1919: este fondată Cartea Românească, cea mai veche casă editorială din România · un rol important îl are Carol Rasidescu (al cărui bunic înfiinţase în 1859 „Tipografia Naţională”) şi echipa sa de tipografi · alţi fondatori: Niculae Ionniţiu, editor, preşedintele Asociaţiei Editorilor Români (fiul lui Theodosiu Ionniţiu, faimos la rândul său ca librar) şi C. Sfetea cu a sa „Librăria Şcoalelor” · capitalul iniţial de 12.000.000 lei se constituie cu ajutorul Băncii Româneşti · Cartea Românească devine o instituţie prestigioasă, cu publicaţii de mare valoare (Convorbiri literare, Analele Academiei Române, Documentele Hurmuzaki, Cuvântările Regelui Carol I ş.a.), cu programe educaţionale şi participări la târguri naţionale şi internaţionale · deşi este un model cultural, regimul comunist avea să o desfiinţeze în 1948, pentru ca apoi să o reînfiinţeze, în 1970, ca editură a Uniunii Scriitorilor.
Dumitru Bădescu a intrat ucenic la Tipografia Cartea Românească în 1921, dar nu imediat a devenit activ în mişcarea muncitorească, ci trei ani mai târziu. La grevele din 1924 şi 1927 a făcut parte din pichetele însărcinate cu paza intrărilor în tipografie. Misiunea sa era să nu-i lase să intre la lucru pe muncitorii care ar fi refuzat să participe la grevă. „Nu lăsam pe muncitori să intre ca să facă jocul patronului”, mărturisea el mulţi ani mai târziu. Cunoscut ca om al comuniştilor, cunoscut ca făcând parte din grupul extremist de stânga în sindicatul „Gutenberg” al tipografilor, Dumitru Bădescu şi-a pierdut la un moment dat locul de muncă, a fost urmărit şi arestat de câteva ori. La tipografie l-a cunoscut pe Teohari Georgescu, cel care, dintr-un simplu zeţar avea să devină activist al Cominternului, un tovarăş instruit la Moscova în tehnici de spionaj. În anii ’30 Dumitru Bădescu şi Teohari Georgescu au făcut parte din aceeaşi reţea clandestină.
Audio: Dumitru Bădescu, înregistrare din 1974 realizată la Muzeul de Istorie al Bucureştiului
„Opoziţia roşie”
„În anul 1924 l-am cunoscut pe tovarăşul Teohari Georgescu, el a venit la Cartea Românească atuncea ca ucenic, eu eram în anul al patrulea de ucenicie. […] În ’29 m-am înscris în sindicatul [tipografilor] <Gutenberg>, am devenit membru al sindicatului <Gutenberg>. Am plecat la armată şi, în ’32, când m-am întors din armată, la tipografie nu m-au mai primit datorită faptului că am fost – nu ca lucrător, ca ucenic, ca practicant – am pornit să acţionez în aceste greve. Şi, în cadrul sindicatului <Gutenberg>, acolo, am activat în <opoziţia roşie>, împreună cu mai mulţi tovarăşi, tovarăşul Pârvuţoiu, tovarăşul Leanta, Avramescu, Teohari şi o serie întreagă de alţi tovarăşi. […] Şi în timpul acesta am mers ca delegat la sindicatul patronal, pentru ca să le impunem să stabilească cota aceea de ajutor pentru şomeri, partea lor, [pe lângă] partea ce se mai strângea din tipografie, prin sindicat. Şi, în acelaşi timp, s-au dus tratative cu patronii ca să nu facă angajări de muncitori, când aveau nevoie de ei, decât numai prin sindicat. Şi, în felul acesta, în cadrul sindicatului, noi eram repartizaţi aşa… Altă dată mergeau alţii şi alţii…”
Şedinţele conspirative
