, librăria a lansat un premiu special, The Paris Literary Prize, pentru romanele nepublicate.
În oraşul în care a fost semnat actul fondator al Uniunii Europene, Maastricht, în Olanda, o biserică gotică de final de secol XIII a devenit, în zilele noastre, un spaţiu al lecturii şi un adăpost binemeritat al cărţii, librăria Selexyz Dominicanen, care propune un soi de dialog continuu între tradiţie şi modernitate. În biserica veche nu se mai slujise din anul 1794, când a fost confiscată de soldaţii lui Napoleon Bonaparte. Apoi, clădirea a fost folosită ca arhivă a orasului, depozit şi chiar parcare pentru biciclete, până când, în 2005, o companie olandeză a transformat-o într-una dintre cele mai frumoase librării din lume.
În capitala ţării unde s-a născut tangoul, Argentina, în oraşul numit, în 1536, „Santa Maria del Buen Aire”, de către fondatorul său, Pedro de Mendoza, apoi distrus de indieni, dar refondat în 1580 de Juan de Garay, şi redenumit „Ciudad de la Santisima Trinidad y Puerto de Santa Maria del Buen Aire”, numit pe scurt Buenos Aires, de prin secolul al XVII-lea, îşi dezvăluie liniile somptuoase una dintre cele mai elegante librării din lume, El Ateneo Grand Splendid. Librăria argentiniană îşi invită oaspeţii să scotocească printre volumele puse în evidenţă de jocul de lumini ce aminteşte de emoţia ridicării cortinei, acum într-o călătorie în spaţiul infinit al literaturii. Edificiul a fost creat de arhitecţii Peró şi Torres Armengol, pentru omul de afaceri Max Glücksmann, totodată un personaj faimos al tangoului, şi s-a deschis ca Teatro Gran Splendid, în 1919. Librăria păstrează cu grijă detaliile trecutului său elegant de scenă şi sală de cinema, din 1929, cu frescele originale, lojele decorate, balcoanele rotunjite şi cortina purpurie.
Aşa cum arată chiar numele său, Cafebrería el Péndulo, înscrisă într-o arhitectură modernă, ce captează vibraţiile luminoase şi ritmul alert ale oraşului precolumbian Ciudad de Mexico, cu un deor eclectic, a început ca un amestec savuros dintre o cafenea şi o librărie, în 1993. De la crearea sa, a integrat manifestări culturale şi artistice, devenind în timp unul dintre cele mai importante centre culturale din Mexic şi din America Latină.(Cristina Zaharia, RADOR)
