Situaţia refugiaţilor din Libia devine treptat tot mai insuportabilă, iar Uniunea Europeană nu are o strategie pentru soluţionarea crizei refugiaţilor. Deocamdată faţă de imigranţi domină politica de excludere dictată de vicepremierul italian, Matteo Salvini.
Papa Francisc a solicitat din nou ca politicienii să ia măsuri pentru ca Marea Mediteraneană să nu devină un cimitir. Săptămâna trecută cel puţin 150 de oameni şi-au pierdut viaţa. „Aşa ceva nu avea voie să se întâmple!” – a susţinut şeful bisericii catolice. Acesta a declarat că astfel de tragedii trebuiau evitate prin cooperarea comunităţii internaţionale – scrie Agenţia de Ştiri Catolice (CNA). Deocamdată însă apelul Papei nu are ecou în mediul politic. Lipseşte voinţa politică şi acordul factorului politic pentru sprijinirea refugiaţilor, iar situaţiile dramatice se înmulţesc. Cea mai gravă tragedie a acestui an a avut loc săptămâna trecută joi, când s-a scufundat un vas cu 300 de oameni la bord. Potrivit comunicatului pazei de coaste libiene 134 de oameni au fost salvaţi, dar mai mult de 154 au murit, majoritatea dintre ei erau femei şi copii. Cele mai multe victime erau din Eritrea şi din Sudan. Tragedia a avut loc în apropierea portului libian al-Hums. În Libia sute de mii de oameni aşteaptă să ajungă „pe pământul făgăduinţei” în Uniunea Europeană, cu toate că autorităţile locale au o atitudine din ce în ce mai dură faţă de ei. Potrivit organizaţiilor civice, mai multe mii de persoane sunt ţinute în închisori, sau în sediile forţelor de securitate. Majoritatea acestora sunt supuse violenţelor. Multe femei au fost violate, iar bărbaţii sunt duşi la muncă forţată. Situaţia este şi mai complicată din cauza războiului civil din Libia. Generalul Khalifa Haftar (un apropiat al defunctului preşedinte Muammar al-Gaddafi) în această primăvară a declanşat un atac împotriva capitalei Tripoli unde este sediul guvernului actual, recunoscut de comunitatea internaţionlă. Deşi acţiunea generalului rebel după primele succese s-a încetinit, s-a creat o criză umanitară gravă, astfel situaţia refugiaţilor din Africa, Asia şi din Orientul Apropiat a devenit şi mai periculoasă. Această stare este exemplificată şi prin faptul că atunci când trupele generalului Haftar au declanşat un atac aviatic împotriva unor ţinte în jurul capitalei Tripoli, într-o tabără de internare 50 de refugiaţi şi-au pierdut viaţa, iar alţi 130 au fost răniţi. Deşi majoritatea imigranţilor ştiu foarte bine ce risc își asumă, atunci când pleacă spre Europa pe bărci improvizate: vor fi expuşi traficanţilor de oameni şi pot pierde chiar viaţa pe mare, mulţi îşi asumă riscul aventurii, doar pentru a scăpa din iadul libian.
Ce se întâmplă cu acei refugiaţi care naufragiază şi supravieţuiesc tragediei? Potrivit conducătorului misiunii din Libia a Medicilor Fără Frontiere, Julien Raickman ei nu pot aştepta la lucruri bune. Autorităţile îi încarcerează în închisorile din al-Hums, Misrata sau Slitan. Atunci mulţi dintre ei cred că era mai bine să piară în mare, pentru că din închisori este foarte dificil să ajungă din nou în tabere de refugiaţi de unde ar putea să încerce plecarea spre Europa – scrie cotidianul maghiar Népszava. Comisarul pentru refugiaţi al ONU, Filippo Grandi, după tragedia de săptămâna trecută a făcut un apel către ţările europene să organizeze acţiuni de salvare pe Marea Mediteraneană şi să facă tot posibilul să pună capăt „internării inumane a refugiaţilor în Libia”. Acesta a arătat că dacă nu se schimbă situaţa actuală, atunci ne putem aştepta la tragedii şi mai mari. Uniunea Europeană, în martie a fost nevoită să suspende operaţiunea numită Sophia a marinei militare. Aceasta a fost creată în anul 2015 cu scopul de a lupta împotriva traficului de persoane şi de arme, a imigraţiei ilegale şi de a-i salva pe acei refugiaţi care sunt în pericol. De la înfiinţare şi până în prezent prin operaţiunea Sophia s-a salvat viaţa a 45.000 de oameni şi au fost destructurate mai multe reţele de traficanţi de oameni. În luna martie însă vicepremierul şi ministrul de interne italian Matteo Salvini a interzis acostarea navelor cu refugiaţi în porturile italiene, astfel operaţiunea Sophia a fost suspendată. Totodată s-a redus considerabil şi numărul vapoarelor aflate în proprietatea privată ceea ce a dus la majorarea numărului tragediilor maritime. Potrivit datelor Comisariatului pentru Refugiaţi al ONU (UNHCR), până la începutul săptămânii trecute 669 de persoane au murit pe mare, dar în această statistică nu sunt incluse victimele de săptămâna trecută. Numărul real al victimelor însă se pare că este mult mai mare, având în vedere că sunt tragedii despre care nici nu s-a luat cunoştinţă. Italia nu permite acostarea vaselor cu refugiaţi nici măcar pentru cele care sunt în serviciul statului italian. Vinerea trecută nu a putut acosta în portul Lampedusa un vas al pazei de coaste italiene pentru că avea la bord 140 de naufragiaţi salvaţi din apă. Concomitent guvernul italian a solicitat Comisiei Europene să ia măsuri pentru distribuirea echitabilă a refugiaţilor între statele membre ale UE, însă această iniţiativă a fost respinsă din cauza opoziţiei câtorva state, printre care şi cele care aparţin grupului Visegrad.
Székely Ervin, Rador
