Sputnik 1, satelitul artificial care a deschis porțile Universului

Context

În cursa (care a inclus dimensiunea spațială) dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică se năștea satelitul Sputnik 1, cel care în 1957 deschidea omenirii porțile Universului.

Mai exact, pe 4 octombrie 1957, URSS a surprins întreaga trimițând pe orbita Pâmântului primul satelit. Era o sferă de aluminiu, presurizată cu nitrogen, dotată cu patru antene radio. Sfera cântărea aproape 84 de kilograme.

Sovieticii au folosit politic această realizare, a lansării lui Sputinik 1, pe care au dedicat-o aniversării a 40 de ani de la Revoluţia Bolşevică. De cealaltă parte, lansarea în spaţiu a satelitului Sputnik 1 a ambiţionat tabăra americană, care în 1958 a pus bazele NASA.Cel care l-a creat pe Sputnik 1 a fost Serghei Koroliov. Încă din timpul tinereţii i se prezicea un viitor strălucit, el fiind pentru început proiectant aeronautic. Însă epurarea stalinistă din timpul anilor ’30 l-a trimis în lagărele Gulagului timp de şase ani. Aproape de sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Koroliov împreună cu alţi oameni de care Guvernul sovietic era interesat,  au fost eliberaţi, fiind absolviţi de orice vină. La eliberarea sa ar fi contribuit și insistența mentorului său, Andrei Tupolev. El a fost transferat să lucreze la Comisia de Industrie Aeronautică. Apoi, în 1945, i s-a acordat gradul de colonel în Armata Roşie şi a fost trimis în Germania. Reîntors în Rusia, a recompus fragmentele din care erau alcătuite rachetele V2 aduse din Germania

Dezvoltarea Sputnik

Mai mulţi ani a insistat ca proiectul acestui satelit să obțină aprobarea Academiei Ruse de Ştiinţă. Sovieticii nu erau foarte încântaţi, însă când ideea lansării unui satelit a început să fie vehiculată în presa americană, Serghei a obţinut sprijinul Guvernului. Aşa că, pe 4 octombrie 1957, a fost lansată racheta şi satelitul Sputnik 1 a ajuns pe orbită. Sfera era constituită din două coci, cea externă servind de protecție termică, iar cea de-a doua fiind presurizată.

Interiorul sferei conținea azot la o presiune ușor mai mare decât presiunea atmosferică la suprafața Pământului (1,3 atmosfere). Conținea bateriile cu zinc-argint, captorii de presiune și temperatură, un emițător radio și un ventilator pentru răcirea echipamentelor

Lansarea a avut loc la 4 octombrie 1957, de la Cosmodromul Baikonur, o bază purtând numele de cod de СССР « Тюра-Там » (URSS Tyura-Tam). Această lansare permitea și testarea rachetei purtătoare, R-7 8K71PS Semiorka.

Decolarea s-a făcut fără probleme, detașarea treptei centrale și a micului satelit la fel. Sovieticii au trebuit să aștepte 92 de minute pentru a auzi primele „bipuri”: deschiderea antenelor Sputnikului s-a făcut când satelitul era deja în afara ariei de recepție a semnalului.

Lansarea lui Sputnik 1 a avut loc în cadrul Anului Geofizic Internațional din 1957-1958. Studiul semnalelor sale a permis studierea propagării undelor radio în atmosfera terestră, iar studiul traiectoriei a furnizat informații despre densitatea atmosferei înalte și  forma exactă a Pământului. Aparatele electrice ale satelitului au funcționat timp de douăzeci și două de zile după lansare, până la epuizarea bateriilor, la 26 octombrie 1957.  După aceea traiectoria satelitului a fost supravegheată vizual. (Autor: Alexandru Balaci)

Bibliografie

https://www.descopera.org/primii-sateliti-artificiali-sputnik-1-si-2/

https://www.agerpres.ro/sci-tech/2017/10/04/sputnik-dupa-60-de-ani-istoria-primului-satelit-artificial-al-terrei-relatata-de-creatorii-lui-10-28-59

https://historia.ro/sectiune/portret/serghei-koroliov-geniul-din-gulag-care-a-571399.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sputnik_1

https://history.nasa.gov/sputnik.html

https://www.britannica.com/technology/Sputnik