La 26 octombrie 1860, Universitatea din Iași era inaugurată în prezența domnitorului Alexandru Ioan Cuza, căruia i se datorează fondarea sa și căruia i-a și preluat numele. Se întâmpla pe fundalul entuziasmului datorat Unirii Țării Românești și Moldovei, într-un singur stat.
Context
Înainte de înfiinţarea cu acte în regulă, Iaşi au existat forme de învăţământ în capitala Moldovei.
Istoricii consemnează 1563, ca an în care apare prima formă de instituţie de învăţământ la Iaşi. Domnitorul de atunci, Despot Vodă a înfiinţat la Cotnari, lângă Iaşi, un Colegiu (Schola Latina), cu un program şcolar conceput pe 5 ani. Elevii studiau limba latină, retorica şi dialectica.
Un secol mai târziu, în 1640, cărturarul Vasile Lupu, ajuns domnitor al Moldovei, a fondat un colegiu la Mănăstirea „Trei Ierarhi”, în care se studia în limba latina.
În 1714 s-a înființat Academia Domnească din Iaşi, într-un context economic dificil al domniilor fanariote, dar din dorința de a folosi limba română și științele înalte pentru afirmarea identităţii româneşti și ca rezistenţă în fața opresiunii otomane.
În 1835, la Iași ia ființă Academia Mihăileană (după numele domnitorului Mihail Sturza). Erau susţinute cursuri de istorie, filosofie, drept, teologie, chimie, matematică, inginerie, agronomie, arhitectură. Întemeierea şi funcţionarea Academiei Mihăilene, înfiinţarea primelor facultăţi – de Drept şi Filosofie, dar mai ales transformările profunde survenite la nivel politic (Unirea Principatelor Române din 1859), au pregătit fondarea Universităţii din Iaşi.
Înființare și funcționare
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași este cea mai veche instituție de învățămât superior din România.
Universitatea a fost formată la început din trei facultăţi: Facultatea de Filosofie, Drept şi Teologie. După Legea Învățământului din 1864, Universitatea s-a reorganizat în patru facultăţi: Facultatea de Litere şi Filosofie, Facultatea de Ştiinţe fizice, matematice şi naturale, Facultatea de Drept şi Facultatea de Medicină, inaugurată în 1879.
Pentru că avea puțini studenți, Facultatea de Teologie a fost desfiinţată în câțiva ani.
Când e promulgată o nouă Lege a Învățământului, în 1898, Universitatea din Iaşi își mărește numărul de secții, departamente, materii predate şi activităţi ştiinţifice. În acea perioadă s-a remarcat o dezvoltare spectaculoasă a Facultăţii de Ştiinţe: în 1892 au luat fiinţă catedrele de Chimie Organică şi Chimie Anorganică, cărora și se adaugă, în 1906, Chimia Agricolă. În cadrul aceleiaşi facultăţi, un mare succes a fost crearea Şcolii de Electricitate, în 1910.
Facultatea de Medicină dobândește, în 1889, o organizare şi un profil de excelență. care potențează formarea specialiştilor cu o înaltă calificare profesională.
După Marea Unire din 1918, unitatea de învățământ superior evoluează, în ritm cu cerinţele societăţii româneşti şi ale progresului european din acea vreme.
Legile Învăţământului din 1932, 1937 şi 1938 au favorizat atât evoluţia ştiinţelor cât şi dezvoltarea departamentelor Universităţii: Medicină şi Farmacie, Ştiinţe, Drept, Filosofie şi Litere, şi Agricultură. În anul 1933, subsecţia de învăţământ agricol, inclusă în secţia de ştiinţe aplicate, s-a transformat în Facultatea de Ştiinţe Agricole. Celelalte două ramuri ale secţiei (Şcoala Electrotehnică şi Secţia de Chimie Tehnologică) s-au reorganizat în 1937, dând naştere Institutului Politehnic “Gheorghe Asachi” din Iaşi, căruia i s-a alăturat şi Facultatea de Ştiinţe Agricole, un an mai târziu.
În perioada interbelică, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” se putea mândri că ajunsese la nivelul instituţiilor europene de acelaşi rang, atât din punct de vedere al administrării şi organizării, cât şi al programelor didactice. După cel de-Al Doilea Război Mondial, regimul de democraţie populară impus univeristăților pentru promovarea unei educații comuniste se răsfrânge și asupra Universității ”Alexandru Ioan Cuza”.
Urmează reforme ale legii în 1948, 1968 şi 1978. Ideologia comunistă aduce schimbări radicale și la Iași. Multe discipline au fost cenzurate sau eliminate, numeroase programe didactice au fost supuse unei rigidităţi extreme, libertatea academică a fost restricţionată, în timp ce toate activităţile au fost ghidate sau verificate de organisme ale singurului partid politic existent.
