Luni, 8 august, actorul american de teatru şi film Dustin Hoffman împlineşte 85 de ani.
Dustin Lee Hoffman s-a născut la 8 august 1937, la Los Angeles, California, în SUA, într-o familie cu origini evreieşti, dintr-o mamă româncă (Liliana) şi un tată ucrainean (Harry Hoffman).
În 1955 va absolvi Los Angeles High School, va studia, mai întâi, la Los Angeles Conservatory of Music, apoi la Pasadena Playhouse, unde s-a împrietenit cu un alt student, Gene Hackman, înainte de a se muta la New York pentru a urma o carieră în teatru şi TV.
În anul 1961, Dustin debutează pe Broadway în piesa „A Cook For Mr. General”, iar în 1966, joacă remarcabil în piesa de teatru „Eh”, care i-a adus două premii de specialitate: Theatre World Award și Drama Desk Award.
În 1967, are loc debutul în film, cu interpretarea lui Benjamin Braddock, studentul care este sedus de personajul lui Anne Bancroft, Mrs. Robinson în succesul lui Mike Nichols, „The Graduate”/”Absolventul”, un rol pentru care va fi nominalizat la Oscar pentru cel mai bun actor.
În anul 1969, este distribuit în rolul Ratso Rizzo din „Midnight Cowboy”, pentru care va primi a doua nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor, dar şi multe alte premii prestigioase: Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în rol principal, un Premiu David di Donatello, Premiul Golden Laurel, Premiul New York Film Critics Circle şi o nominalizare la Globurile de Aur.
În acelaşi an joacă rolul John din pelicula „John and Mary”, pentru care obţine Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în rol principal şi o nominalizare la Globurile de Aur, iar un an mai târziu, pentru rolul Jack Crabb din „Little Big Man”, primeşte un premiu Golden Laurel şi o nouă nominalizare BAFTA.
Au urmat rolurile David Sumner, în „Straw Dogs” (1971), Alfredo Sbisà în „Alfredo, Alfredo (1972) şi Louis Dega în „Papillon” (1973).
În 1974, Hoffman îl joacă pe comicul Lenny Bruce în producţia „Lenny” (1974), pentru care primeşte cea de-a treia nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor, precum şi alte două nominalizări – la Premiul BAFTA şi la un Glob de Aur.
În anul 1976, Dustin Hoffman şi Robert Redford joacă magistral în „All the President’s Men”/”Toţi oamenii preşedintelui”, un film despre celebrul scandal Watergate – pentru care Dustin este din nou nominalizat la Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în rol principal.
Tot în 1976 joacă în „Marathon Man”, rolul Thomas Babington „Babe” Levy – pentru care obţine un premiu David di Donatello, o nominalizare la BAFTA şi una la Globurile de aur, pentru cel mai bun actor, în 1978 apare în „Straight Time”, în rolul Max Dembo (un film pe care îl şi produce), iar în 1979 apare în filmul „Agatha”, întruchipând personajul Wally Stanton, rol recompensat cu un premiu al National Society of Film Critics pentru cel mai bun actor.
În 1979, Dustin Hoffman primeşte primul Oscar pentru cel mai bun actor, pentru rolul Ted Kramer din „Kramer vs. Kramer”/”Kramer contra Kramer”. Ted era tatăl care trebuia să se îngrijească de fiul său dupa ce soţia îl părăseşte. Pe lângă mult râvnitul Oscar, Dustin va primi pentru acest rol şi un Premiu David di Donatello, Globul de Aur, Un premiu al Kansas City Film Critics Circle, un altul al Los Angeles Film Critics Association, National Society of Film Critics Award, New York Film Critics Circle Award şi două alte nominalizări, una la premiile BAFTA şi una la Fotogramas de Plata.
În anul 1982, Dustin interpretează din nou magnific, rolul Michael Dorsey/Dorothy Michaels în „Tootsie”, pentru care primeşte o nouă nominalizare la Oscar, un premiu BAFTA pentru cel mai bun actor în rol principal, un premiu al Boston Society of Film Critics un Glob de Aur şi premiul National Society of Film Critics.
În 1988, un nou rol magnific, Raymond „Ray” Babbitt din „Rain Man”, în care joacă alături de Tom Cruise, îi aduce un nou Premiu Oscar pentru cel mai bun actor, un premiu David di Donatello, un Glob de Aur, premiul Kansas City Film Critics Circle, premii ale National Society of Film Critics, New York Film Critics Circle şi alte două nominalizări la premiile BAFTA şi la Chicago Film Critics Association Awards.
Au urmat câţiva ani în care rolurile sale nu sunt atât de apreciate, printre acestea aflându-se cele din „Dick Tracy” (1990”, regia Warren Beatty, „Billy Bathgate” (1991), „Hero”/”Erou din întâmplare” (1992).
În anul 1997, apare în „Înscenarea”/”Wag the Dog”, în rolul Stanley Motss, care îi aduce o nouă nominalizare la Oscar.
Au urmat roluri în filme precum „Mad City”/”Oraşul nebun” (1997), „SF Sphere”/”Sfera” (1998), „Confidence”/”Tras pe sfoară” (2003) sau „I Love Huckabee’s” (2003).
În 2009, apare în „Last Chance Harvey”, în rolul Harvey Shine, pentru care primeşte o nominalizare la Globurile de Aur, iar în 2010 apare în „Barney’s Version”, în rolul Izzy, pentru care primeşte un premiu Genie şi unul al Vancouver Film Critics Circle.
În 2012, Dustin Hoffman îşi face debutul regizoral cu producţia 2012 „Quartet”, iar ultimele sale apariţii în cinema sunt cele din „The Meyerowitz Stories” (2017), „Into the Labyrinth” (2019) şi „As They Made Us” (2022).
Dacă pe plan profesional, lucrurile au fost excelente pentru Dustin, pe plan personal, acesta a fost căsătorit cu Anne Byrne în 1969, a adoptat-o pe Karina, fiica din altă căsătorie a acesteia, și au avut-o pe Jenna, născută în 1970. Însă, după zece ani de căsătorie, în 1980, cei doi au divorțat.
În acelaşi an, Dustin se va recăsători cu Lisa Gottsegen, cu care va avea patru copii: Jacob Edward, Rebecca Lillian, Maxwell Geoffrey, Alexandra Lydia.
În anul 2006, Dustin Hoffman a vorbit pentru prima dată despre originile sale româneşti şi evreieşti, pentru volumul “Stars of David”, semnat de Abigail Pogrebin, carte care a apărut un an mai târziu: “Sunt un evreu ruso-român. Îmi plac heringii şi vodca şi simt că asta vine din ADN-ul meu”, spunea, atunci, Dustin.
În anul 2013, actorul a fost diagnosticat cu cancer la gât, însă va fi operat, iar maladia va fi tratată cu succes, fiind depistată în fază incipientă.
În ultimii ani, începând cu 2017, Dustin Hoffman a fost nevoit să facă faţă la numeroase acuzaţii de hărţuire sexuală, petrecute în trecut, începând din perioada adolescenţei, în lumina „noului trend” de la Hollywood de demascare a acestui fel de abuzuri la care au fost supuse reprezentantele sexului feminin care sunt legate de lumea filmului şi nu numai. Avocaţii actorului a replicat mereu că toate aceste acuzaţii sunt „minciuni defăimătoare”
