Emma Toader: Acceptarea de sine este mijlocul eficient de eliminare a stresului

Stresul a devenit sindromul secolului. Ce reprezintă stresul, de ce suntem stresaţi şi cum putem elimina stresul din viaţa noastră. Despre aceste lucruri am discutat cu Emma Toader, jurnalist şi psiholog.

R.: Medicii spun că unul dintre cei mai importanţi factori patogeni este stresul. Care este opinia psihologului despre stres?

Emma Toader: În primul rând cuvântul stres este astfel făcut încât generează stres. Stresul este  definit ca o reacţie emoţională la un factor sau un stimul declanşator. Eu vin şi traduc această definiţie care pare puţin tehnică: este reacţia pe care noi o avem faţă de ceva, însă acel ceva este doar un pretext pentru a scoate la iveală ceea ce avem noi reprimat, refulat în noi. De exemplu simţim nervi, furie faţă de şeful de la serviciu, dar şeful este un pretext pentru a scoate această furie, această nemulţumire sau tensiune, pe care o avem deja în noi, într-o formă reprimată. Aceeaşi lucru se întâmplă şi în caz de anxietate, vinovăţie, frică.

R.: Care este cauza stresului?

Emma Toader: Omul este tentat să controleze toate procesele în care este implicat. Să deţină un control total şi absolut asupra vieţii sale, ceea ce este imposibil. Noi nu putem controla fenomenele externe, care apar independent de voinţa noastră şi atunci apare stresul. Apare această reacţie emoţională pe care o denumim stres.

R.: Cum se poate combate stresul?

Emma Toader: În momentul în care vorbim despre combaterea stresului, generăm mai mult stres. A încerca să ne controlăm propriile emoţii este o abordare greşită. Noi trebuie să acceptăm aceste emoţii, nu să le controlăm. Pentru că dacă ne luptăm cu emoţiile noastre, înseamnă că le băgăm sub preş, refulăm. Noi ne menţinem aparent calmul, dar furia rămâne acolo în noi şi ne macină. Trebuie să admitem că sunt și zile în care suntem trişti, nemulţumiţi, nefericiţi. Dacă acceptăm această parte a noastră, atunci putem să accesăm şi lumina din noi. Exact aşa cum în natură există lumini şi umbre, tot așa, acestea se regăsesc şi în natura umană. Important este să conştientizăm că suntem furioşi şi să cercetăm cauzele furiei noastre. Astfel facem primul pas către eliberarea de stres. În loc să ne luptăm cu stresul trebuie să găsim metode de relaxare, de distracţie. Adică să trăim bucuria fără sentiment de vinovăţie. Trebuie să facem ceea ce ne place, pentru că doar dacă avem grijă de noi şi de starea noastră emoţională morală şi psihică putem avea grijă şi de alţii. A avea grijă şi a te purta cu tine cu blândeţe nu este un egoism sau un moft, ci înseamnă grijă pentru sănătatea ta. Din nefericire noi nu suntem educaţi pentru distracţie şi pentru relaxare. Oamenii de obicei se simt vinovaţi când se distrează. Ei cred – pentru că aşa au fost educaţi – că în acest timp puteau să facă ceva mai util sau au mustrări de conştiinţă că au cheltuit prea mulţi bani pentru relaxare. În realitate această activitate reprezintă o încărcare a organismului. Cu cât omul este mai încărcat, mai fericit, cu atât poate să dea un randament mai bun la serviciu, ceea ce nu se înţelege în societatea noastră şi nu înţeleg din pacate majoritatea angajatorilor.

R.: Cum putem obţine acea stare de mulţumire despre care vorbiţi?

Emma Toader: Mulţi cred că mulţumirea depinde de starea materială sau de poziţia socială. A fi, a face, a avea – cum se spune. Dar de fapt starea de bine nu este asta. Starea de bine depinde numai de ei. De capacitatea lor de a-și conştientiza situaţia şi de a şti să se relaxeze şi să fie fericiţi. Vă dau un exemplu. În ultima vreme multe persoane m-au căutat la cabinetul de psihologie şi mi-au spus că au un loc de muncă foarte bun, dar primesc sarcini foarte multe. Unii nu reuşesc să facă faţa volumului de muncă în cele opt ore şi își aduc de lucru și acasă penru a reuși să termine munca. De fapt ei fac munca a 2-3 oameni. Ei, dacă ei nu vor conştientiza că ceea ce fac este peste puterile lor, şi că au nevoie şi de odihnă şi de relaxare, atunci vor claca, şi atunci degeaba au un serviciu bun, dacă își distrug sănătatea.

Autor: Székely Ervin, RADOR