Număr 180° de la cântecul de lebădă
și mă întorc spre tine.
Ești nou,
iar eu sunt curioasă.
Ai efect de fitil aprins
în goană către mine – dezastru –
și nu pot să mă abțin
din a privi fascinată
cum arzi până aici.
N-am trăit în întuneric, promit,
dar mi-aș fi dorit să mă pot uita la soare
și la existența mea ba,
să mă las de fiecare dată puțin mai orbită
de un noi.
Și-acum ești aici,
și ești nou.
Nici eu nu mai sunt un copil
care se plictisește de descoperirea rapidă
a necunoscutului.
Stau la 180° de cântecul de lebădă,
pe același orizont văzut cu ochi de miop
pentru că te știu, dar nu te cunosc,
iar focalizarea ta la mine în suflet începe
să arate-a permanență.
Lebăda albă de la prea multă speranță
a zburat cântând adevăr.
Urmează să aflu dacă am renăscut
din cenușă sau din praf de pușcă…
Savu Andreea Diana
Clasa a XI-a F
Prof. Liana Hera