În 1962 se înființează Facultatea de Ştiinţe Economice, după ani îndelungaţi în care cursuri de Economie Politică, Doctrine Economice şi Finanţe Publice au fost predate în cadrul Facultăţii de Drept. În anul academic 1968-1969, existau deja opt facultăţi (Matematică-Mecanică, Fizică, Chimie, Biologie-Geografie, Drept, Filologie, Istorie-Filosofie, Economie), în timp ce în 1974 erau doar şapte, din cauza transferului Facultăţii de Chimie la Institutul Politehnic.
Căderea regimului totalitar în 1989 a deschis noi perspective asupra învăţământului şi educaţiei în România.
Formele organizatorice şi curriculare ce fuseseră impuse au fost imediat abandonate. Reconstrucţia universităţii a vizat stuctura organizatorică, programa de studii, sistemul de comunicare, resursele umane. Autonomia universitară şi libertatea decizională au condus Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” spre ceea ce este astăzi: una din cele mai performante universităţi în Romania, standard pentru excelenţă în cercetare şi flexibilitate didactică. (Autor : Alexandru Balaci)
Transcrierea actului de înființare a Universității ”Alexandru Ioan Cuza”
Noi Alexandru Ioan I
Cu mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională
Domnul Principatelor Unite Moldova şi Ţara Românească
Considerând că regulamentul instrucţiunii publice din anul 1851 prevede pentru
învăţământul superior din Moldova înfiinţarea a patru facultăţi şi anume: de Filosofie, de Drept, de Teologie şi de Medicină;
Considerând că piedicile care mai mult timp s- au opus întemeierii învăţământului înalt, aşa
precum îl vrea legea, astăzi în cea mai mare parte sunt înlăturate, de vreme ce există un număr destul de mare atât de elevi, care şi- au terminat studiile liceale, cât şi de profesori capabili de a preda ştiinţele în limba română, precum prevede § 6 din regulamentul şcolar;
Considerând că interesul ţării, care este în progres, şi mai ales multele trebuinţe care au
apărut o data cu noul regim introdus în Principatele Unite prin Convenţiunea din 7/19 August
1858, cer să se dea instrucţiunii publice cea mai mare dezvoltare;
Considerând că, în virtutea acestei idei, Adunarea legislativă în sesiunea din anul 1859/ 60,
nu numai că a votat un însemnat buget pentru instrucţiunea publică, dar pentru răspândirea ei a acordat guvernului Nostru mai multe credite, şi în special acela pentru a cumpăra încăperi pentru instalarea facultăţilor;
Considerând că, potrivit votului camerei, s-a şi cumpărat pentru totdeauna vechiul palat al
Domnului Muruzi;
Socotind că a sosit timpul pentru a se pune cea de pe urmă piatră la măreţul edificiu
naţional proiectat de legea din 1851, adică întemeierea tuturor celor patru facultăţi în acelaşi loc; Ţinând seama de împrejurările pe larg expuse în raportul Ministrului Nostru Secretar de
Stat la Departamentul instrucţiunii publice din data de 16 Octombrie, no 13794.
Cu binecuvîntarea lui Dumnezeu şi cu puterea legii din 1851, Domnia Noastră hotărâm şi
încuviinţăm întemeierea Universităţii de Iaşi cu toate cele patru facultăţi ale ei, cu sediul în aceste încăperi anume destinate pentru dânsele;
Şi deci am decretat şi decretăm:
Art. I. Universitatea de Iaşi este persoană juridică cu drept de a se administra singură în
probleme atât ştiinţifice cât şi disciplinare, în limitele legii.
Art. II. Universitatea cuprinde patru facultăţi: Filosofică, Juridică, Teologică şi Medicală.
În cadrul lor învăţământul va fi gratuit, liber şi în limba română.
Facultăţile formează un Institut naţional, în care se vor studia toate ramurile ştiinţelor fără
nici o închidere.
Toţi membrii Universităţii sunt consideraţi ca funcţionari înalţi ai Statului; ei vor fi români.
În caz de necesitate, pentru limbile străine se vor putea întrebuinţa şi profesori străini cu drepturi
acordate de legile speciale ale ţării. Toţi membrii Universităţii nu vor putea fi demişi. Nici unul
dintre ei nu va putea fi îndepărtat decât în puterea unei hotărâri date de Consiliul Academic şi
sancţionată de Domnul.
Art. III. Universitatea are un Consiliu Academic compus din profesorii în activitate ai
tuturor facultătilor, precum şi din cei retraşi, care au făcut servicii şcolare în vreo facultate timp de zece ani, cu titlu de membri de onoare.
Acest Consiliu este prezidat de Rectorul Universităţii, care se alege în fiecare an de către
profesorii facultăţilor şi din rândurile lor, şi este recomandat de către Ministerul de culte şi
instrucţiune publică, cu acordul Domniei.
Consiliul astfel compus decide toate cauzele de interes comun ale Universităţii şi
elaborează statutele speciale pentru fiecare facultate.
Art IV. Fiecare facultate îşi alege un Decan anual dintre profesorii în activitate ai facultăţii
respective.