„În perioada lui ’32-’34 acţiuni ale Mişcării muncitoreşti am avut în felul următor. […] Am avut o serie întreagă de legături cu tovarăşul Teohari. Ţineam anumite şedinţe [conspirative despre] care spuneam că e ca un fel de recreere la lacul Floreasca, în pădurea Băneasa şi urma să se mai ţină o şedinţă într-o casă din strada Sfântul Ion Nou, colţ cu Patriei, unde e magazinul 1001 de articole, vizavi, acolo. Era o curte cu un fel de han. N-am reuşit să ţinem această şedinţă, era tot o şedinţă conspirativă, n-am reuşit s-o ţinem pentru că a doua zi, când trebuia să ne prezentăm, după ce am mobilizat băieţii, am venit acolo şi am văzut [cum] casa era înconjurată de jandarmi. Întâmplarea a făcut ca eu să am acolo în curte un croitor pe care îl cunoşteam de mulţi ani de zile şi la care-mi lucrasem un costum de haine. Ei, şi le-am spus băieţilor: <Nu putem face nimica, nu ştim dacă a <căzut> cineva [arestat], hai să vedem cum putem rezolva această problemă>. Atuncea, cunoscând pe acest croitor, am intrat înăuntru pe gang. Eu ştiam că el se mutase de acolo, dar am întrebat pe cetăţeni, că erau acolo mici meseriaşi de-ăştia, tăbăcari… nu tăbăcari, cojocari, croitori, cu atelier de încălţăminte. Le-am spus: <Nu ştiţi, a stat aici un croitor…> Zice: <Dom’le, s-a mutat de aici>. <Aoleu>, zic, <a plecat cu costulul de haine, cine ştie pe unde s-a mutat…> Şi în timpul acesta eu am venit la locul unde era sala unde trebuia să ţinem noi şedinţa. Am văzut jandarmi acolo, am observat că nu <căzuse> nimenea, că ei erau foarte agitaţi. […] Am venit afară, am stat de vorbă cu tovarăşii care erau pe la diverse colţuri de stradă şi le-am spus: <Jandarmii au ocupat casa înainte ca noi de a veni la şedinţă, deci n-am avut nicio cădere>.”
„Teohari mi-a dat o sarcină”
„Tot în perioada aceasta, am avut legătură cu Teohari, am asistat la procesul lui Teohari care era într-un grup, împreună cu un grup de chelneri. Curtea Marţială ne-a chemat ca martori, am participat acolo, la acest proces. […] Atuncea ştiu că pe Teohari, nu l-am mai văzut pe la sindicat, n-am mai ştiut nimic de el. Ca, într-una din zile, la sindicat a venit tovarăşul Stănescu şi mi-a spus că mă cheamă Teohari să mă duc la el. Teohari era… îl ţinea ascuns acest Stănescu, pe strada Ferentari, […] Teohari era la el într-o magazie acolo, închis ziua şi numai noaptea ieşea afară ca să poată să se aerisească. […] M-am dus acolo cu Stănescu şi am stat de vorbă cu Teohari Georgescu. Teohari mi-a dat o sarcină, ca să fac legătură cu un tovarăş – nu-i cunosc numele, erau nume conspirative, nu se spuneau – pe strada Ecoului, la Antrepozitele Centrale, aicea sus, în Uranus. Mi-a dat consemnul, mi-a dat parola şi m-am găsit cu acest tovarăş pe care, schimbând parola şi consemnul, l-am luat şi l-am dus în strada Popa Ştefan. Acolo era o cârciumă în colţ, Stănescu ne aştepta acolo, l-a luat pe tovarăşul şi a plecat cu el şi mie mi-a spus: <Tu ţi-ai terminat sarcina>. Nu m-am mai dus cu tovarăşul la Teohari, ci Stănescu a mers cu el. Eu de-aici mi-am terminat sarcina.”
[Interviu realizat de muzeograful Eleonora Cofas, Muzeul de Istorie a Bucureştiului, 1974]
