Sfântul Ioan Botezătorul, sărbătorit în America Latină

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este prilej de mare sărbătoare în America Latină, elementele religioase creștine fiind suprapuse peste tradițiile fiecărei țări. Brazilia, gazda exuberantului Carnaval de la Rio, se poate mândri cu multe evenimente fastuoase, unul dintre acestea fiind Festas Juninas, din ciclul sărbătorii Sfinților Populari, tradiționali în Portugalia – Sfântul Anton, Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Petru. Aduse în țara sud-americană de portughezi, în perioada colonială, și căpătând influențe indigene, cu particularități în funcție de regiune, festivitățile încep pe 12 iunie, cu Sfântul Anton, și se încheie pe 29 iunie, cu Sfântul Petru, în acest intervalul, zilele de 23 și 24 iunie fiindu-i rezervate Sfântului Ioan Botezătorul, cu focuri și jocuri de artificii. În nord-estul țării, aceste festivități coincid cu sfârșitul anotimpului ploios, iar localnicii îi aduc ofrande de mulțumire Sfântului Ioan Botezătorul pentru ploaia cu care i-a binecuvîntat. De asemenea, ei sărbătoresc bucuriile vieții rurale și nu uită să își prezinte cu multă mândrie portul popular specific și să organizeze dansuri, majoritatea aduse din Europa.

Cuba, numită astfel de Cristofor Columb, după oraşul cu același nume din districtul Beja din Portugalia, celebrează și ea, în luna iunie, festivitatea tradițională a Sfântului Ioan Botezătorul, cu ample parade în Camagüey, oraşul întemeiat de Diego Velázquez de Cuéllar, la început de secol XVI. Consemnate în documentele istorice pentru prima dată în 1725, aceste festivități erau legate pe vremuri de aducerea vitelor la oraș spre vânzare, la un târg cu diverse competiții, care începea pe 24 iunie, de Ziua Sfântului. În timp s-au adăugat mai multe evenimente și activități, parade de costume și spectacole, în prezent nemaifiind amintită vânzarea de animale. Festivitățile încep în ajunul zilei de 24, cu o paradă pe străzile principale, iar a doua zi, în toate cartierele se pregătește în vase imense ‘ajiaco’, o supă tradițională cubaneză (de asemenea populară în Peru și în Columbia), conținând carne de pui, condimente și porumb. Festivitățile durează cinci zile, iar pe 29, de ziua Sfinților Petru și Pavel, o păpușă imensă este arsă în piața centrala, încheind ceremoniile din coloratul oraș Camagüey, binecuvântat cu o salbă de peste 15 biserici.

În Peru, sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul începe pe 23 iunie, când, mai ales în zonele îndepărtate de orașe, oamenii se îmbăiază în apele curgătoare, pentru purificarea trupului, căci se crede că, în această zi, Sfântul Ioan Botezătorul binecuvântează cursurile de apă și cine face baie în ele are parte de fericire și de sănătate tot anul. Pe data de 24 se desfășoară o procesiune, însoțită de o trupă muzicală, și are loc un dans de grup în jurul unui palmier încărcat cu daruri. În multe orașe din munți, pe 23 iunie noaptea sunt aprinse focuri pentru a alunga nu numai spiritele rele, ci și frigul, căci la această dată aici se face simțită iarna.

Dincolo de tradiția locală a ceremoniilor solare, care și-au pierdut importanța de-a lungul timpului, în Columbia lui Gabriel García Márquez,  în centrul și nordul țării, Sfântul Ioan Botezătorul este sărbătorit cu jocuri de artificii și festivaluri de muzică, în special în orașele al căror patron este, iar țăranii îl sărbătoresc ca grabnic aducător de prosperitate pentru recoltele lor, mai ales pentru cele de orez. În capitala Ibagué a departamentului Tolima, cunoscută ca orașul muzical al Columbiei, pentru celebrele sale festivaluri de muzică și pentru numărul mare de melomani, un alt cunoscut eveniment este și festivalul popular care are loc în fiecare an, în iunie, în ajunul festivităților pentru Sfântul Ioan, zile în care piețele și parcurile devin cele mai căutate scene unde oamenii dansează pe ritmuri andine.

În Bolivia, numită astfel după faimosul conducător al mișcărilor de independență sud-americane, Simon Bolivar, noaptea Sfântului Ioan este sărbătorită în toată țara, iar în unele comunități retrase, mai mici, continuă o veche tradiție a arderii obiectelor vechi. În unele zone, localnicii pășesc peste cărbuni aprinși și sar peste focuri, pentru a se purifica.

În Argentina, Sfântul Ioan Botezătorul este sărbătorit pe 24 iunie, data solstițiul de iarnă în emisefera sudică. În zona de nord-est a ţării, unde această festivitate este numită a ‘Sfântului Iubirii’, la miezul nopții, fetele se supun unor teste de dragoste, pentru căsătorie sau căutarea unui iubit. Între jocurile cele mai populare se numără plasarea unui cuțit în interiorul unei banane, a doua zi cuțitul fiind scos pentru a se vedea dacă apare pe el inițiala viitorului partener. Un alt joc, cel al lumânărilor, presupune ca picături de ceară să fie scurse într-un recipient cu apă, pentru a se forma inițialele viitorului cuplu. O altă tradiție este cea a mingii din cârpe, care este înmuiată în gaz, pentru a se transforma într-un glob de foc purtat pe un suport prin mulțime.

Localitatea San Juan Chamula din Mexic, locuită de comunitatea Tzotzil, urmași ai indigenilor Maya, renumiți pentru fervoarea și independența lor religioasă, găzduiește o biserică diferită de oricare alta, Iglesia de San Juan, biserica Sfântului Ioan, veche de secole, cu pereți văruiți în alb și cu o intrare marcată de arcade vopsite în verde aprins, un loc al cărui interior nu poate fi fotografiat, deoarece localnicii cred că aparatul foto le fură spiritul. În fața locașului se înalță o cruce verde pe care e scrijelit un model alb, sugerând acele de pin, o expresie de netăgăduit a unei particulare suprapuneri a crucii creștine peste crucea pre-creștină a civilizației Maya. Aici, medicina populară și șamanii sunt luați foarte în serios, la fel este și versiunea proprie a credinței, cunoscută sub numele de catolicism de tip Chamula, o contopire unică a elementelor precolumbiene cu cele aduse de conchistadori, singurul ritual catolic păstrat în acest locaș fiind botezul. În interior nu există strane, credincioșii se roagă în genunchi,  printre șiruri de lumânări aprinse, din tavan atârnă spre pereții laterali perdele și candelabre, iar podeaua e acoperită cu ace de pin, considerat de populația locală sacru.  În capătul navei, altarul principal îi este dedicat Sfântului Ioan Botezătorul, la care vin, în fiecare an pe 24 iunie, spre cinstirea nașterii sale, localnicii și cei din comunitățile apropiate, în costume ceremoniale, în spectaculoase procesiuni.

Cristina Zaharia