Decanul supraveghează îndeplinirea îndatoririlor profesorilor şi ale studenţilor din acea
facultate.
Art V. Aspiranţii la statutul de profesor la facultate vor fi recomandaţi Domnului de către
Ministerul cultelor şi al instrucţiunii publice, în urma examinării titlurilor de către Consiliul
Academic şi după prezentarea lui.
Art VI. Universitatea are un cancelar sub direcţia Rectorului, pentru ţinerea cancelariei
Universităţii.
Art VII. Consiliul Academic are jurisdicţie disciplinară asupra profesorilor şi a studenţilor.
Art. VIII. Numai Universitatea are dreptul şi prerogativele de a conferi gradele şi onorurile
academice cele mai înalte în diferite ştiinţe, precum doctoratul, licenţa, diploma de magistru, de inginer, de architect etc. Diplomele acestor grade se vor expedia, după prezentarea Rectorului şi a Decanului, de către Ministerul instrucţiunii publice, în numele Domnului.
În viitor nici un tânăr nu va mai putea fi primit în serviciile publice ale Statului dacă nu va
avea diplomele necesare, conform cu natura postului pe care îl va ocupa. Acestea vor fi
determinate prin legi care vor conferi drepturile şi prerogativele date studenţilor care au absolvit cursurile Universităţii.
Doctorii sau licenţiaţii în drept vor putea fi admişi avocaţi.
Doctorii în medicină, ieşiţi din facultate, vor putea funcţiona ca medici în temeiul
diplomelor lor, fără a mai da vreun examen, cu îndeplinirea însă a condiţiilor prescrise prin
statutele speciale ale facultăţii.
Bacalaureaţii, magiştrii şi doctorii în teologie vor avea dreptul la oricare funcţie
bisericească. Inginerii şi arhitecţii cu diplome de la Facultatea de Filosofie, vor fi angajaţi de către Stat în lucrări şi vor fi preferaţi străinilor.
Oricine va dori să devină avocat sau să- şi exercite profesia de medic, de inginer, arhitect
etc. fără a avea diplomă de la vreo Universitate din Principatele Unite, se va supune examenului cerut de statutele speciale ale fiecărei facultăţi.
Dispoziţia de faţă nu se aplică românilor care posedă diplome dobândite în urma studilor
făcute în străinătate. De la data acestui act, orice român posesor de diplome de la facultăţi străine nu va putea
exercita profesia sa în ţară, înainte de a- şi justifica titlurile înaintea Consiliului Academic.
În străinătate, nu se va mai trimite de astăzi nici un tânăr român pe cheltuiala Statului,
înainte de a absolvi cursurile unei facultăţi din Principatele Unite.
Art. IX. Universitatea, în calitatea sa de persoană juridică, are direcţia sa financiară şi
chestorul său, precum şi dreptul de a câştiga avere. Ea are şi archiva sa, care păstrează
documentele Universităţii şi pe cele ale celorlalte şcoli din ţară.
Art. X. Statutele speciale ale Universităţii, precum şi cele ale facultăţilor îndeosebi,
determină atributele şi îndatoririle ulterioare ale diferitelor persoane şi autorităţi Universitare,
precum şi drepturile şi îndatoririle tuturor studenţilor.
Întrucât aceste statute vor trece peste competenţa administrativă, ele vor fi supuse de către
Ministerul instrucţiunii publice deliberării organismelor legale.
Art. XI. Ministrul Nostru Secretar de Stat la Departamentul instrucţiunii publice este
însărcinat ca la cea dintâi sesiune a corpului legislativ să- i înfăţişeze bugetul Universităţii, precum şi al bibliotecii şi al diferitelor colecţii, care vor trebui înfiinţiate, sporite sau ameliorate, potrivit
noilor trebuinţe. Facem cunoscut tuturor şi ordonăm ca cele de faţă, învestite cu sigiliul Statului şi trecute în
Monitoriul oficial, să se execute întocmai, drept pentru care Ministrul Nostru Secretar de Stat la Departamentul cultelor şi instrucţiunii publice din Moldova este însărcinat cu aducerea la
îndeplinre a acestei ordonanţe.
S-a dat acest act în Domneasca Noastră reşedinţă din Iaşi în anul mântuirii Una mie opt
sute şaizeci, luna octombrie, în ziua a douăzeci şi şasea, al doilea an al Domniei Noastre în
Principatele Unite.
Contrasemnat
Ministrul de Culte şi Instrucţiune Publică
No. 13795
Secţiunea Şcolilor
Din Ministerul de Culte şi Instrucţiune Publică
Bibliografie
https://www.uaic.ro/despre-uaic/scurt-istoric/
https://www.uaic.ro/wp-content/uploads/2013/07/Actul-de-infiintare-al-universitatii.pdf
https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_%E2%80%9EAlexandru_Ioan_Cuza%E2%80%9D_din_Ia%C8%99i
https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_%E2%80%9EAlexandru_Ioan_Cuza%E2%80%9D_din_Ia%C8%99i
